LEÁPŞĂ, lepşe, s.f. (Pop. şi fam.) Lovitură dată cuiva cu palma. De-a leapşa = numele unui joc de copii. – Formaţie onomatopeică. (DEX)

Mi-a dat-o Thanata şi nu ştiu dacă din joacă de copil sau în formă de palmă meritată ori ba. Whatever! Intru-n horă horcăind… Pun receptorul imaginar la ureche şi cu o mică teamă indusă de vizionarea filmului Matrix, dau drumul la… telefonul fără fir.

01. Îmi place vinul roşu
02. Îmi plac blondele. Brunetele. Roşcatele… chiar şi chelele, vezi cazul Sinnead O’Conner
03. Spun adevărul şi când nu este cazul
04. Mă las dus cu uşurinţă
05. Nu aş schimba nimic la alţii
06. Joc la plezneală
07. Îmi place să mă pierd pe drum
08. Merită să faci orice
09. Până mâine uit ce-am făcut astăzi
10. Iubesc marea
11. Stau unde pot
12. Caut punctul G să trec la H
13. Mai mult tac când nu vorbesc
14. Sunt timid. Sau tâmpit?

Mai aveam vreo  55 (trecute) fix de idei de adăugat, dar stau domol. Mişc uşor apa-n gură…Is there anybody out there?

P.S. Pur întâmplător – fiindcă nu cred că ceva este întâmplător cât trăim – am găsit o  sursă alternativă la leapşă… Unde dai şi unde crapă? Şi…de ce?