A venit toamna şi cu toate că sezonul decolteurilor a pălit, mă dezbrac de caracter şi astfel rămas în conştiinţa şi fundul gol, mă aşez în mijlocul camerei şi fac buru-buru. Nu dau dovadă nici de inteligenţă, nici de prea multă originalitate, dar nu le poţi avea pe toate că nu faci faţă! (şi nu este politicos să întorci spatele)
Unii mai plimbă pielea ursului din pădure şi se jură că Mioriţa era o oaie blajină. Cum mai sunt fete virgine la douăzeci de ani care urcă cu încredere în maşina unui preot şi se trezesc pe o margine de câmp ruptă din coşmar, taman violate. Nu are nimic în neregulă lumea în care trăim! Noi suntem în neregulă. Şi de noi nici spovedania şi rugăciunea, nici canapeaua unui psiholog sau pastilele colorate prescrise de acesta nu ne pot salva.
Parcă-s prea multe ciori pe toate gardurile şi vrabia din mână este doar o imitaţie ieftină din plastic fabricată pe un vapor dintr-un port din Taiwan şi scrie pe ea “Made in China”. O lume nebună? Nu, doar o lume populată de nebuni. E o mare, mare diferenţă.
Iarba mai verde din grădina vecinului, capra cu trei iezi şi varza a la Cluj, un amestec balcanic-european, toate-mi amintesc de Oltcit, de toate ştruţo-cămilele, vaco-gâştele şi porco-vitele din cotidian şi virtual, pe care oricât te străduieşti să le eviţi, dau ele peste tine. Şi când începe dansul…mergi cu funia în casa spânzuratului.
