Monster Magnet par o gaşcă teleportată din anii ’70. Este aproape ne-naturală muzica lor absolut naturală, Rock-ul primitiv-primordial a la The Cult sau Danzig-ul primelor albume cu inflexiuni Hawkwind (trupa în care şi-a făcut ucenicia şi tataie Lemmy), „americanismele” Southern şi Stoner după tiparele Corrosion Of Conformity care n-au nici vlaga, nici autenticitate decât la trupele americane.
21 de ani de muncă stau la baza acestui material, albumul cu numărul opt din carierea trupei, disc ce vine la mai bine de trei ani după anteriorul „4-Way Diablo”.
Ca şi în cazul multor alte formaţii, „blestemul” băieţilor din New Jersey a fost valul Grunge care a măturat media şi prin ricoşeu scena anilor ’90 trimiţând sau ţintuind multe formaţii la subsol. Ceva-ceva din spiritul Grunge s-a infiltrat şi-n sonorităţile Monster Magnet, şi pe noul disc în piesa „100 Million Miles” de exemplu se aud reverberaţii Soundgarden, trupă cu care de altfel au şi fost în turneu în 1991.
După debutul „Spine of God” din 1992 şi câteva EP-uri scoase sub egida independenţilor Caroline Records, magneţii se mută la multinaţionala A&M Records, dar în ciuda succesului single-ului „Negasonic Teenage Warhead”, albumul „Dopes to Infinity” din 1995 nu face vânzările scontate.
„Powertrip”, albumul din 1998 reuşeşte să penetreze a tot puternicul Billboard, discul primeşte şi certificatul de Aur pentru vânzări şi turneele alături de nume ca Aerosmith, Metallica, Rob Zombie şi Marilyn Manson le ridică statutul, lucrurile par să intre pe făgaşul dorit.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ByCXe3rrSY8]
„God Says No” din 2001 nu mai are acelaşi impact comercial şi cum este firesc în cazul multinaţionalelor, calculele contabile îi pun pe făraş. Muzica? Dă-o în mă-sa de muzică!
Băieţii se mută în curtea nemţilor de la SPV şi sub emblema lor scot următoarele două discuri, „Monolithic Baby!” (2004), respectiv „4-Way Diablo” (2007).
Probabil problemele financiare care au scuturat casa de discuri au afectat şi trupa, noul album este lansat sub îngrijirea celor de la Napalm Records din Austria, un label semiobscur axat preponderent pe găşti Gothic, Doom şi Power Metal.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=dscfeQOMuGw]
M-am tot codit în jurul noului „Mastermind” lansat pe 27 octombrie şi rău am făcut.
Sunt 12 piese plus 2 bonusuri absolut corecte, este un disc abraziv, are aceea energie primară care este aproape complet rasă din 99,9% din producţiile ultimului deceniu, este un Rock făţos cu riff-uri murdare şi pasaje acustice intercalate, cu momente zgomotoase şi escapade cu iz spaţial, un amalgam pe cât de colorat, pe atât de compact şi pulsant, o muzică făcută direct, din încheietură, cu o dinamică fluentă, naturală.
Nu prea sunt multe trupe Rock autentice, Monster Magnet sunt nişte dinozauri şi din tot sufletul sper să supravieţuiască.
Mai toate trupele obişnuiesc să spună despre cel mai proaspăt produs că este cel mai bun şi critica în general comite acelaşi clişeu, dar „Mastermind” chiar pare cel mai bine legat şi conturat album Monster Magnet, ingredientele folosite s-au coagulat perfect, piesele şi tot albumul în ansamblu este viu. Cine spunea că nu mai sunt miracole? 🙂
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=347M0hcgjcw]
Monster Magnet – Site Oficial
Monster Magnet – Pagină MySpace
yeah baby … am muzica de ars asta seara .. merci – acu stiu de ce prima dragoste a mea a fost hard rockul american… are inca gust de blues dar vina de rock
cu plăcere domnule, prinde bine câte o escapadă din asta în Old School (Hard) Rock. 😀
Mr. Brushvox,
this post rocks, your blog rocks and MM…ei, MM îi un monstru.
Thank you.