Funcţie, funcţionalitate şi fascism

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=zchtjTwx9ok]

Am văzut alaltăieri seară la Gâdea o discuţie interesantă despre nomenclatura dinainte de 1990 şi cea nouă. Adevărul este că schimbarea de regim din decembrie ’89 a pornit cu stângul – legal vorbind – şi tot ce s-a făcut ulterior a fost făcut cu stângul. Procesul şi execuţia lui Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost juridic vorbind ilegale ca şi arestarea unora din copii cuplului. Nicuşor, prim-secretarul de Sibiu a fost arestat, un alt prim-secretar (fost de Timişoara) a devenit preşedinte. Aplicarea diferenţiată a legii şi încălcarea în fapt a legii a marcat din faşă „noua democraţie”.
Familia Ceauşescu a fost decapitată, nomenclatura nu, ba mai mult, practic ea a preluat frâiele ţării la vedere sau mai din umbră. Dacă nomenclatura dinainte de ’89 se rezuma la mici favoruri şi un trai ceva mai decent, cea de după s-a dezlănţuit, a înfulecat şi devorat totul pe alese, n-a mai avut cine să-l ţină în frâie şi am ajuns la o nouă nomenclatură extrem de bogată ce se expune aproape ostentativ şi n-au nici o jenă sau umbră de teamă că cineva vreodată ar putea să-i tragă la răspundere.
N-au fost mai buni cei dinainte, nici vorbă, sunt aceeaşi. O familie dictaorială a fost schimbată cu o haită de hiene.
Dacă în decembrie ’89 Ceauşescu a fost executat, familia arestată, în schimb în cei 21 de ani ce au urmat n-a mai fost condamnat nici măcar un demnitar. Arestări pompoase televizate în prime-time am mai văzut, însă nu avem un singur exemplu stingher de condamnare.
Ne-am ales cu o schimbare de funcţii – cu biluţele la vedere! 😆 – , nu şi cu un nou sistem funcţional.
Cancerul este nomenclatura şi aceasta a pus mâna pe sistem (Stat) şi l-a pervertit.
Nu putem fi ipocriţi şi să nu admitem că de furat s-a furat de jos până sus şi fiecare şi-a însuşit ce a avut la îndemână. Că ai furat două ţevi din fabrică sau ai privatizat fabrica pe doi bani, tot furt este.
Ideea că „cei de dinainte” au furat mai puţin sau cu mai mult bun simţ nu este decât o scuză palidă şi justificarea unor fapte cu iz penal.
Nu putem nega nici faptul că politicile proaste aplicate de regimul Iliescu în anii ’90 au avut aceeaşi susţinere masivă din partea populaţiei de care s-a bucurat până nu de mult şi Traian Băsescu. Oare de ce n-am fost niciodată în stare să ne alegem conducătorii?
Realitatea este că ne scufundăm datorită unui complex de factori cumulaţi ce acoperă o paletă largă de la indolenţa individuală, hoţia nativă şi lipsa de viziune până la politicile anti-naţionale şi factori externi.
De ceva vreme vă tot vorbesc despre criza sistemului capitalist (Reformă şi modernizare), am explicat nu o dată cum acest sistem piramidal şi-a epuizat orice posibilitate de a mai progresa şi nu asistăm la o criză, ci la o prăbuşire. Cei 20 de ani în plus câştigaţi prin prăbuşirea zidului de la Berlin s-au epuizat şi „minţile luminate” n-au găsit nici o soluţie pentru salvarea sistemului.
În ceea ce ne priveşte, am îngropat economia, industria, agricultura, ne-am vândut resursele şi controlul asupra lor, ne-am transformat în groapa de gunoi a Occidentului, cotizăm mai mult la Uniunea Europeană decât suntem capabili să absorbim din fondurile disponibile. Este vina noastră, dar o ştiu şi ei.
În ultimii 20 de ani s-a vorbit des şi despre „anti-naţionalism” – cel mai des legat de maghiar – ultimul subiect „fierbinte” fiind predarea Istoriei şi Geografiei în limba minorităţilor. Mereu aceste subiecte au fost menite să distragă atenţia de la subiecte mult mai importante, să încingă spiritele. Dacă un copil maghiar doreşte să înveţe limba Română, o învaţă, dacă nu, nu. Care-i problema? Am admirat UDMR-ul pentru constanţa cu care şi-au urmărit programul, detest nomenclatura din UDMR şi poziţia lor actuală în care girează cu susţinerea lor rămânerea la putere a incompetenţei şi astfel pun umărul la dezastrul care va lovi în egală măsură şi minoritarii. Şi-n paranteză fie spus, PSD şi PNL care contestă acest paragraf din noua Lege a Învăţământului, făceau aceeaşi concesie fără să clipească dacă ei erau parteneri de guvernare alături de UDMR… Dar nu vreau să discut despre politici de moment. Ce este mai anti-naţional, să jecmăneşti şi să îngropi o ţară sau să predai minorităţilor Istoria în limba lor? Cine vrea să înveţe Istorie, Chimie, Fizică sau Chineza, învaţă orice ar fi….

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=rqkMsXcHQYg]

Nomenclatura şi-a însuşit Stat-ul şi am ajuns în situaţia absurdă în care cetăţeanul deserveşte Stat-ul (adică nomenclatura) şi nu Stat-ul deserveşte, apără cetăţenii. Acest fapt nu este un act anti-naţional?

Distrugerea industriei şi mai ales a agriculturii, faptul că am ajuns să importăm peste 70% din produsele agro-alimentare nu este un act anti-naţional?

Nomenclatura cu personajele ei proeminente şi cele mai puţin vizibile prin tot ce a făcut în ultimii 20 de ani n-a comis un act anti-naţional prelungit?

Şi este şi vina noastră, faptul că am închis ochii, am întors capul, că nu ne-a păsat sau ne-am urmărit interesele de moment, ne-am lăsat minţiţi, păcăliţi sau cumpăraţi, ne face părtaşi la toate aceste acte anti-naţionale.

„Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, În care te-adânciră barbarii de tirani!”
Aşa începe Imnul României. Pe mine mă tulbură oarecum „În care te-adânciră barbarii de tirani!”… Adică de vină nu suntem noi, ci „tiranii”, cineva din exterior….
Nu este patetic ca tot timpul să jucăm noi – fiecare – rolul de fată mare, să aşteptăm soluţiile – salvarea – de la alţii şi vina să o „pasăm” ca pe o pisică moartă peste gard?
„Deşteaptă-te, române!” corect s-ar traduce prin „pune osul – şi capul – la treabă, frate!”

Funcţionalitatea.
Pe de o parte sistemul capitalist nu mai este unul funcţional, pe de altă parte Stat-ul Român nu este unul funcţional.
Nu are rost să detaliem motivele, am mai vorbit despre asta şi lucrurile cred că devin tot mai evidente şi pentru cei care poate acum 5-6 luni mai sperau, mai credeau bazaconiile spuse de oficiali, politicieni şi… lătrători/lingăi.

Situaţiile extreme necesită soluţii extreme. Dacă nu acum, când suntem într-o situaţie extremă?
băse-boc încearcă să ne convingă că propunerile lor de tăieri de salarii, pensii, ajutoare sociale, etc sunt singurele viabile de a ieşii din rahatul în care ne-am adâncit cu sau fără „barbarii de tirani”.
Opoziţia propune alte măsuri, într-un ton mai populist şi – trebuie să admit – soluţiile lor sunt mai viabile, însă nici acestea nu ţin cont de faptul cel mai evident: sistemul capitalist este mort şi nu poate fi salvat.
Sau admitem că avem nevoie de un sistem nou, funcţional sau vom pierii sau în cel mai bun caz vom rămâne în continuare groapa de gunoi a Occidentului, „ruda” săracă, vărul din străinătate, „partenerul” de mâna a treia.

Inevitabil îmi vine-n minte o piesă şi mai cu seamă un vers al lui Marilyn Manson (din 1996!):

„Capitalism has made it this way
Old-fashioned fascism will take it away”

(Capitalismul a făcut-o în acest fel
fascismul de modă veche îl va lua cu el)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Ypkv0HeUvTc]

Fascismul.
Sau „friendly fascism” cum ar spune trupa Consolidated (este offtopics, da’ merită aruncat un ochi şi pe link-ul acesta 😉 ).
Dincolo de abordarea critică din perspectiva liberală şi socialistă – pe care le-a combătut -, ce ştim despre Fascism?
Fascismul a negat valorile Iluminismului şi a prevestit eşecul lor cum ar fi: egalitarism, materialism şi raţionalism. Ei, nimeni şi nimic nu este perfect, cred că raţiunea totuşi prevalează în faţa credinţei, doar oamenii slabi au nevoie de „salvarea” din exterior şi de „forţa divină” pentru a răzbate prin viaţă…
În schimb Fascismul a promovat acţiunea, a susţinut ideea de ierarhie, disciplină, spirit şi voinţă.
Pericolul perpetuării nomenclaturii sau formarea unei noi nomenclaturi există mereu, derivă din spiritul uman.
Ierarhizarea (colaborat cu disciplina) pot conduce la „nomenclaturizare”.
Fascismul „de modă veche” îşi are bubele la fel cum şi socialismul sau liberalismul s-au dovedit failibile.
Cred că avem nevoie de o gândire nouă, o viziune proaspătă, de un sistem nou. Nu-i musai să reinventezi roata, este suficient să aduni piesele funcţionale şi să reconstruieşti din ele un mecanism nou.
Socialismul, Liberalismul, Tehnocraţia sau Fascismul au toate elemente funcţionale, conţin valori fundamentale care pot fi „reciclate”.
Ne aflăm în faţa unui puzzle complex, totul este să alegem piesele – valorile şi reperele – potrivite.

Nimeni nu o să vină să ne facă ordine în ogradă, este responsabilitatea noastră. Şi sincer, m-am săturat să importăm – înghiţim – totul de la Coca-Cola la Hip Hop din „afară”, să fim consumatori şi… copiatori.
Ne-am manelizat suficient, însă (încă mai cred) că avem suficiente valori fizice şi morale şi loco încât să ne descurcăm pe picioarele noastre.

Stat-ul trebuie recâştigat şi repus în serviciul cetăţeanului.
Este necesar ca toate departamentele să funcţioneze eficient şi în beneficiul cetăţeanului – contribuabilului. Educaţia – în primul rând, sănătatea, ordinea publică. Este nevoie de disciplină, dar şi de un sistem de valori – şi competenţe – echitabil.
Nu, nu suntem nici la fel şi nici egali, dar fiecare prin faptul că este unic şi diferit îşi are rostul şi locul.
Funcţionarii Statului nu sunt boieri pe moşia „nimănui”, ci… servitori. Şi asta de la asistenta medicală, educatoarea, poliţistul sau pompierul până la funcţionarul de la ghişeu, ministrul, parlamentarul şi preşedintele ţării.

Semnalele venite din Occident sunt tot mai clare: fiecare este pe cont propriu, scapă cine şi cum poate.
Este alegerea noastră: vrem să fim peştişorul mâncat de peştele mare? Sau şi mai direct spus: vrem să mâncăm sau să fim mâncaţi?

Se tot vehiculează faptul că n-ar mai fi bani. Nu zău?
Sună radical, dar cum spuneam, vremurile extreme necesită măsuri extreme, o naţionalizare a averilor acumulate absolut ilicit de nomenclatura actuală este o măsură nu doar echitabilă, dar ci complet justificată.
Şi atunci am avea bani să traversăm nu una şi o sută de crize.

Iar banii – fondurile – ar trebuii direcţionate în principal spre agricultură şi-n paralel stopate şi eliminate importurile. Chiar avem nevoie de roşii din Italia, carne din Polonia sau mere din Franţa?
Oare turcii sunt supra-oameni şi au trei coaie-n plus de obţin produse mult mai ieftine?
Nu zic să nu importăm banane, portocale sau orez… dar sare?!

În ceea ce priveşte U.E. eu zic că ne-am fript suficient.
Este evident că avem o contribuţie mai mare decât capacitatea de absorbţie şi asta nu doar datorită incompetenţei şi al corupţiei, dar nimeni la Bruxelles nu are nici cel mai mic interes ca-n România (şi celelalte ţări absorbite după ’89) lucrurile să funcţioneze şi să existe un sistem naţional solid.
Cum am mai spus-o nu o dată, interesul lor este să consumăm, să fim groapa de gunoi, ci în nici un caz să producem şi – doamne fereşte – să exportăm.
Astfel cred că apartenenţa noastră la U.E. este unul din cele mai mari acte de trădare şi act anti-naţional.
„Contractul” cu ei sau trebuie renegociat sau… reziliat.

Am pierdut parteneri şi pieţe importante ca Rusia, China şi ţările Arabe şi ne-am ales cu nimic. Avem nevoie de scutul American anti-rachetă ca de încălzirea globală…

Ar mai fi multe de spus. Vine timpul Revoluţiei, totul este să fim pregătiţi.
Însă tare mă tem că nu suntem nici conştienţi, nici suficient de pregătiţi să ne asumăm responsabilitatea. Şi nu există “salvatori providenţiali”, nimeni nu moare pentru păcatele noastre, aşteptăm degeaba extratereştrii, dar oare ne vom deştepta vreodată?

Las’ că merge şi aşa. Încă cât? Păi cât o mai ţine…plm!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=yNK8jS90CIs]