Termenul de „one hit wonders” se aplică artiştilor/formaţiilor care s-au remarcat cu o singură piesă de succes. În această categorie, sub această umbrelă intră un şir lung şi pestriţ de nume şi titluri: Lipps, Inc. „Funkytown”, The Vapors „Turning Japanese”, Mungo Jerry „In the Summertime”, Gary Numan „Cars”, Green Jelly „Three Little Pigs”, Free „All Right Now”, Soft Cell „Tainted Love”, Deep Blue Something „Breakfast At Tiffanys”, 4 Non Blondes „What’s Up”, Nena „99 Luftballons”, Chumbawamba „Tubthumping”, Buffalo Springfield „For What It’s Worth”, Rednex „Cotton-Eyed Joe”, Vanilla Ice „Ice Ice Baby”, Right Said Fred „I’m Too Sexy”, Ugly Kid Joe „Everything About You”, Lou Bega „Mambo No. 5”, Frankie Goes To Hollywood „Relax”, Buggles „Video Killed the Radio Star”, The Wheather Girls „It’s Raining Man”, Afroman „Because I Got High”, Soul Asylum „Runaway Train”, Deep Blue Something „Breakfast At Tiffanys”, Kim Carnes „Bette Davis Eyes”, Spin Doctors „Two Princess” şi Crash Test Dummies „Mmm Mmm Mmm Mmm”.
Clasarea în categoria „one hit wonders” nu ţine cont de stilul abordat, ci se rezumă exclusiv la succesul avut şi de multe ori şi aici lucrurile se măsoară relativ incorect, astfel există mai multe clasamente şi discuţii interminabile pe marginea subiectului.
Multă vreme şi eu am crezut de exemplu că „God Shuffled His Feet” din 1993 este singurul album al canadienilor din Crash Test Dummies şi după enormul succes cu „Mmm Mmm Mmm Mmm”, trupa s-a risipit odată cu…. Succesul.
[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=FQromHBqbNA&feature=related]
2010 aduce al 8-lea album Crash Test Dumies „Oooh La La” şi puteţi asculta materialul pe site-ul oficial al formaţiei.
11 piese noi, 36 de minute de relaxare într-o zonă Indie, Rock Alternative îmbibat cu sonorităţi de anii 50, condimentate cu Country şi miresme Blues, au un umor amar şi matur.
„Songbird” putea fi pe albumele de la începutul anilor 90, ca şi „And It’s Beautiful”, ,„Paralyzed” pare decupată de undeva din anii 60 iar „Not Today Baby” ne trimite înapoi chiar în anii 50, „What I’m Famous For” este un Country 100%, „Heart Of Stone” aminteşte de Tom Waits, „Lake Bars d’Or” are iz Eels, una peste alta este un disc colorat, relaxant, plăcut, în vremuri tot mai „Mmm Mmm Mmm Mmm” sună aproape straniu, dintr-o altă lume, ruptă parcă dintr-un vis. Îmbătrânesc şi uneori devin sentimental….
„Oooh La La” vine la şase ani după anteriorul material „Songs of the Unforgiven”, 8 discuri pentru o trupă activă din 1988 nu este foarte mult, dar respect că şi-au păstrat prospeţimea, stilul, s-au rupt de BMG care pusese presiune pe ei la sfârşitul anilor 90 – pentru albumul „Give Yourself a Hand” casa de discuri le-a refuzat nu mai puţin de 35 de piese! – şi şi-au continuat calea pe cont propriu, Brad Roberts înfiinţând propria lui casă de discuri Deep Fried Records.
Fuck corporates!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=vJeNQ4sqHpY&feature=related]
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ihUIPlLw2ZE]
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=9M-KgH-ENzo&feature=related]
thank you for the music !
muzica ne poate însenina zilele şi viaţa. 🙂
‘neaţa. 🙂
mai degraba una din acele trupe ‘norocoase’ care sunt mai cunoscute si populare decit suma partzilor din care sunt facute!
oricum mmm mmm mmm mmm cica e dovedit ca ii linieste si pe copii mici … trebuia sa o incerci pe David… poate acu e prea tirziu…
deci AC/DC-esti ?????… nu stiu de ce dar tot ridicol mi se pare concertul ala… dupa atitia ani in care fiecare si-a dorit sa-i vada parca e mai bine sa nu-i vezi la virsta asta ..
norocul ţi-l mai faci şi singur. sau ţi-l fuţi….
ştii ce a fost cel mai revoltător la AC/DC? că Down au cântat în deschidere la Iris……….. să-mi bag pula dacă nu o să cânte labele astea şi-n deschidere la Manowar!!!!
Se pare ca de la o vreme orice trupa mare trece prin tzara trebe sa le dea deschiderea la Iris ! e si asta o forma de celebritate !
Daca in rock care cica ar trebui sa fie un mediu ‘non-conformist’ e asa atunci ce te mai intrebi ca in politica se practica ce se practica … Daca ‘arta si cultura’ sunt la nivelul asta de ‘nasism’ – ca Iris au trecut de mult de vremea ‘nepotismului’ – ce te mai miri ca la alt nivel nu se schimba nimic…
din cite vad eu asta continua sa fie problema – si cu generatii noi pe tapet si cu trupe noi mai multe ni se spune ca lumea ii prefera pe Iris… … nu stiu as vrea si eu sa vad un fan Iris adevarat … sa prind si eu cum de nu aude ca sunt trupe mai talentate, mai proaspete care ar merita sa le asculte pe viu … decit aceasi ciorba de peste numita Iris …
Deci Iris o sa deschida si pt Bob Dylan??? sau acolo e Nicu Alifantis si toata pleiada de folkisti fosti si inca prezentzi ? ‘ca sa se vada ca am avut si noi hippy ai nostrii’
de ce floarea mea de iris n-ar cânta Minculescu and Co. şi în deschidere la Dylan, Toto Cutugno, Zucchero şi cine s-o mai nimerii să ajungă prin România?
un preşedinte, o trupă “Rock”, o ţară de căcat. simplu.
eu nu mă mir şi ştii bine că am scris despre cumetrismele acestea şi – evident – am fost înjurat. revoluţia care n-a fost.
mi-e cam silă. tot mai silă.
ah da …nu te-am vazut ca era bezna ! haha
http://www.plug-u.net/rotube/cu_romani/tag/acdc
am stat chiar la intrare: am ajuns la 9 fără 5 când Angus încălzea chitara şi am stat lângă jandarmi chiar la intrare, am plecat pe ultimu’ acord din For Those About to Rock. 🙂