Ce mi-ai adus?

Sunt lucruri care îmi vin în minte şi nu-mi dau pace… Mă gândeam – din nou – la faza cu ce ospitalieri suntem şi la reversul medaliei.
S-a împământenit o „tradiţie”: când vine cineva de „dincolo”, ne aşteptăm să ne aducă ceva. Nu contează ce. Orice. Este o apucătură oarecum firească din perioada de dinainte de 1990 când o ciocolată, un deodorant sau un săpun „mai fin”, un pachet de cafea sau ţigări, un disc bun, mai rar o carte, erau mai mult decât o gură de libertate.
Acum toate acestea le găseşti la tot pasul, avem şi noi (acelaşi)  gard de cârnaţi şi câinii umblă cu covrigii-n coadă, ideea că cel care vine din occident trebuie să ne aducă ceva, este depăşită, inopinată. Părerea mea.
Cu toate acestea, dacă apare cineva de dincolo şi nu aduce un cadou, gazda, prietenii, cunoştinţele o să spună:
– Uită-te şi la ăsta, a venit cu palma-n cur…

40 comments on “Ce mi-ai adus?

  1. pentru gabi – aaaa…..nu. 🙂 îmi găsesc ceva de făcut care îmi preocupă mintea (şi/sau sufletu’) cu ceva pozitiv… da’ mereu văd partea întunecată….

  2. pentru gabi – he he he. 🙂 nici vorba de plictiseală. vorba lu’ Gheorge: “România este ţara unde niciodată nimic nu se termină…” ha ha ha! 😛

  3. pt ca stiu prea bine despre ce vorbesti .. ca unu plecat … etern simti chiar si cind aduci, ca parca n-ai adus omului sau oamei ce voia… cum s-ar zice niciodata nu e de ajuns care lasa sentimentul cel mai nasol dupa ce-ti bati capul pe aici cam o saptamina ce sa cumperi cui si ce buget ai etc…… deci cit ar fi de ajuns sa aduci e o problema ? Mai ironic spus cum rezulta e ca de multe ori omul trebuie sa platesca pentru asi revedea prietenii si familia la fatza si dupa cum stii nu mai sunt anii 90 in care revazutul era ieftin !

    un lucru mai putin stiu de voi poate si care l-am intilnit destul in ultimul timp.. destui din cei plecati am ajus la concluzia ca sa ne fereasca dumnezeu sa trebuiasca sa venim de sarbatori in Ro.. si NU nu ma refer la cadouri ! Ma refer la faptul ca de vi de sarbatori ai sansa cea mai mare sa stai singur .. cum toti aveti vietile voastre si gastile voastre etc.. in care nu prea e loc de noi !… deci cel mai bine e sa vi cind nu sunt sarbatori pentru ca atunci ai sansa sa fi bagat in seama…. Altfel spus zicala cu cine la vinatoare a plecat locul i sa ocupat .. e cel putin adevarata in cazul cind o tai prin lume !

    Iar de e sa dau o idee de ce oare nu se inverseaza odata macar in familie chestiile astea … in loc sa venim noi cu atentii care se pare ca majoritatea le vede ca prea putin… mai bine ne dati voi ceva ca venim ?? That’ll be the day !..

  4. pentru Un Soricel – man, să-ţi dea dumnezeu sănătate şi putere de muncă! ha ha ha! 😛
    pe de o parte, multe din blogurile mele sunt inspirate din ce mai discutăm noi, pe de altă parte am de la tine (ce-mi amintesc acum aşa pe fugă): două pereche de pantaloni – unii lungi, unii scurţi, un pm3 player, o geantă, câteva CD-uri şi DVD-uri… ha ha ha! lovelele le-am cheltuit, ciocolăţile le-am mâncat, băutura am băut-o… ha ha ha! 😛 David are şi el nişte hăinuţe… vezi că tot creşte! ha ha ha! 😛
    man, prietenia nu se cumpără: este ori ba. am trecut şi eu prin experienţa “occidentalului” cât am stat la Budapesta şi veniam acasă “încărcat”…
    prietenii care niciodată nu mai au timp, nu mai sunt prieteni…
    sărbătorile? măh, eu te-am invitat la revelion! şi nu să dai tu de băut ci mi-a făcut plăcere… 🙂
    dar nu despre noi doi vorbeam… mi-a trecut chestia asta prin cap şi am zis că merită măcar amintită…nu cred că se simte nimeni, da’ asta e iar, altă poveste…
    şi când ziceai că vii în ţară şi ce-mi aduci? ha ha ha! 😛
    (toarnă cu găleata, da’ merg să văd Motorhead şi Moby… 🙂 )

  5. eu nu cred ca chestia asta cu cadourile e valabila numai la noi, am vazut in filme ca mai toata lumea procedeaza asa, sa aduci ceva un cadou cand te duci la cineva, o atentie care sa arate ca te-ai gandit ai la el(ei) , o chestie cat de mica care sa aduca putina bucurie , ideea eu cred ca e alta , a cadourilor . neata Brush 😛

  6. interesanta combinatie o fi de la litera M sau silaba Mo… moby cu motorhead … oricum o dai ceva tot prinzi… cica la Motorhead le place sa cinte tare tare tare… cu volumu la 11… vorba din Spinal Tap

    oricum nu facusem inventaru, poate era cazul … dar acu ca le am listate de tine le pun intr-un excel spreadsheet… si fac socotela… oricum o dau pe agregat femeile din Romania m-au facut asta e… … dar banuiesc ca si tu stii cum vine asta !

    Iar idea ca voi ar trebui sa dati e si mai valabila acu cu criza asta in UE .. doar voi ‘traitzi (inca) bine’ recesiunea e numa pe hirtie comparativ cu ce e pe aici … sa-ti zic ca tara asta a imprumutat de 400 de ori produsul national brut ca sa scoata bancile din rahat .. iar bancherii deja fac mutre ca nu vor sa se schimbe nimic ?? iar asta se traduce in faptul ca nu ei o sa platesca aceste datorii..

    Deci pe sitlul local o sa incep si eu cu….. hai da si mie ! daca nu am inceput ..

  7. pentru lu – nu este vorba de asta, e altceva când mergi în vizită şi duci o sticlă de vin, un buchet de flori sau o cutie de bomboane… 🙂
    citeşte puţin ce a mai scris Un Soricel pe aici şi… ha ha ha! 😛
    ‘neaţa. 🙂

  8. pentru Un Soricel – cu împrumutirile şi la noi e (tot) la fel. ieri au anunţat că mai fac un împrumut… iar băncile occidentale au scos toţi banii din ţară…dacă s-ar ştii oficial, s-ar panica populaţia: băncile din România sunt 100% goale…
    criza nu mai e de mult doar pe hârtie domnule, doar că fiind an electoral din nou, oficialităţile trag mâţa de coadă… dar o să ne fie nu rău ci foarte rău…
    dacă insişti, vin în vizită la tine şi…îţi IAU ceva. Din casă… ha ha ha! 😛 😛 😛

    Motorhead am mai văzut de 2-3 ori, odată am stat şi la bere după concert cu Lemmy… 🙂 Moby sunt chiar curios…

  9. pentru Mao – ‘neaţa. de ce nu ai făcut şi tu o listă înainte? 🙂
    acum o întorc şi zic că nu, nu este-n Occident ci în… Orient. 😛 😛 😛 ha ha ha!
    (mă duc la Motorhead, Moby… 😛 )

  10. Eu doar am trecut sa fac prezenta. Ma abtin de la comentarii pentru ca nu sunt in cauza. Deci, nu pot afirma nimic concret.

  11. tare incet sunt de dimineatza… chiar asa era cazul sa ne fi adus tricouri cu Turcia… la toata lumea de pe aici ! altfel intram in greva si nu te mai citim … publicul se ‘cultiva’ draga !! aia care au de la 1000 in sus de cititori mai dau si ei un mic.. o bere .. etc.

  12. donez( sau fac cadou la randul meu ) tricoul meu cu turcia la unsoricel , si eu iau micul si berile…

  13. pentru Petra – nu ai prieteni plecaţi în occident? ha ha ha! 😛 nasol… n-ai primit ciocolăţele…hi hi hi.
    încă sunt în convalescenţă: am fost la Motorhead/Moby ieri seară…. o să scriu ceva, da’ mai târziu…’neaţa.

  14. pentru Un Soricel – am să revin, mai târziu…sunt încă zob după concert/băute…
    cultivă zici tu? nu m-aţi nimerit, eu sunt şi prost şi incult, am picat şi examenu’ de limba română…ha ha ha.
    am două tricouri, da’ nu le dau nici în ruptu’ capului! dacă ajung la 1000 de cititori pe zi vreodată, mai stăm de vorbă. 🙂
    deocamdată şi 100 pare mult… ha ha ha! 😛 😛 😛
    da’ uite are rifeor tricou, dă tu micii şi berea! 😛

  15. pentru rifeor – bun, l-am anunţat şi eu pe Un Soricel, faceţi voi cumva combinaţia… ha ha ha! vă desparte doar un ocean… 🙂
    povestesc mai târziu cum a fost la Motorhead/Moby… să-mi revin.

  16. Ba da, am. Dar sunt prea departe si eu nu reusesc sa vina asa de des. Uite, ca mi-am, amintit un “posibil” raspuns la tema ta. De ce asteptam sa ni se aduca de afara care ceva, inca si acuma.
    Pentru ca, chiar si acuma, cei “de dincolo” au mai multi bani pentru calatorii + dorul de casa, asadar revin mai frecvent in tara decat iesim noi din ea. Astfel, ne fac mai multe vizite decat le vom face noi vreodata.
    In concluzie, asteptam plata pentru ocaziile de vizita pe care noi nu le vom face (returna lor) – astfel ca nu vor avea cheltuieli cu noi. Daca nu vor avea cheltuieli cu noi, asteptam bonus – un mic premiu, cadou etc.
    Neata si puszi. 😉

  17. Completari:
    Erata
    “De ce asteptam sa ni se aduca de afara care ceva, inca si acuma.”
    as se citi
    care ceva = cate ceva
    ….
    Plus ca, prietenii mei care-s plecati, atunci cand revin in tara, merg la parintii, rudele lor.
    Ne intalnim foarte rar, face to face. Mai degraba povestim pe skype sau ne scriem mail.

    Iar restul cunostintelor mele se incadreaza la grupa – membrii ai familiei. In cadrul careia regulile sunt altele. 🙂

  18. ma zgindare Petra… cu jumatatea ei de adevar… pai asa o fi ca avem si dregem astia plecati … dar jumatatea cealalta de adevar e ca astia care ati ramas aveti si voi avantajele voastre unele chiar majore prin comparatie…. De ex. nu stiu pe nimeni, acolo, fara ca parintii sa nu-l cumpere … cam la toti v-au tras cel putin o casa daca nu si o masina asta asa ca traitzi in RO ‘rau’.. iar daca aveti copilasi dragalasi tot parintii au grija de ei ! ii duc ii aduc ii bibilesc etc… asta ca sa nu incep sa vorbesc de relatii prieteni etc si joburi tari… Deci pe agregat ar trebui sa fiti mai generosi voi si mai realisti cu ce aveti cum etern pe astia plecati ne bufneste fie risul fie plinsul cit trebe sa va auzim ca nu aveti mai nimic .. cind defapt se vede ca nu va satura omu cu cit aveti efapt si aveti iluzii ca iarba e mai verde altundeva…

    Mai nou tipati a criza ceva de groaza cind toate statisticile zic ca Ro nu e Latvia si nici Ungaria si nici nu o sa fie.. ah da Bulgaria iara sta mai bine ca voi la criza deci poate asta sa doara cu adevarat …dar cine va aude ar zice ca ati pierdut tot .. eu sincer nu stiu pe nimeni pina azi care sa fi pierdut ceva din cauza crizei in Ro … in afara de Brushvox care pare asi fi pierdut jobul din asta…

  19. pentru Petra – tre’ să-i dau dreptate lui Un Soricel. nu cred că prietenia se cumpără şi cel care vine acasă, trebuie să “plătească” să-şi vadă prietenii… şi nu cred că au mai mulţi bani. am prieteni în România care câştigă şi de 10 ori mai mult ca cel mai tare prieten de dincolo…
    şi eu am ridicat problema moral: de ce? o atenţie este de înţeles când mergi într-o vizită, dar tot Un Soricel a spus că a simţit de multe ori că un mic cadou n-a satisfăcut aşteptările celui care l-a primit… şi ajungem la alte discuţii, nu?

  20. pentru Un Soricel – cu treaba cu “cadourile” suntem pe aceeaşi undă…
    criza… ţi-am mai spus: noi nu avem produs intern, noi numai importăm şi consumăm… din ce? păi din împrumuturi şi credite… când o să pice şandramaua – probabil după alegeri sau la începutul anului viitor – o să fie tragic… cel puţin jumătate din populaţia are deja probleme cu creditele…
    datele de pe hârtie n-au nicio legătură cu realitatea.
    trust me on this!

  21. Soricel draga! (a-propos! mie imi plac foarte mult pisicile 😀 dar si soriceii, cu care m-am jucat in copilarie cand eram la pescuit)
    E drept ceea ce spui tu , ca majoritatea au casa, masa, masina etc. Si ca ar trebui sa dam si de la noi.
    E logic ceea ce afirmi. Si-acuma vin eu sa te intreb. Te miri ca suntem asa cum suntem? Nu trebuie sa te mire faptul ca un popor devine zgarcit, deoarece zeci de ani de zile nu a avut voie (venea Secu’ si te intreba de unde ai banii) sa cumpere nici o nenorocita de Dacie. Ok, e drept ca nu e de bine, dar … acesta este un efect de recul al vremurilor trecute.

    In legatura cu cei de dincolo. Intelege-ma ca nu arunc cu noroi si nu judec. Spun doar ceea ce ni s-a intamplat noua. Caz concret. Verisor primar al cumnatului meu. Plecat in Germania cu mult inainte de Revolutie. Care a fost ajutat de cumnatul meu sa poata iesi din tara. Recent i-a invitat pe sora mea si sotul ei. Iar cand ajung acolo vor fi serviti cu o cafea si o cazare la un hotel din apropiere. Bine-nteles nu din banii sai. (varul a zis, citez: atata pot sa fac pentru voi/// iar eu completez ca este ginecolog de meserie). Tine cont ca era vorba doar de o vizita. Sora mea nu este genul de om care sa accepte asa ceva, o astfel de primire rece. Au refuzat politicos oferta de vizita.
    Recent aflu ca verisorul a revenit in tara pentru a participa la reuniunea de liceu (aniversarea a 30 sau 40 de ani de la terminarea liceului) si a trecut pe la sora mea. A fost primit de catre sora mea, sa stea la ei. Amuzanta a fost o chestie. Care, de vreo 50 de ani a ramas tot asa. Majoritatea strainilor “fac foamea” (se priveaza) la ei in tara. (citez: ‘vai, noi nu mancam atata, nu consumam alimente grase”; “ahh, nu-i voie caci nu e sanatos” bla, bla) Cand vin la noi (eu am facut experienta sa pun doua tipuri de meniuri pe masa – gen salate si … traditional: supa de gaina, sarmale, fripturi, carnati, caldabosi, sunca toate facute in casa – deci, nu cumparate) Sa nu crezi ca vreunul a pus gura pe salata. (citez: “vai dar e prea uns carnatul – haps! o bucatica-n gura – vai, dar e bun”; alta faza: “vai, dar sunca asta e prea grasa; haps! o bucatica – vai, dar are un gust fantastic?”) 😀 😀 😀 Sincer, e teribil de amuzanta faza!

    Alt caz: Acum 30 de ani, parintii mei au intalnit intr-o statiune de la mare un cuplu din strinatate. S-au imprietenit. Peste un an ne-au facut o vizita. (Trebuie sa fac o paranteza si sa spun ceva despre mama mea. Indiferent cine pune piciorul in casa noastra, si dusman sa fie, mama mea intreaba ce mananca, ce sa-i gateasca, ce anume sa-i serveasca.) Pe vremea aceea era destul de greu sa faci rost de carne, sa nu mai vorbim de platouri intregi de pulpe de pui, friptura si alte cele. Tatal meu cu greu a facut rost de bauturi fine, ca sa nu se faca de rusine. Nu le-a placut. Au dorit sa manace la restaurant (unde tot nu au fost multumiti), cheltuiala fiind suportata de ai mei. Plus excursii la Baile Felix, plus cadouri cand au plecat. Cu toate ca, parintii mei erau in datorie pana in gat pentru casa cumparata. Iar asta nu a fost un moft – de a cumpara o casa. Ei au trebuit sa se mute in alta localitate cu locul de munca. De fapt, casa a constat intr-o camera si o bucatarie – in care, au stat 4 persoane adulte si eu, copil mic de 1 an. Acel cuplu stiau de starea in care ne-am aflat si totusi au venit.
    Cand le-am returnat vizita, la vreo 15 ani, am primit 3 felii de salam (pe numarate, deoarece ne-au intrebat daca ne ajunge) la micul dejun. Si, din pacate, nici acolo nu am pornit cu mana goala.

    Mereu noi am fost cei care au trebuit sa dea, sa-si “dovedeasca” ospitalitatea. De aceea vin strainii la noi. Ca de n-ar fi asa, nu ar veni. Ei nu se plang ca nu s-ar simti bine la noi. Ci, vor mai mult. 😉
    Se spune ca strainul plateste, dar asteapta servicii. Asa e dincolo. Platesti pentru orice. Ok! La noi de ce sa nu fie la fel? Si ospitalitatea … se plateste. De ce ar trebui sa fie gratis? De ce trebuie romanul sa dea “in numele ospitalitatii sale” de 10 ori, ca sa primeasca in schimb (eventual) aceleasi servicii doar odata?

    Se spune ca romanul vrea sa “moara si capra vecinului”. E o stare in care se complace.
    Pai … in opinia mea, strainii fac la fel de data asta.
    Romanilor nu le merge asa de rau in perioada de criza? Dar de ce nu le merge asa de rau ca si noua, strainilor? Pai, sa le mearga la fel de rau ca si noua!
    De ce?
    Pentru ca am fost zeci de ani saraci (ma refer la individ) si acuma ne-am ridicat putin?
    Strainilor (avizez aici celelalte tari care a dus-o bine de sute de ani din punct de vedere social) de ce le pare rau cand o tara mica reuseste sa se mentina pe linia de plutire?
    Asa-i ca seamana cu zicala “sa moara si capra…” (de data asta a romanilor, care de abia s-a ridicat in cele 2 picioare din fata, ca alea din spate mai tremura, nesigure pe ele).

    Nu poti compara situatiile romanilor cu cea a strainilor. Pentru ca vorbim despre o discrepanta a statutului social, in istorie. Sa luam spre exemplu doua persoane de aveeasi varsta (50 de ani): unul din Franta si unul din Romania. Francezul a avut pana la aceasta varsta cel putin a 3-a masina, a schimbat cateva domicilii si probabil a vizitat cel putin cateva tari din vecinatatea Frantei. Romanul si-a cumparat prima masina de firma cu ocazia aniversarii a 50 de ani de viata, la care sigur are cel putin 3 giranti (din cauza varstei); si-a construit (imbunatatit) casa lasata mostenire de catre parintii sai (bunicii) cu banii trimisi de copiii imprastiati prin strainatate; iar singura excursie a fost in luna de miere la vreo statiune balneo-climaterica obtinuta cu ajutorul cuponului de pensie a socrilor, cadou de nunta.

    Si tot noi sa (mai) dam?

    Nu te supara pe mine, Soricel! Te rog frumos.
    Sa stii ca nu bag pe toata lumea in aceeasi oala, adica nu consider ca toata lumea e la fel.
    Totusi, sunt lucruri care se petrec de de zeci de ani in acelasi mod. Si, nu in favoarea noastra, a oamenilor de rand.
    Ceea ce am scris nu am facut-o ca repros. Preciez asta, pentru ca nu as dori sa te ofensez in vreun fel.

    ~
    @brushvox
    Ai intrebat daca am prieteni in stainatate. Am! Iar acestia se numesc Prieteni. (adica din ala care-si dau si camasa de pe ei daca e musai) Si sunt in numar foarte mic. Stii bine despre mine, de pe netlog, ca eu trag linie. Eu nu numesc pe oricine prieten, doar de dragul conversatiei sau pentru ca-i un termen in uz in Romania. Nu cer sa mi se spuna si nu utilizez atributul de prieten, atata timp cat nu exista fapte sa dovedeasca asta.
    Am spus corect “nu sunt in cauza”. Deoarece daca cineva mi-a devenit prieten/a, il/o consider membru al familiei.
    Mai am de spus ca nu am primit cadouri de la cei veniti din strainatate, la noi, nu am cerut/asteptat si nici nu cer.

  22. pentru Petra – la un blog de câteva rânduri, ai reuşit să scrii un răspuns de 10 ori mai lung… ha ha ha! 😛
    eu nu mai pun botul la”ce ospitalieri Suntem”. excepţiile întăresc regula, dar cum am scris şi într-un blog anterior, acela cu mituri şi mitocănii, noi jecmănim străinii de la aeroport până înapoi la aeroport cu tot ce putem… şi aici nu generalizezi ci aşa se întâmplă predominant.
    Un Soricel are altă experienţă cu prietenii şi trebuie să admitem că lucrurile diferă de la caz la caz, generalizările nu duc nicăieri…
    mă bucur când apar discuţii. 🙂

  23. Expres mi-am cerut (anticipat) scuze de la Soricel pentru ca nu as dori sa-l supar. Fiecare are pataniile sale si partea sa de adevar. 😉

    A-propos de “jecmănim străinii de la aeroport până înapoi la aeroport cu tot ce putem”.
    Asta este in mare parte adevarat. Totusi, (exact asa cum ai spus) difera de la caz la caz.

  24. pentru Petra – mi-a plăcut şi abordarea lui Mao: am fost în Turcia, ce i-am adus? ha ha ha! 😛
    o seară faină. 🙂

  25. Petra, nu ai de ce sa-ti faci probleme, admir onestitatea si sinceritatea ta si cred ca ai atins lucruri care sunt foarte adevarate.

    M-a surprins doar in idea ta ca acest gen de situatii inca mai persista.. traiam cu impresia ca ele sunt legate mai mult de generatiile partintilor… Credeam cumva ca in prezent liniile, macar cu generatiile noastre, sunt mai clar trase deci nu vi la mine in Ro pe casa si masa si eu nu viu la tine in vest la fel !

    Fiecare isi cunoaste propriile motive si poate este vorba de o doza de ipocrizie de ambele parti
    – de ex nu am inteles de ce parintii nostrii nu spuneau mai clar ce asteapta si ei sau doresc de la acei musafiri ? Nici un vestic nu concepe chiar ca este obligatia altcuiva sa aiba grija de el… totus se discuta… Reversul monedei este ca vestici au si ei o doza mare de ipocrizie in ei si deci atita timp cit le este bine lor le pasa destul de putin sa inteleaga cum acel ‘bine’ e posibil ! si foarte foarte rar tin sau sunt ‘capabili’ sa-ti reciprocheze lucrurile la acelasi nivel emotional !

    Legat de descrierea facuta romanului si vesticului … te asigur ca cele trei masini sunt cam asa
    1. prime e rabla de student care e fun 2. e masina de mina a doua care e mai mult o fantezie personala ca se cam strica prea des dar a sperat ca e mai buna 3. e masina de familie care e absolut necesara pentru dus copiii si cumparaturile dar care te da de gol clar ce statut ai si cam unde esti in viatza ….. si poate e o a 4.a care e masina de statut… sa arati ca ai ajuns undeva… sau daca vrei alternativa … sari de la VW Polo rabla la VW Polo nou si dupa aia la VW Golf ca astea sunt cele mai incolore ‘ca statut’ masini in vest !! adica arata si bine si nu se stie ce bani ai s-au n-ai !

    Legat de ‘musafiri’ poftim o situatie tipica de viatza de aici…
    Asi vrea sa vina la Londra sa stau doua nopti ca dupa ai ma duc la o alta prietena inca doua… Pot sa stau la tine 2 nopti… Sigur… nu e o problema doar ca am un singur pat si o sofa… poti sa dormi pe sofa ? NU oricum imi iau sacul de dormit si dorm pe jos ! Perfect … Dimineatza eu plec la munca iti las cheile .. cafea sau ceai gasesti in bucatarie … te descurci cu breakfastul ? Da nu e o problema … OK… Iar in seara in care persoana vine la tine o intrebi daca vrea sa iasa in oras sa mincati, sau o inviti in oras sa mincati .. sau ii oferi alternativa sa gatesti tu ceva si atunci faci o mica masa cu vin si bunatati si se sta de vorba … atit !..

    Nu stiu probabil scenariul asta nu pare doar ci si e mai searbad si fara noima comparativ cu funul din Ro … dar cam asa e pe aici si evident pot spune ca partea buna e ca nimeni nu are ‘obligatii’ ulterioare fatza de nimeni !

  26. pentru Un Soricel – seara mă mulţumesc cu nişte biscuiţi, nu fac mofturi: dorm pe sofa şi dimineaţa beau doar multă-multă cafea. pot să vin? 🙂

  27. Ma bucur ca mi-ai raspuns Soricel!
    Vezi? Exact de asta si vorbeam.
    Sunt de acord cu tine. Sa fie echitabila servirea. Ceea ce primesc sa si ofer.
    Lumea asteapta de la noi acea ospitalitate fun (cum ai si zis tu) dar o asteapta pe gratis. Ca si cum am fi obligati sa fim ca si pana acuma.
    Dar daca mie mi se ofera o primire rece … eu de ce sa dau exact la fel.
    Stiu cum e recent in strainatate caci am fost. Am dormit la cineva o noapte intr-o camera de 5x5x5 (cat era de lunga era si de inalta) neincalzita, pe o saltea. Ata ete!

    In ce-i priveste pe parintii mei. De ce nu au zis ai mei nimic? Parintii mei considera o chestie de bun-simt si maturitate, ca atunci cand pasesti in casa omului si vezi ca nu are … sa nu ceri. 😉
    Sau, mai bine zis, daca vezi ca eu nu am posibilitati financiare, atunci nu mai cere de la mine; nu ma determina pe mine sa iti spun asta, ca doar esti adult, vezi si poti constata si singur ce se petrece in jurul tau.
    Parintii mei nu-si doresc sa supere pe nimeni voit. Asta inseamna ca toata viata lor au fost atenti la gesturi si vorbe. Ei asteapta la fel din partea celor care-i inconjoara.

    Probabil, e necesar ca ambele parti sa-si reevalueze situatia.

    Mi-a facut placere sa schimb cateva vorbe cu tine. 🙂
    Toate cele bune iti doresc!
    Si …ne mai intalnim pe aici in blogul lui brushvox. 😀

  28. pentru Un Soricel şi Petra – socializăm? socializăm? 🙂 e bine, mă temeam că vă “bubuiţi”… ha ha ha! 😛
    este încă o dovadă că cititorii mei sunt mai inteligenţi decât mine. 🙂
    week-end frumos. 🙂

  29. pentru Un Soricel – după Instambul, am prins aşa un chef să văd Londra, Praga şi Paris… 🙂
    problema este că atunci când lucrez şi am bani, nu am timp, când nu lucrez, nu am bani, deci stau pe curu’ meu… ştii exact ce zic, plm!
    dar nu disper şi nu renunţ. măcar la vis. 🙂

  30. pentru Petra – este realitatea. 🙂 mă bucur că uneori lumea intractivează, mă bucur că uneori împreună reuşim să ajungem de la 2 la 3… 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.