…şi aş vrea să sar peste moment, aş vrea să cred că o să fie bine sau măcar să storc din mine prostia tradiţională „să sperăm”, aş vrea să pot spune şi eu cu cinism şi nonşalanţă că „în trimestrul doi vom depăşii criza şi o să avem creştere economică”, dar toate acestea sunt bazaconii, bule de şampanie în nas cu damf de praz.
Nici noi, nici ţările vecine, nici Europa şi nimeni de pe planetă nu iese din colapsul de sistem în care suntem prinşi. Micile excepţii, sunt din nefericire anomalii şi cea mai mare anomalie este China care produce pseudo creştere economică câştigând un Dollar cu un deficit de doi-trei şi când această „bulă” o să crape – poate pe 21 decembrie 2012, cine ştie? 🙂 – cei doi balauri – sau fantome – cel al Capitalismului şi cel al Socialismului se vor sfâşia finalmente reciproc.
Ne mai păcăleam cu emigratul, dar unde să emigrăm?
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=OauoL-z3K5E]
A fost anul în care n-a impresionat pe nimeni greva foamei de 60 de zile a învăţătoarei Cristina Anghel sau tentativa de sinucidere protest al lui Marian Sobaru din Parlament iar mitingurile sindicale s-au stins în derizoriu cu „Dansul Pinguinului” şi poate singurul protest civic real a fost cel al lui Mircea Badea împotriva abuzurilor CNA.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=SEL5h423ye4]
Însă lehamitea, poate şi frica, nepăsarea, ideea că ne descurcăm cumva şi ceilalţi nu contează, nu e treaba noastră face ca schimbarea să nu se petreacă nici acum la mai bine 20 de ani de la schimbarea de regim şi dacă „solidaritate” rămâne un cuvânt fără conţinut nu ne rămâne nimic altceva decât să ne strecurăm unul câte unul în Parlament şi să ne aruncăm de la balcon.
Şi dacă Marian Sobaru în urma gestului său disperat poate a stârnit suficient interes ca persoane din zona privată să-i sară în ajutor şi să încerce să-i rezolve măcar parţial problemele, mult pomenitul Stat din ce în ce mai abstract şi mai departe de cetăţean pas cu pas intră într-o disoluţie ireversibilă.
Iar vina este a noastră a tuturor şi a fiecăruia din noi individual şi prin asta ne-am condamnat singuri la viaţa de gherilă urbană individuală.
Generic vorbind de vină este iliescu, constantinescu, năstase şi băsescu – şi asta ca să pomenim doar vârfurile. Statul a fost fraudat, delapidat şi dezmembrat din prima zi a anului 1990 şi procesul se termină acum când Statul dă din umeri, pretinde bani, taxe şi impozite, dar nici nu-şi mai asumă nici o responsabilitate, nici nu întoarce nimic către cetăţean.
Avutul Statului s-a dus în buzunarele lui patriciu, voiculescu şi niculae, aceştia fiind doar iarăşi vârfurile cele mai vizibile ale unei clase pretins capitaliste care şi-au făcut averea pe spinarea fraierilor. Şi lista este lungă, drept dovadă Bucureştii sunt capitala europeană cu cele mai multe şi cele mai bengoase maşini de fiţe, dar şi cu prăpastia cea mai mare între cei 20% cei mai bogaţi români şi cei 20% cei mai săraci.
Şi că tot pomenesc cifre, poate cea mai alarmantă este cifra celor 41% dintre salariaţi care trăiesc sub pragul sărăciei şi veniturile lor nu acoperă cheltuielile lor curente.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=G4lTMOmH8Dw]
Dar cum îmi spunea un prieten, n-a fost să nu fie cumva.
Le mulţumesc prietenilor de aiurea şi din blogroll – prieteni pe care i-am neglijat şi îmi cer scuze! -, celor care m-au citit şi în 2010 şi celor care m-au înjurat, celor cu care până la urmă într-un fel sau altul am comunicat şi-n anul care s-a dus şi încerc să-mi fac „treaba” în continuare aşa cum pot, mă pricep şi am timp şi energie.
Blogul acesta încet-încet s-a transformat într-un mini-lexicon muzical şi aş vrea ca lucrurile să rămână aşa. Suntem mai bătrâni, nu ştiu dacă şi mai înţelepţi…
La Mulţi Ani şi toate cele bune!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=J1TvQCvWKP4]
La multi ani Brush! Sa ai un an mai bun, pe toate planurile ,iti doresc sa ai forta necesara pentru a trece peste toate ,bune si rele , sa ai langa tine prieteni de nadejde si pe David sa-ti insenineze viata.
acum vorbind de cat de indiferenti am devenit din pacate ai dreptate, majoritatea tinerilor mai ales au invatat sa fie individualisti, sa nu le pese decat sa le fie lor bine ,pentru multi notiunea de tara si patriotism nu exista,de aceea aleg sa plece si refuza sa faca ceva pentru a schimba ceva din tara asta.
La Mulţi Ani! Şi ţie tot ce-ţi doreşti. 🙂
Să schimbi ce? Nu s-a schimbat nimic decât eventual formal şi puterea – la toate nivelurile – este-n mâna aceloraşi oameni şi găşti. corupţia este mai religie decât ortodoxia şi dacă unele lucruri pot fi schimbate, mentalităţile se lasă greu sau deloc modelate. însă cum spuneam, criza va dărâma şi sistemul capitalist, poţi să fugi, dar n-ai unde te ascunde…
La multi ani!! Vrem nu vrem ,timpul trece si deja vorbim la trecut si privim spre viitor ..De pui mana streasina la ochi …nu prea ai ce zari ,din pacate ,dar timpul tace si trece peste noi ..Ei ,ne face mai intelepti …Doar mai batrani ..Ca vad ca nimic nu ne intelepteste cu adevarat ..Dar hai sa parasim registrul acesta grav ,sa luam ex strutului pentru o zi …si sa spunem ce e de bun augur ..LA MULTI ANI !! Si poate David va prinde un alrtfel de timp …daca noi ,cei de acum vom fi avut bunul simt sa ne gandim si la ei …
tot trăim ba cu capul aplecat, ba cu el băgat, nu în nisip, ci în ghenă… şi uite unde am ajuns.
La Mulţi Ani şi toate cele bune!
Marian Sobaru a ajuns si pe prima pagina a ziarului local din Fort Myers, unde stau. Dar, vorba aia, oare cat l-a ajutat asta? Cat ii ajuta cuvantul, protestul pe toti cei care au dreptate si au dreptul la o viata? …Si ce daca se stie? Freedom of speech… Ei si? Ce iluzie!
Il mai tii minte pe pilotul american care a aterizat fortat pe raul Hudson, in NY? Atata l-au glorificat imediat dupa eveniment si l-au numit erou, dar, cand omul a prins ocazia si s-a prezentat in fata mass-mediei cu un raport despre problemele pilotilor americani (au salarii de mizerie cei mai multi intr-adevar, se stie), brusc a fost dat uitarii.
Ce curios! Uite-acum ca vorbeam de el (Scully il cheama), a aparut la TV! Se ocupa de donatii pentru copii cu cancer. Chiar il admir pe omul asta!
La Multi Ani, Ticke! Chiar daca nu prea mai speram ca va fi mai bine, sa ne dorim avem voie, nu?
Multumesc pentru bloguri!
cred că Sobaru a avut mai multă presă-n lume ca acasă… la noi în ajun de Crăciun lumea era preocupată de ceafa de porc, cozonac şi ţuica fiartă. o domnişoară, reporter la un post de televiziune important, imediat după eveniment a spus în direct pe post: “când eşti electrician să nu te apuci de paraşutism…” probabil proasta credea că-i amuzantă, atitudinea ei însă spune multe despre atitudinea noastră: fiecare pe cont propriu, cum o fi – o fi, ne descurcăm cumva. omul n-a murit, jurnalişti şi oameni de afaceri au făcut chetă şi-l vor ajuta, dar ce o să facă sutele de mii de oameni disperaţi în situaţii similare cu cea al lui Sobaru?
şi asta într-o ţară în care Statul stoarce banii cetăţenilor să-i bage în buzunarele câtorva şmecheri, nu mai asigură nimic, nici învăţământ, nici asistenţă medicală şi nici măcar siguranţa cetăţeanului atâta timp cât corupţia a devenit mod de viaţă instituţional. şi nu că ne-am întors unde eram în ’89, este mult mai rău.
este totuşi ciudat cum oamenii încă nu realizează în ce căcat suntem.
La Mulţi Ani şi multă baftă!
Fiecare dintre noi va vedea mereu lumea la fel de cenusie (daca nu chiar neagra) pana exact in momentul in care se va urni sa schimbe ceva in interiorul sau, pana isi va reaminti ca pana si oceanul e format din particule microscopice.
La multi ani, Brush ! ani asa cum ii vrei tu …
cu drag…>:D<
La Mulţi Ani Adina şi tot ce-ţi doreşti!
Vezi tu, eu am căutat/experimentat mult – sau multe 😀 – şi nu de ieri, alaltăieri şi de peste 20 de ani… la un moment dat m-am scufundat în Ocultism şi Magie, apoi în Budism, şi asta după ce am citit Biblia în 3 limbi diferite, ce-i drept nici una originală sau aproape de original… am căutat, caut şi am să mai caut, însă am o certitudine: “salvarea” individuală nu funcţionează atâta timp cât trăieşti între alţi oameni, într-o societate, indiferent cât de rupt de ea vrei să fi sau te simţi. nu ştiu dacă este vorba de o “karmă comună” sau pur şi simplu de energia care ne înconjoară şi ne domină pe toţi, dar singur – sau într-un cerc restrâns fie familie, fie prieteni – tot n-ai şanse de “izbăvire” atunci când lumea în jur se duce dracului… când asta o să o realizeze fiecare individ şi va fi dispus să corecteze greşelile individual, vom reuşii şi toţi împreună. dacă nu, cum se spune, dumnezeu cu mila.
Nu e vorba de credintele pe care le-am experimentat pana acum (nici de ceea ce s-a scris pana acum) in ce am vrut sa spun..
Nu e vorba nici sa ne rupem de ceea ce vedem in jurul nostru.
Este despre a realiza ca fiecare construieste fragmentul lui de realitate si cu fiecare schimbare de atitudine interioara putem sa schimbam ceea ce traim.
Si eu traiesc aici in lumea asta si vad in jurul meu diverse pe care le vad si altii. Nu traiesc intr-un glob de sticla, dimpotriva, interactionez cu multi oameni.
Dar oamenii cu care reactionez (si nu e vorba de cunoscuti sau de persoanele apropiate ci de toti oamenii) au inceput sa imi arate cu totul alte reactii de cand am chimbat in mine atitudini …Altfel spus viata mea (“universul meu”) arata cu totul altfel decat pentru multi oameni.
De aceea am ajuns la concluzia ca daca fiecare ar schimba ceva in el insusi atunci ar schimba si ceea ce traieste in mod direct proportional.
Chiar daca exista o “karma comuna”, daca vrem neaparat sa schimbam ceea ce traim trebuie sa schimbam atitudinile in fiecare dintre noi.
“Karma comuna” functioneaza doar pentru cei ce se supun ei, pentru cei care nu cred in schimbare.
E vorba despre a decela ce iti apartine (ce poti schimba) si ce face parte din experienta celorlalti.
>:D<…
nu vorbim chiar de lucruri atât de diferite, diferenţa – poate totuşi majoră – este că eu nu cred că în “universul meu” – globul de sticlă – lucrurile pot fi bune atâta timp cât în jur lucrurile sunt varză. universul meu nu este ceva independent, rupt de ceilalţi şi de cei din jur oricât aş vrea eu să fie. chiar dacă universul nostru – al fiecăruia – poate fi relativ extins la mai mulţi oameni, per total suntem toţi captivi în marele univers. prea puţini oameni privesc dincolo de “globul lor” şi prea mulţi sunt confortabili cu ce au, ce adună în acel presupus glob. şi asta nu se va schimba, nu fără ceva extrem de brutal şi radical. iar un astfel de lucru poate fi falimentul global al actualului sistem. şi acesta vine. e straniu cum omul refuză să vadă asta şi poate din nou se va încerca prelungirea agoniei printr-un nou război. poate fi Corea, poate fi Iran, cine ştie? asta facem din 1930 şi ne încăpăţânăm să repetăm greşelile şi istoria. iar ce crezi şi faci tu sau eu n-are nici o relevanţă asupra lumii însă lumea ne poate zdrobi şi pe noi în oricare moment. Joseph Heller ar numii asta “Catch 22”. 😀
Da. E strict necesar acel ceva extrem de brutal si de radical pentru ca fiecare sa constientizeze ce are de constientizat.
Doar ca stiu ca fiecare va simti acel lucru intr-un mod cu totul si cu totul diferit. Vom fi “atinsi” diferit in functie de felul in care am inteles cum stau lucrurile.
Daca tu vrei sa privesti lucrurile asa, simtindu-te “strivit” de captivitatea marelui univers nu pot sa fac decat sa iti respect alegerea.
cu drag,…>:D<
între a spera orbeşte şi a vedea lucrurile cu detaşare, este totuşi o diferenţă. îmi amintesc de Iehovişti care predică că Dumnezeu din Apocalipsă va salva 2000 de suflete şi asta în timp ce ei sunt câteva milioane bune… ha ha ha! 😆 😆 😆 evident percepem lucrurile diferit însă de afectat ne va afecta pe toţi indiferent cât de pregătiţi credem că am fi pentru ce urmează. ştii, e ca aia cu economisiţi apa că în africa oamenii mor de sete: tu poţi să opreşti robinetul, dar dacă doar 1 om o face din 100, acel strop salvat se evaporează. ok, tu te simţi bine şi eşti împăcat, dar ăla în africa tot de sete moare.
ştiu, o să spui că văd lucrurile prea în negru, mi se spune des asta şi ce-i ciudat este că chiar nu sunt un fatalist şi-n esenţă cred că-s un tip optimist. optimist, dar îmi pasă – de o grămadă de lucruri -, optimist informat cum s-ar spune şi văd lucrurile mereu în ansamblu cu toate îmbârligăturile sale.
atâta timp cât nu trăieşti undeva pe o insulă efectiv izolat de restul lumii, ce se întâmplă în jur se revarsă şi asupra ta într-un fel sau altul.
sau gândeşte-te la un cutremur: pică tot blocul, nu scapă un apartament anume… şi asta este natura lucrurilor, nu te poţi împotrivi.
da, te-am citit acum doi ani, anul trecut iar anul ăsta am trecut să văd ce mai face un prieten vechi… deci!
căutat loc de ascuns= timp pierdut.
uitat la caprele celor din parlament= risipă…
mai bine împletesc… nişte cuvinte. pe WordPress.
Un an bun să ai, Attila! [hug]
Să aveţi Un An Nou fericit şi tot ce vă doriţi!
Hm… să fiu sincer cred că e o lume întoarsă pe dos, de fapt, cred că oamenii sunt cu capul în jos sau celăuţin nu la locul potrivit. Şi cred că abia se văd primele semne.
Încerc să nu mă mai implic – vizibil – în nimic din toate acestea, cu toate că ştiu că ignoranţa nu este scut, de realitate n-ai unde te ascunde, te găseşte oricum.
Şi de scris, mă rezum la muzică. Tot o evadare în definitiv, dar una plăcută. 🙂
Să aveţi grijă de voi!