Este piesa care îmi place cel mai mult şi cred că area cel mai mare potenţial să placă – în sens “bun”, ci nu neapărat (strict) comercial – din colaborarea mea de până acum cu grupul Oedip Piaf . Îmi place ideea, tema de chitară cu care a venit Şerban, s-a legat bine şi contrabasul şi versurile aranjate pe loc cred că s-au nimerit. În schimb nu-mi place imprimarea. Am încercat în repetate rânduri şi-n diferite moduri să o aranjez, să o editez, să o mixez, dar fără vre-un rezultat. Nici versiunea aceasta nu mă satisface, dacă aş avea banii şi ar depinde exclusiv de mine, mâine m-aş duce so imprimăm din nou într-un studio şi cooptând şi un baterist profesionist, dar… n-am nici banii, nu depinde nici numai de mine.
Ieri seară UnSoricel ne-a trimis şi track-ul său pentru piesă, un track zgomotos, “urban”, şi cu un pian schizofrenic ce cred că s-a încadrat perfect.
Oricum vroiam să pun de mult piesa – a fost imprimată pe 15 ianuarie 2011 şi versiunea “la cald” o găsiţi pe pagina Oedip Piaf, postarea din 16 ianuarie 2011.
Oraşul se prelinge zgribulit în tăcere
rupte dintr-un vis par umbrele grele,
şoapte se izbesc de ferestre zidite
privesc spre tavanul împletit din morminte
Mârâie oraşul…
Love, loveşte-mă,
loveşte-mă.
Mârâie oraşul printre dinţii de gheaţă
Un geamăt muşcat mi se lipeşte de faţă,
Unghii viclene se strecoară prin spate
poadeaua este rece, tu-mi şopteşti de departe…
Love, loveşte-mă,
loveşte-mă.
