East of the Wall – Ressentiment (2010)

Asupra acestei trupe mi-a atras atenţia Şerban-Ionut Georgescu (danke!), basistul din White Walls, m-am băgat pe pagina lor MySpace şi ascultând piesa „Salieri” mi-am amintit de momentele complex-schizofrenice ale celor din VoiVod din era „Nothingface”, East of the Wall au ceva din acel spirit contorsionat, construiesc un univers disonant şi impredictibil aflat mereu în mişcare.
De câţiva ani, mai ales dincolo de ocean o serie de trupe din zona extremă a Metal-ului, mai ales de pe filonul Death-ului tehnic, s-au orientat spre sonorităţi experimentale, şi-au lărgit orizontul sonor introducând elemente de Jazz, Avangardă, zgomote Industriale, soliştii pe lângă urletele şi hârâielile tipice au început să şi cânte, să contrabalanseze brutalitatea cu pasaje melodice. Să urli ca boul de la un cap la coadă nici nu mai sperie, nici nu impresionează pe nimeni, cum nici traforajul viteză şi bătrâna sârbă bătută la viteze cât mai imposibile nu mai reprezintă mare lucru. Cynic au deschis drumul încă de la sfârşitul anilor ’80, albumul „Focus” din 1993 rămâne un punct de referinţă.
Un nou val de trupe, o nouă generaţia şi-a făcut vocea tot mai auzită. The Dillinger Escape Plan, Between The Buried And Me, Rolo Tomassi, Called To Arms, The Black Dahlia Murder , Chiodos, Gladiator, Converge, Haste the Day, Every Time I Die, Bleeding Through şi mulţi alţii au extins barierele Metal-ului brutal, introducând diferite nuanţe şi elemente inedite şi experimentând dincolo de barierele convenţionale.
Etichele Metalcore şi Post-Hardcore acoperă o gamă largă de trupe ce experimentează aceste combinaţii şi modul în care ele sunt îmbinate, procentul elementelor au adus la suprafaţă o serie de formaţii extrem de promiţătoare.
Şi acest val din fericire ne-a lovit şi pe noi, constănţenii din White Walls cu albumul „Mad Man Circus” au dovedit că muzică de calitate se poate face în oricare colţ de lume, au demonstrat, creaţia n-are legătură cu dotarea tehnică şi rezultatele vin în funcţie de muncă.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=caJiYLlqFE8]

Cvartetul East of the Wall – Brett Bamberger – bas, Matt Lupo, Kevin Conway şi Chris Alfano  – chitare şi bateristul Seth Rheam – s-a consolidat din metamorfoza formaţiei The Postman Syndrome care a activat în perioada 1996-2005 după care s-a transformat în Day Without Dawn – perioada 2006-2007 – iar de aici grupul s-a transformat în East of the Wall, respectiv Biclops, dar dat fiind faptul că cele două formaţii aveau componenţa similară, în final au renunţat la proiectul Biclops şi au mers pe varianta East of the Wall. Membrii trupei mai sunt implicaţi în două proiecte: Dangerous Cowboy şi El Drugstore.

„Ressentiment” este un album extrem de complex şi colorat, tonalităţile şi abordările abrupte, brutale sunt completate de teme cu sonorităţi Jazz, construcţii contorsionate, fâşii acustice aerisite, ritmuri combinate şi răsturnări, disonanţe şi armonii ce vin într-un flux firesc, bine legat şi n-are timpi morţi, momente de umplutură.
Nu este o audiţie uşoară, necesită atenţie, dar odată ce te prinde „valul”, n-ai scăpare.
13 piese, unele scurte – 2-3 minute -, altele ajung la 7, chiar 9 minute, constituie un album gândit şi bine construit, o incursiune într-o lume sumbră, apăsătoare, dar dinamică şi fascinantă.
Notaţi-vă bine-n memorie numele de East of the Wall, cu siguranţă o să auzim tot mai mult de ei.

East of the Wall – Site Oficial
East of the Wall – Pagină MySpace

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=nMdc6Kkcbso]