În cadrul festivalului ArtMania în data de 13 august vor cânta la Sibiu The Sisters of Mercy. Dacă legendara trupă Goth în fapt se rezumă la Andrew Eldritch şi „misteriosul” Doktor Avalanche (la origini un BOSS DR-55 “Doctor Rhythm”), doi din colaboratorii lui Eldritch de la mijlocul anilor 80, chitaristul Wayne Hussey şi basistul Craig Adams în 1986 au pus bazele unui nou grup.
Iniţial au folosit numele de The Sisterhood, dar Eldritch a reacţionat rapid şi a scos un album sub acest nume aşa că Hussey şi Adams s-au reorientat şi-n final a fost adoptat numele de The Mission.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=4GrPSZEVDt0]
Deoarece o trupă americană de Funk din anii ’70 deţine pentru State drepturile asupra numelui „Mission”, Hussey a fost nevoit să introducă şi UK-ul la capătul numelui. Şi încă o paralelă cu SOM, ca şi Eldritch, Hussey s-a dovedit singurul membru constant al grupului.
Hussey a debutat cu formaţia Pauline Murray & The Invisible Girls, a trecut prin Dead or Alive înainte să se alăture lui Eldritch în The Sisters of Mercy, în 2009 a scos şi un album solo intitulat „Bare”, a cântat şi a lucrat ca producător cu All About Eve, Gossamer şi Flowers of Romance, dar ca invitat a cântat şi cu Gary Numan şi The Cure.
The Mission au debutat cu două single-uri – ambele piese scrise pentru SOM, dar rejectate de Eldritch – şi în deschiderea turneului The Cult în 1986 culminând cu spectacolul de la Reading Festival.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=udGzWTWC0Nk]
Discografie (albume):
God’s Own Medicine (1986)
The First Chapter (1987)
Children (1988)
Carved in Sand (ianuarie 1990)
Grains of Sand (noiembrie 1990)
Masque (1992)
Neverland (1995)
Blue (1996)
Aura (2001)
God is a Bullet (2007)
Dum Dum Bullet (2010)
Site oficial The Mission
Pagina MySpace The Mission
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=x-fNAFxIXcI]
Cu toate că primul album a fost alcătuit predominant de piesele refuzate de Eldritch pentru un eventual material SOM, The Mission s-au îndepărtat uşor de zona Dark/Goth şi au o abordare mai detaşată, mai luminoasă, au introdus mai multe note de New Wave şi Hard Rock, chiar şi Folk.
Pe lângă fondatorul Wayne Hussey – voce, chitară – din trupă la ora actuală mai fac parte: Mark Gemini Thwaite – chitară, Richie Vernon – bas şi Steve Spring – tobe.
Stilul trupei aduce cu Marillion în formula cu Steve Hogarth, dar există asemănări şi cu U2-ul până la „Rattle and Hum” (1988).
Lucrurile nu stau diferit nici în cazul noului material „Dum Dum Bullet”, 13 piese plus un bonus.
Materialul este parcă ceva mai întunecat, din fericire aplecarea către Folk al lui Hussey s-a rezumat în discul solo de anul trecut şi aici avem de a face cu un Rock de calitate, matur (A.O.R. – Adult Oriented Rock), aerisit, orchestraţii subtile, tonuri ce reflectă stări şi creează atmosferă.
Discul este destul de compact, echilibrat, are un puls plăcut, curge natural. Sunt piese mai incisive, întunecate ca „Refugee” ce amintesc de moştenire SOM şi sunt piese cu nuanţe U2 ca „Room 22”.
Mi-a plăcut „Chelsea Blue” cu infuzii Southern, (evident) acusticul „Acoustic Blush”, experimental şi instrumentalul „Still Deep Waters”, „Aqarius & Gemini”, „Stranger in a Foreign Land” şi modernul „Blush Remodel”.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=xLZG7VrpWZY]
Dum dum bullets and a shot to kill?
always. 🙂