RevCo – Got Cock? (2010)

Din ciclul am întâlnit și cubanezi fericiți, azi un specimen cu nume norvegian și pașaport american: Al Jourgensen.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Z6zqYSezqwo]

Al este într-un fel echivalentul în zona Industrial al lui Lemmy Killmister. Un rocker prăfuit și încăpățânat.
A debutat în trupa Synth Pop Special Affect alături de Frankie Nardiello (ulterior fondatorul trupei My Life With The Thrill Kill Kult) și bateristul Harry Rushakoff (ajuns în Concrete Blonde) ca în 1981 să pornească propriul său proiect denumit Ministry .
Dacă primele 2 albume („With Sympathy” – 1983, respectiv „Twitch” – 1986) experimentau tot în zona Synth Pop/EBM al vremurilor, de la „The Land of Rape and Honey” (1988) lucrurile iau o turnură tot mai gravă, elemente Rock și Metal își fac tot mai mult loc în muzica lui Al – crescut pe muzica Rock și Jazz: Hawkwind, Pink Floyd, Can, Kraftwerk, The Rolling Stones, Led Zeppelin, Kitty Wells, Buck Owens, George Jones, Charlie Parker, Charles Mingus și Miles Davis – și colaborarea cu basistul Paul Barker se dovedește extrem de benefică. Albumul „The Mind is a Terrible Thing to Taste” (1989) a stârnit un interes crescut pentru trupă și succesul major a venit în 1992 cu „Psalm 69: The Way to Succeed and the Way to Suck Eggs”.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=wbXciBKcfQ8]

Albumele care au urmat – Filth Pig (1996), Dark Side of the Spoon (1999), Animositisomina (2003), Houses of the Molé (2004), Rio Grande Blood (2006) – sunt toate experimente zgomotoase și uneori bizare, elementele Industrial și Metal sunt amestecate cu tonuri grave, sumbre, uneori introducând coloraturi Psihedelice și Jazz. Al s-a confruntat cu grave probleme de dependență de heroină și cocaină și în 1995 după ce ferma din El Paso, Texas, reședința lui Al și cartierul general al trupei a fost percheziționat și s-au găsit droguri, Al a fost condamnat la 5 ani de detenție cu suspendare. Aceste probleme se reflectă cel mai marcant pe albumele „Filth Pig” și „Dark Side of the Spoon” – probabil cel mai întunecat material semnat Ministry.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=oZgAohO31eI]

În toamna lui 2007 este lansat albumul „The Last Sucker”, un material extrem de intens, energic, proaspăt, o adevărată renaștere al lui Al marcat de plecarea din trupă al lui Paul Barker, dar vizibil revigorat de colaborarea cu Tommy Victor (Prong). Înlocuitorul lui Barker, Paul Raven (ex-Killing Joke și Prong) moare în urma unui infarct doar la o lună de la lansarea albumului și probabil acest fapt a contribuit decisiv la hotărârea luată de Al și exprimată în revista faimosului Larry Flynt Hustler despre dizolvarea grupului.
Cu toate acestea în 2008 este lansat un disc cu prelucrări – Cover Up – și în 2009 încă un live „Adios… Puta Madres”. Se lucrează și la un documentar intitulat „Fix” al cărei lansări a fost amânată pentru 2011.
Despre „The Last Sucker” merită să vorbim pe larg cu o altă ocazie, este un disc genial.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=gymGJJ7p0zc]

Dar să revenim la oile noastre rătăcite, respectiv proiectul lui Richard 23 din Front 242, Revolting Cocks. Trupa americano-belgiană înființată la începuturile anilor 80 de Richard 23, un alt muzician belgian Luc Van Acker și Al Jourgensen și-au ales numele după o bătaie într-un bar în care în final au fost azvârliți în stradă și proprietarul, un oarecare Dess a strigat după ei: „I’m calling the police! You guys are a bunch of revolting cocks!” 😆 😆 😆

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=oK92HrIZ5RM]

Prin RevCo au trecut de-a lungul timpului o serie de artiști însă singurul membru constant a rămas Al Jourgensen. Lista colaboratorilor este impresionantă, pe lângă fondatorii Richard 23 și Luc Van Acker, tovarăși lui Al i-au fost: Paul Barker, Jeff Ward, Trent Reznor, Chris Connelly, Bill Rieflin, Nivek Ogre, Phildo Owen,Mark Durante, Michael Balch, Josh Bradford, Sin Quirin, Clayton Worbeck, Anna K, Seven Antonopoulos, Murv Douglas și Aaron Rossi.
În formula actuală pe lângă Al – clape, programare, voce – activează solistul Josh Bradford, la chitară, bas și clape Sin Quirin și programatorul Clayton Worbeck.

Au debutat cu single-ul „No Devotion” în 1985 urmat de albumul de debut „Big Sexy Land” amestecând elemente EBM cu Hard Rock. După plecarea lui Richard 23 și implicarea lui Paul Barker – tovarășul și din Ministry – albumul live „You Goddamned Son of a Bitch” evident are sonorități mai înrudite cu zgomotosul Ministry, dar dacă în cazul Ministry abordarea Industrială are vână Metal, RevCo rămân apropiați abordării Hard Rock amestecată cu electronică zgomotoasă și sonoritățile Industriale.

Discografie RevCo:

1985 – Big Sexy Land
1988 – You Goddamned Son of a Bitch (Live)
1990 – Beers, Steers, and Queers
1993 – Linger Ficken’ Good
2006 – Cocked and Loaded
2007 – Cocktail Mixxx (Remix)
2009 – Sex-O Olympic-O
2009 – Sex-O MiXXX-O (Remix)
2010 – Got Cock?

Noul material, „Got Cock?” lansat pe 13 aprilie pleacă de la o temă împrumutată din „Gimme Shelter” al celor din Rolling Stones, continuă cu „Filthy Senoritas” care se aseamănă fantomatic cu Paranoid-ul celor din Black Sabbath ca la finalul discului să avem un cover 2 Live Crew, faimosul „Me So Horny” piesă ce l-a inspirat parțial și pe Marilyn Manson în mOBSCENE.
Cele 10 piese plus un remix mai zgomotos la „Me So Horny” continuă de unde au lăsat-o în 2009 cu „Sex-O Olympic-O”, vis a vis de Ministry, RevCo sunt mai lejeri, mai „luminoși”, lucrurile sunt abordate cu umor, cu mai multă relaxare. Nu lipsesc însă riff-urile, soluțiile zgomotoase, ritmurile pulsante. Dacă Ministry prezintă partea întunecată (a lingurii), RevCo ne plimbă puțin și pe partea cu soare. 🙂
Al Jourgensen este un meseriaș, vorbim de Ministry, RevCo sau Lard (proiectul cu Jello Biafra), pune pe masă mereu produse de calitate.
Tot ce sper este să revină la sentimente mai bune și legate de Ministry… 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=nxcfel3ZB6E]