Danzig – Deth Red Sabaoth (2010)

„Bătrânul” Glenn (55 ani) – aka Evil Elvis 👿 – s-a întors. De la ultimul disc, „Circle Of Snakes” au trecut șase ani și ascultând materialul proaspăt lansat (22 iunie), mi s-a făcut dor de „Twist of Cain”, „Pain in the World”, „Mother”, „Long Way Back from Hell”, „Dirty Black Summer” sau „Cantspeak”, piese una și una să spun așa.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=vgSn0SbQJQI]

Misfits – trupa înființată de Glenn în 1977 și desființată tot de el în 1983 după 3 albume (Static Age – 1978, Walk Among Us – 1982 și Earth A.D./Wolfs Blood – 1983 – a  devenit faimoasă mai ales datorită tricoului purtat de James Hetfield mult mai târziu, dar „no business like sNow business” ( 😛 ), Horror Punk-ul amestecat cu Heavy Metal și trupa cu statut cultic, a marcat și inspirat mulți artiști din generațiile ce au urmat.
Foștii colegi au reînființat trupa fără Glenn și scandalurile, procesele dintre părți pare o poveste fără sfârșit, dar asta este o altă… discuție. 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=PH12Jqj9LZ8]

După Misfits, Glenn a pus bazele trupei Samhain și după 2 albume – Initium  (1984), Samhain III: November-Coming-Fire (1986) – la sugestia lui Rick Rubin care le-a făcut rost de un contract de disc la Def American (ulterior rebotezat American Recordings) și-au schimbat numele în Danzig.
Primele trei albume pot fi numite clasice fără nici o rezervă, însă succesul a venit ceva mai târziu și datorită difuzării la Beavas & Butthead în 1993 a unei versiuni live a piesei „Mother” de pe primul disc (EP-ul „Thrall: Demonsweatlive”).
Cele două personaje de desen animat și James Hetfield și-au făcut treaba, Glenn a devenit vedetă. Nu peste noapte, ci după 16 ani de muncă…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=j4M_qqrNYB4]

Discografie (albume):

Danzig (1988)
Lucifuge (1990)
How the Gods Kill (1992)
4 (1994)
Blackacidevil (1996)
Satan’s Child (1999)
I Luciferi (2002)
Circle of Snakes (2004)
The Lost Tracks Of Danzig (2007)
Deth Red Sabaoth (2010)

Primele 4 albume marchează în fapt și „era clasică” a formației, tovarăși de nedăjde al lui Glenn s-au dovedit a fi basistul Eerie Von (baterist în Rosemary’s Babies, a imprimat bas și cu Misfits, dar a refuzat să se alăture formației la aceea vreme), chitaristul John Christ și bateristul Chuck Biscuits (ex-Black Flag).
Însă semnele schimbării s-au făcut simțite deja pe albumul „4”, un disc mai întunecat și cu infuzii de samplere și sonorități Industrial.
John Christ părăsește grupul și albumul „Blackacidevil” din 1996 este impregnat de sonoritățile moderne, elemente Industrial chiar dacă muzica în esență rămâne foarte întunecată și poartă amprenta Black Sabbath.
Doar o mică parenteză, 3 piese de pe disc au fost imprimate cu aportul chitaristului din Alice In Chains, Jerry Cantrell.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=yeoQI-SwI5w]

Din 1997 intră-n scenă Tommy Victor (Prong) care cu interminențe (1997–1998, 2002–2005, 2008-prezent) devine membru marcant al formației și își pune amprenta pe sound-ul grupului.

Următoarele două discuri fac o echilibristică între direcția clasică și infuziile Industriale, însă pe „Circle Of Snakes” deja s-a făcut simțită dominarea elementelor tradiționale, tendința de întoarcerea spre rădăcini.
Pentru noul disc produs de însuși meșterul Glenn, a apelat la niște amplificatoare de bas Kustom Tuck ’n’ Roll  și a eliminat samplerele, efectele digitale și cam tot ce ține de imprimarea și editarea digitală a materialelor.
Parteneri i-au fost Tommy Victor (chitară) și mai recent sosiții Steve Zing la bas (ex baterist în Implosion, Mourning Noise,The Undead și baterist, apoi basist în Samhain) și Johnny Kelly (ex-Type O Negative) la tobe.
Glenn nu doar a cântat cu vocea, ci și cu chitară, bas-ul și chiar și tobele le-a imprimat tot el pentru piesa „Black Candy”, lucru ce n-a mai făcut din 1986, de la albumul „November-Coming-Fire” al trupei premergătoare Danzing-ului, Samhain.
Nu știu dacă este vorba despre o motivație anume, dar evident Glenn a făcut acest material cu multă poftă.

Cele 11 piese adunate constituie un material de 52 de minute, sunetul este mai curat (și mai cald), mai aerisit, abordarea directă, o revenire evidentă la sonoritățile primelor 3 albume, probabil spre satisfacția celor mai mulți fani.
De la prima piesă, „Hammer Of the Gods” Glenn aliniază toate „găselnițele” care au făcut Danzig-ul deosebit, piesa are riff-uri simple și tăioase, un pasaj lent și întunecat, refren care punctează.
Mi-au plăcut: „Rebel Spirits”, „Black Candy”, „Deth Red Moon”, „Night Star Hel” și eposul în două părți: „Pyre of Souls”.
„Deth Red Sabaoth” este probabil cel mai bun produs Danzig al ultimilor ani, un disc aproape la fel de clasic ca primele 3 albume. So… Evil Elvis is back. 👿

Site Oficial
Pagină MySpace

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=iyd8dY8rRtA]