Mă trezesc într-o dimineaţă cu sufletul gol, capul gol, frigiderul gol, pachetul de ţigări gol, başca, e oprită apa, picat netul, ars becul. Mai am ceva muci în nas şi pot să fac bile. Sau să nu fac nimic că-i luni şi nici părul în nas nu creşte.
Mă uit la blocurile ce se întind dincolo de orizont şi – ce-i naşpa – realizez că sute, mii de alţi nenorociţi se trezesc exact aşa zi de zi. Şi sunt tot mai mulţi. Oameni în toată firea de care nimeni nu mai are nevoie. Nici aici, nici aiurea.
Oscilez între dorul de ducă – ducă-se dracului tot! – şi între datul de ceasul morţii – versiunea Paraziţii evident: ceasu’ morţii mă-ti.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=v6tCaEYnDfs]
Noi suntem praf şi ţara aşişderea.
Cine nu are măcar o cunoştinţă sau n-a auzit de cineva care avea o casă sau un apartament cu 3-4 camere? Apoi l-a vândut, s-a mutat la 2 camere şi cu restul de bani a făcut ce a făcut până s-au dus. Aşa că a vândut şi apartamentul cu 2 camere şi a cumpărat o garsonieră. Când s-au terminat din nou banii, a vândut-o şi pe asta şi s-a mutat în chirie. O vreme. Când s-au terminat şi ultimii bani a ajuns la mila prietenilor – împuţinaţi simţitor – şi-n final boschetar.
Păi cam asta am făcut şi noi cu ţara.
Noi.
Noi ăştia buni, conştiincioşi, implicaţi, cuviincioşi, creştini de două mii de ani şi care nici în ruptul capului nu ascultăm manele. Never!
O femeie din Bucureşti, care se afla în concediu la malul mării, a vrut să îşi arunce copilul de numai trei ani de la etajul al doilea al unui hotel din Mamaia.
O fetiţă de doar 10 ani a murit, duminică, într-o comună din Botoşani, după ce a fost înjunghiată de un adolescent de 15 ani.
O bătrână din Bacău a fost la un pas de a-şi pierde viaţa din cauza unei persoane iresponsabile. Femeia a fost lovită în cap de cioburile unei chiuvete aruncate dintr-un apartament.
Şi exemplele ar putea să continue la neştire, zi de zi avem altele cu sutele şi totuşi parcă trase la indigo …
Am mai spus-o: ăştia suntem, n-avem unde să ne ascundem şi nici unde să fugim.
De noi nu ne poate apăra nimeni.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=L30VL4IFzkw]
„Azi, Europa vrea un plan coordonat de austeritate. Dacă va continua pe acest drum, se îndreaptă spre dezastru. Ştim, după Marea Depresiune din anii ’30, că aşa ceva nu trebuie făcut. Europa are nevoie de solidaritate, de empatie, şi nu de austeritate, care duce la creşterea şomajului şi la accentuarea depresiunii. În SUA, când unul dintre state este în dificultate, toate celelalte se simt implicate. Suntem cu toţii în aceeaşi barcă. Viabilitatea proiectului european este ameninţat, mai întâi de toate, de lipsa de solidaritate” – consideră Joseph Stiglitz, laureat al premiului Nobel pentru economie.
Om fi toţi în aceeaşi barcă, da’ parcă unii sunt mai în barcă decât ceilalţi…
Iar noi nici de data aceasta nu vom transpira vâslind cu siguranţă!
suntem pe post de rame (sau rîme), nu de rameuri… (sau de ram-euroi)…
viața ratată, istoria ratată… îmi pare rău că nu am plecat de aici acum 20 de ani…
asta e! ne jucăm de-a Titanicul la scară globală. 😀
Trebuia sa ajungem la asta, noi si toate generatiile de sacrificiu nu?
Mi-ar fi greu sa dau definitia expresiei asteia azi …
http://www.youtube.com/watch?v=w3PX267adKs
cu “trebuie” nu ştiu ce să spun, dar de ajuns, sigur am ajuns.
“O fetiţă de doar 10 ani a murit, duminică, într-o comună din Botoşani, după ce a fost înjunghiată de un adolescent de 15 ani.”….habar n-aveam :-?? nu prea ma mai uit la stiri 😀
cazul este tragic, tânărul este schizofrenic, mă-sa l-a scos din ospiciu pe semnătură şi…. l-a trimis cu animalele la păscut – asta în condiţiile în care copilul ar fi fost obligatoriu supravegheat în permanenţă…
da’ ideea era alta. nici nu mai clipim la astfel de cazuri devenite ştiri. sunt cu milioanele şi aşa ajung la…. “moartea unui om este o tragedie, moartea a milioane este statistică…”
Zilele astea am stat in casa, dar de maine trebuie sa dau iar piept cu ce este afara… Multa mizerie, Brush, si la servici si peste tot. Ce vor astia cu noi, vad ca vor sa ne omoare de vii.
ne-am omorât singuri. prin nepăsare.
cred ca intr-o anumita masura toti ne dorim sa fim in afara a ceea ce e aici , din nefericire, nu reusim decat poate sa ne izolam in lumea noastra de acasa , care probabil e atat de fragila si ea , fara sa vrem tot ne influenteaza ce e in jur .
azi-mâine tot mai mulţi o să întrebe “care casă?”……
Suntem condusi de incompetenti. Si avem oameni destepti in tara asta, de ce nu-i asculta nimeni?
http://www.certitudinea.ro/articole/modelul-de-Tara/view/modelul-de-TarA-interviu-cu-profesorul-florian-colceag-i
http://www.certitudinea.ro/fisiere/file/MODEL%20DE%20TARA%20de%20Florian%20Colceag.pdf
simplu: “construim o lume nouă, nu vouă!” 😆 😛 😆
servus…
noi, “noi” am facut-o?…
cele bune!
Servus.
Da noi. Ţara nu s-a făcut praf nici ieri şi n-au făcut-o praf nici marţienii (sau FMI-ul), ci într-un fel sau altul noi. Prin nepăsare, neimplicare, cu “las’ că merge şi aşa” sau “să moară capra vecinului, nu-i treaba mea…”.
Mereu de vină sunt “alţii” sau pasăm vina în zona obscură a colectivului, niciodată nu plecăm de la noi.
În anii ’90 mulţi pensionari, disponibilizaţi cu salarii compensatorii votau Iliescu fără să clipească la fel cum şi anul trecut mulţi au optat pentru băse… să nu vină “comuniştii” sau fiindcă…le-a mărit pensia. Bun, pică guvernul, e suspendat băse, se fac iar alegeri şi vin “alţii”. Chiar crezi că o să fie altfel?
Da: noi. În ’89 am pus botul la “fără violenţă” şi n-am belit, măcelerit toţi securiştii şi activiştii. De exemplu.
Nu mai zic nimic… ca iar zic ca sa dezic!
Nu putem fi de vina NOI, fiecare individual, ca e criza, ca aia de la conducere “e asa cum e”… si ca aia care i-au ales e si mai si, ca i-au ales… suntem in Romania.
Singurul lucru care SE POATE FACE este combatant pe propriul front… nu sa ne plangem.
Dar asta s-a mai zis si o sa se mai zica… Daca nu si facem, ce mai conteaza cine si ce zice ?! 🙁
eu cred că toţi am greşit în aceşti 20 de ani. cum îi spuneam şi lui Flavius, ne-am lăsat duşi de nas la “revoluţie”… sau – invidual – eu prin faptul că după 96 am refuzat să mai votez până anul trecut….
nu mă plâng, constat cu amărăciune că ieşirea este-n…. jos.
uşor de spus, greu de făcut….. nu?
Da, lumea lor! Ei sa traiasca bine!
şi o fac cu nonşalanţă.
Vedea-i-as linsati de popor!
ar fi frumos, nu zic nu…. 🙂
‘neaţa Flavius. două duminici la rând este atât de… românesc. lumea a ieşit la grătare şi nu pot să nu-mi amintesc de marele miting la care “de foame” lumea dansa acel tembel dans al pinguinului. şi atunci ne întrebăm “de ce?”.
păi de asta.