Love Is War

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=9f06QZCVUHg]

Nu ştiu cum a fost vara lui ’69, n-am trăit-o, m-am născut abia în toamna lui ’70.
„Make Love Not War” (faceţi dragoste nu război) însă îmi sună fals şi forţat.
Dragostea este război.
Vreau să te fut. Dragostea nu este teorie, filozofie, ci biochimie. Tot restul este sofism şi convenţie.
Mi-am încolăcit bratele în jurul gatului tău puternic și ți-am șoptit la ureche :
-Totul mă obsedează la tine!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ojT0oJo8vIo]

Ideograme pentru idioţi.
Ajung în punctul în care să nu mai cred nimic. Uneori nici ce simt. Sau nu simt. La dracu!
„Aşa se face, aşa e bine…” Oare?
Make love not war, but love is war. Şi – inevitabil – ajung la “Make Love Not War” versus Peace Sells, but Who’s Buying?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=xn-p4iDhLUQ]
Plecând de la o premisă falsă, rezultatul este greşit, ajungi în cu totul altă parte, exact ca Columb, crezi că eşti în India şi nici măcar nu realizezi că ai descoperit America.
Şi – cred – suntem marcaţi de tot felul de premise false cu care plecăm la drum. Şi da, ajungem în cu totul altă parte şi de cele mai multe ori nici măcar nu realizăm.
Şi mă întorc – am şi eu cerculeţele mele, la naiba! – de unde am plecat: Poate că da, realitatea pe care o cunoaştem este parte dintr-un vis elaborat din care nu ne vom trezi niciodată…

E ciudată ideologia asta postmodernistă. Dar mai ciudate sunt personagiile care CRED că aduc o inovaţie atunci când evocă raţionamente demult îngropate sub molozul evolutiv. Ce dracu’, suntem oameni moderni cu prea puţin timp pentru filozofie! Vrem şi noi un castron de lucruri concrete!

Concret: am văzut ieri seară un film, „Lie With Me”, cu o tipă hot, Lauren Lee Smith, dar nu despre tipă şi nici despre film vreau să vorbesc…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Ckj5Ey8zFXQ]

Ideea – sau mă rog, ce este-n capul meu – este că ne luptăm constant.
În primul rând o facem cu noi: lupta între raţiune şi instinct. Dar nu este singura.

Ne luptăm unul cu celălalt, cu cei din jurul nostru, cu cel (drag) de lângă noi.

Şi cărăm bolovani cu noi, nu, nu renunţăm la nimic.

Fiecare din noi suntem câte un ceas cu bombă. Tic-tic-tic-tic. Bum!

Bărbatul … respect bărbatul care ştie să fie bărbat. Din păcate de-a lungul timpului bărbatul s-a transformat în bou şi a devenit un fel de animal de tras la jug.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=fkhH9b-7R-4]

Sunt o chiuvetă.
Sau un closet. Înfundat. „Vă rugăm trageţi apa şi…spălaţi-vă pe mâini”.
Postmodernism surealist prelins.

– Confuzie coroziv crâncen
Crimă carrrrrrne chiloţi.
– Foarte bine, spuse învăţătoarea,
Dar trebuie să mai ştii şi alte cuvinte cu C,
Ştiu că poţi.
Cuvinte ca căldură, cocos şi curat,
Cuvinte ca cafea şi condei şi cat.
– Confuzie crâncen coroziv,
Am rânjit.
– Crâşmă curvă costeliv
Chinuit.

Cuvântul carnivor.
Ne haleşte sufletul, goleşte mintea. Călătorie.
Convalescenţă.
Ca ca ca niciodată. 😛

Puţine lucruri mai au un sens. Încerc să mă amăgesc că e doar astenia de primăvară, dar prea durează de prin februarie, poate chiar de la Crăciun.

V-am zis că a venit primăvara? Da! V-am zis că decolteurile şi fustele scurte au început să apară? Da!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=uULcomFqvOw&feature=related]

Oare dacă bag ce am scris (şi compilat)  în Google Translate înţeleg ceva?