„It comes down to this.
Your kiss.
Your fist.”
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=10oySOB1QO0&feature=related]
Abandonul. Familial.
Simt undeva-n ceafă privirea înțepătoare a unora, acuzația că mi-am abandonat familia.
Nu-mi pasă de ce cred și nici de ce zic. Unii sau…alții. Nu-mi place nici să explic, nici să justific ceva din ce am gândit, spus sau făcut. Totuși uneori o fuck. Fuck! Nu trăiesc în pădure, nici pe o insulă pustie, nici într-un glob de sticlă și nu, nu sunt un cretin (a se citi blogger 😀 ) virtual!
N-am abandonat nici familia, nici luați individual copilul sau nevasta, n-am abandonat pe nimeni și nimic. Nu acum. M-am abandonat pe mine cu mult timp în urmă și a venit momentul să mă re-unific – ca să mă exprim așa. N-am făcut-o pentru „o altă femeie” ci exclusiv și explicit am făcut-o egoist și strict pentru mine.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ao-Sahfy7Hg]
(„No you can’t take that away from me…”)
Aleg și îmi asum pe deplin alegerile.
Inferior superior.
Asta este o altă discuție.
Plec de la ideea că am o părere proastă despre așa numita „evoluție”. Eu văd doar involuție. Ne naștem – eu cred că toți – cu „n” calități, avem toți – iar spun teoretic – înzestrări și posibilități nelimitate. Practica ne infirmă. Dar nu este practica în sine ci… societatea. Amintirile, calitățile nu se șterg de la sine și sunt șterse. De părinți, bunici, educatori și profesori. În general fără știrea lor și probabil cu „bune intenții” (ne pavează drumul – viața – prin Iad). Asta este una – cea de bază – din ceea ce cred „io”.
Cealaltă este ceea ce numesc eu „nevoia de moț”. Unii mereu trebuie să fie mai cu moț. Dorința de a fi „mai special”, superior naște necesitatea teoriilor legate de ființe inferioare și superioare, se găsesc suficiente teorii și „explicații” și la nevoie se tot creează noi.
Poate paradoxal, nu cred nici în egalitate. Nu, nu suntem egali. Tentativa de aplicare a teoriilor socialiste și în speță comunismul a dovedit clar în practică utopia acestor abordări. Nu suntem egali fiindcă nu ne utilizăm în măsură egală calitățile cu care ne naștem. Motivele sunt multiple, am amintit de societate și educație, acestea în mare măsură acoperă (și susțin) ceea ce spun.
Paradox și… plan.
Sar de la paradox (înapoi) la plan. Vorbind aici și aiurea mi-am amintit de Harta Natală, instrumentul de bază-n Astrologie, ideea este tocmai de a-ți cunoaște oportunitățile și piedicile (ca de altfel și în Tarot) și astfel de a le preîntâmpina, de a le supune necesităților proprii. Dar dacă accept – și evident accept – această idee, accept și premiza că există – nu? – un „plan”, un destin, un „ceva” indiferent cum l-am defini. Fuck! Fuck! Fuck!
”this is the first day of my last days…”
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=6bfxD60rV9k]
(„gotta listen to your big time hard line bad luck fist fuck”)
Yoda este noul meu „ucenic”. 🙂
Planurile noi au nevoie (și) de partener(i) de nădejde și uneltele adecvate.
Yoda este înzestrat cu un procesor AMD Athlon II X4 la 2.6 GHz și are o placă video Radeon HD4650 cu memoria de 1024 MB. Are o placă de bază Asus M4A78LT-M LE care „duce” destul de mult, o să-mi fac treaba, treburile cu el.
Lui i-am alăturat și un monitor LCD Philips cu diagonala de 22 inch și cu o rezoluție de 1920×1080 pixeli, timp de răspundere 5 ms, 16,7 milioane de culori. 😀
Bun. Toate „evenimentele” din ultima vreme din viața mea se rezumă (financiar) la faptul că sunt complet îndatorat la bancă și la câțiva prieteni.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Znx1bIshRJc]
Eu văd însă lucrurile dintr-o altă perspectivă.
Am oportunități noi, orizonturi noi și totul depinde în primul rând de mine. Repet, am ales și îmi asum responsabilitatea. 🙂
Vreau să fie bine acum – și este bine 🙂 – și o să fie bine. Și pentru mine și pentru cei dragi mie. Să fiu (ușor) obraznic: fiindcă îmi pasă. 🙂
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=UEW8riKU_tE]
Am citit la o prietenă o frază (un citat): „Viața e în altă parte.”
I-am spus: mereu credem că iarba este mai verde în grădina vecină și că „viața este în altă parte”.
de obicei așa ajungi să faci icter și să ratezi viața… 🙂
Viața este aici, este o duminică superbă, trăiți-vă viața, bucurați-vă de fiecare clipă. Acum și aici. Nu ca și cum ar fi ultima – asta este o prostie imensă! – ci ca și cum ar fi prima. 🙂
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=645PBSp96z4]
Ei, da. Asa se gandeste! Imi dau seama ca nu erai intru totul in tine. Se pare ca te-ai regasit. Fii tu in ciuda tuturor…
pentru Papillon – lupta cea mai dificilă o dăm cu noi… și pentru noi. 🙂 eu vreau să câștig și știu că și pot.
sărut-mâna și o duminică minunată! 🙂
men are not prisoners of fate , but only prisoners of their own minds ………… i am proud of you ! keep walking !
intotdeauna am ales sa raman mai in spate , sa privesc …….. in fond detaliile creaza intregul ……….. imi plac detaliile , lucrurile marunte , care sunt doar ale tale si pe care ceilalti nu le percep , nu le inteleg ………. viata este aici !
iar pe tine te percep ca o raza de lumina , n-as vrea sa te scap ……… si totusi nu te pot prinde in pumn 🙂 asa ca inchid ochii si las cuvintele tale sa-mi incalzeasca sufletul ……… ” am ales si imi asum responsabilitatea ” …….. ce frumos suna !
sa-ti fie bine ! din suflet ………
inch to inch!
pînă la urmă tot tot măsurile regale contează! 😛
o zi faină!
în sfîrșit, te regăsesc… cel din muzică, pictură, fotografie… tulburătoarea tandrețe, aproape maternă, fără a fi feminizantă, față de fiul tău și, în genere, față de lumea vizibil-înconjurătoare…
să îți meargă din plin, om bun! chiar meriți! 🙂
pentru lumy – bună dimineața și să ai o zi senină. 🙂
probabil o să-i fac o mică bucurie micului ștrengar și-l scot în parc. 🙂
de cele mai multe ori lucrurile „mărunte”, simple fac ca acel tot să fie atât de minunat.
și dacă împarți raza de soare este și mai minunat. 🙂
pentru liloo – să ai o zi frumoasă. vreau să profit de soare și de… tot universul. 😀
http://files.myopera.com/greathoneybear/blog/angel138.jpg
O zi frumoasa, Brush!
vorba lu nenea din Gogol Brodello…
Illuminating realization number one:
You are the only light there is
… ca oricum noaptea intotdeauna vine cind nu te astepti ! adaug
pentru Minelus – să ai și tu o zi cât mai frumoasă. 🙂
pentru UnSoricel – da, rămâne – sau se naște – întrebarea tâmpă, dar inevitabilă: cine plm a stins lumina?! 😛 😛 😛
pai idea ar fi ca poate ne-o stingem singuri … ca sa vedem daca stralucim si-n intuneric… nu stiu vina e mai ales asta poate in idea mea… ca uitam unde am pus butonu si de ce am stins lumina noua si poate si altora !
intre adulti e intre adulti … dar ricoseurile din relatii afecteza copiii cel mai mult si din pacate nu au chiar mijloace sa vada in intuneric… evident asta nu e nimic nou sub soare … poti creste linga un tata si tot prin intuneric sa bijbii in idea pina si sa nu-ti dai seama ca e intuneric (cazul meu).
pentru UnSoricel – da, adică din păcate da. ne mai stingem şi singuri lumina, dar ce spuneam, că ne-o sting alţii, rămâne valabil şi… trist. unii reuşesc să-şi reaprindă beculeţele, alţii nu…
nu ştiu dacă sunt un tată bun… David spune că “tati e mişto” şi asta mă gâdilă… 🙂 sper să rămână relaţia aşa. 🙂
citindu-te pe tine, ma rusinez de ‘putinatatea’ mea …, de lasitatea mea, de …slabiciunile mele., de ‘adevarul’ sau realitatea de a fi (‘inca’?) slaba.
am imprumutat ‘viata e in alta parte’ pentru ca vreau, as vrea ca acest alta parte sa fie aici, acum, mereu.
‘you are the only light there is?’ mie imi suna tare trist..aceeasi singuratate imobila, vesnica.
ma bucur pentru cei care au gasit fericirea prin ei insisi , ma bucur si mai mult pentru cei care s-au gasit si …ma refer aici la apropierea totala dintre doi oameni, care sint fericiti impreuna. atata timp cat asa ceva exista, mai e o speranta!
suna promitator….welcome…mai bine mai tarziu decat niciodata….
Neata Brush, in sfarsit aud si eu o parere buna despre zicala aia cu traieste ca si cum ar fi ultima,sincer n-am inteles-o niciodata . Sa-ti fie bine Brush,tu stii mai bine ce e bine pentru tine si in consecinta doar tu faci alegerile. Saptamana minunata!
Dragul meu drag prieten! În fine, încep să te zăresc prin vălătucii de fum care te înconjură! am scris ceva pentru tine
http://ro.netlog.com/SiteReview/blog/blogid=1055937#blog
şi mă tot întrebam de ce naiba amân să îţi spun. Cineva care a citit, m-a blocat puţin cu o remarcă: “Extraordinar!”. Eu scriam un alt articol şi mă chinuiam cu nişte poze şi eram total în altă parte. “Extraordinar, ce?” “Articolul!” “Care articol?” “Cu Brush! Ţie chiar îţi place!” “Poftim?!?”
Da. Aşa e, doar că trebuie o menţiune aici. Am ocolit filiera oficială, clasică a scriitorilor, tocmai pentru că scriu DOAR la comandă. La o ANUME comandă. Adică, e ceva înăuntrul meu care mă comandă. Sau, Cineva, cum ziceai tu, mai sus. Atâta doar că acel Cineva, e groaznic de nărăvaş. I se drapelează de legi, guverne, parlamente şi vrea cu încăpăţânare, cu obstinenţă, să fie el însuşi. Când am divorţat, am primit în cap, exact ce zici tu aici. Şi oala cu lături, a tot curs împroşcându-mă cu de toate. Interesant lucru, când m-am îmbolnăvit de hepatită şi arătam ca pingelele de toval (nou-nouţe! 🙂 ), pe o singură persoană a interesat-o că eu capitulasem. Psihic. Restul? Parcă dispăruseră de pe scena vieţii.
So, man! go ahead! Acum în fine, încep să recunosc Adevăratul Brush!
Da, să dea Domnul ca AMD-ul tău să scoată untul din tine!
E o sculă bună şi softul de care mi-ai zis, din câte am putut vedea, ştie de multiple CPU şi 64 bit, chestii care în audio, sunt “must”. Audio, din practica mea, e mult mai greu decât home-video şi cred că şi decât video, în general. Fluxul de date, e comparabil cu real-time 3D modelling, datorită wave-envelop-urilor randate în timp real, pe fiecare eşantion audio. Iar cum acum s-a ajuns curent la 96 KHz, volumul de operaţii e colosal. Am văzut ce înseamnă un AMD pus la treabă de un Roland VS, parcă 37xx. Văzusem şi VS 2850, dar acela are HDD mic. Vreo 20GB parcă şi bus de 66 MHz.
Cum tu faci totul din soft, VST-urile care emulează compresoarele, mai ales cele pe tuburi, cer resurse la greu.
Cât priveşte celelalte efecte, e şi mai greu.
Revenind la familie, aia e înăuntrul tău. Cine ţipă, de asta ţipă, că o caută mereu în afară. Lasă-i în pace, de vreme ce ştii deja. Chiar vrei să astupi tu gura lumii? Şi până la urmă, ziarele de scandal şi bârfitoarele, tre’ să trăiască din ceva. Măcar “un ceas, un minut, o clipă”.
“For all that is now, and all what’s to come, and everything, everything, is on the dark side of the moon.”
pana la urma tot aici s-a ajuns..Ce e sa se intample se intampla ..Nu ,nu sunt fatalista si nu accept ideea ca asa e destinul dar parca uneori oricat te stradui sa intorci cursul fluviului indarat el tot acolo va curger in final ..Ei ,da ,copiii …Spunea cineva aici ca e o problema ..E ,cum sa nu fie dar nu foloseste nimanui ,nici chiar lui acoperisul pentru doi pentru ca la un moment dat tot va ploua pe undeva .. Timpul insa e cel mai grozav garant al intamplarilor ce vor veni …El are rabdare …Si oportunitatile vin sau intarzie dar vin candva..
Si nu …nu suntem egali ..Si de altfel nici nu trebuie..La ce ar folosi o cohorta de umanoizi cu aceeasi matrice?
Cine si pentru ce ar mai ridica un deget?
Calitatile ca si defectele suporta mereu adaugiri ,retusari ,adaptari …si aici e frumusetea ..Lupta pentru supravietuire slefuieste chiar daca loveste si naste asperitati ..
Multe lucruri ai pus în discuţie… stăi să le iau ”pi rînd”!
Abandonul familiar.
Şi tu, Attila, ai fost acuzat de egoism? Ce… puii mei… mai bine să-şi vadă de problemele lor! Părerea mea ţi-am spus-o încă de acum un an jumate’ pe NetLog…
Superior-inferior.
Decizia de a mă reîntoarce la mine însumi a speriat familia din care provin. Am cerut doar ajutorul moral… atît. Urmarea? Mi-au trîntit uşa în mod direct în nas. Adică… nu eşti ca noi, eşti împotriva noastră! În fine..superioaritatea constă în primul rînd în curaj. Şi asta sperie…
Paradox şi plan.
În Tarot sunt Roata Norocului. Deci… norocul mi-l pot f*** doar eu. Pînă acum 2 ani eram… Preoteasă. Şi astea corelate cu capra de foc din zodiacul chinezesc, scorpion cu ascendent în leu în cel european, 6 nr psihic şi 4 nr de destin.
Iarba e verde şi în grădina NOASTRĂ ACUM. Fără existenţa unui plan întîrzii mult…
Şi ai dreptate! Atunci cînd renaşti, te trezeşti, e bine să trăieşti fiecare zi ca pe prima. Te pup pentru vorbele astea!
nu, nu cred ca cineva ar avea dreptul sa te judece…dar e usor de vorbit, de sugerat, de…insinuat, nu?
pentru m – cred că dacă găsiți câte ceva interesant de citit, merită efortul. toți avem momente în care suntem mai mici sau mai mari. 🙂
realitate – în general – este că suntem singuri. e vina – greșeala – noastră.
speranța este tot în noi. 🙂
pentru rifeor – thanx man. if you’re still there, it matters a lot.
pentru lu – 🙂 sunt cam multe prostii luate de „bune” și păstrate (din tradiție) în circulație.
pentru Şerban Stănescu – am încercat să-ți răspund cât de cât complet printr-un blog în care mi-am permis să te citez…
Yoda funcționează impecabil, am făcut câteva mici probe. 🙂
Apropo editare audio, îți recomand REAPER-ul. (este gratuit… 🙂 )
și încă o dată: mulțumesc.
pentru miruna – nimic nu este inevitabil însă de multe ori ne îndreptăm spre „dezastre” conștienți sau inconștienți… eu am făcut-o conștient și unica explicație (rezonabilă) pe care o găsesc este David. 🙂
pentru Stănescu Monica – ridic multe mingi în speranța cî cineva șutează-n ele… 🙂
eu sunt egoist, sunt acaparat în mare măsură de lucrurile pe care le fac, dar asta o spun tot timpul și am spus-o de fiecare dată la începutul unei noi relații… problema este că nu mă crede nimeni.
Roata Norocului este o carte schimbătoare cu urcușuri și coborâșuri… 🙂
pentru The Wolfman – mereu suntem și mereu judecăm….
Stiu ..Si nu repet pentru ca foaarte frumos spunea Liloo despre asta ..