Pare cuvântul cheie, este ceva mai marcant şi mai reprezentativ decât viteza.
Foamea de bani. Bani, bani, bani, cât mai mulţi bani, obţinuţi cât se poate mai uşor.
Îmi plac banii, îmi conferă siguranţă, confort şi linişte.
Foame de frigiderul plin, de congelatorul ticsit cu de toate, metehne vechi, moştenite, apăsătoare.
Îmi place să mănânc, să gătesc, să pregătesc tacâmurile, în funcţie de moment şi situaţie să aprind o lumânare. Dar mănânc cu aceeaşi plăcere pulpă de vită cu vişine cu care mănânc pâine prăjită. 🙂
Foamea de atenţie. Vrem să fim în centrul atenţiei, vrem să avem ego-ul gâdilat, problemele noastre sunt cele mai importante şi… cele mai mari.
Am o grămadă de problema, am şi de dat ( 😛 ), dar sunt milioane de oameni cu probleme mult mai grave. Nu, nu mă bucură, nu mă linişteşte asta, este doar o constatare lucidă.
Foamea de afecţiune…
Primeşti ce oferi. Poţi păcăli o dată, de două ori, dar nu mereu. Sau eşti înşelat. O dată, de două ori…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=DL7-CKirWZE&feature=fvst]
Viaţa este ca un val. Azi sus, mâine jos, azi pe val, mâine sub el cu gura plină de apă sărată.
Pe val sau… sub o umbreluţă pe plajă, întins pe un şezlong comod.
Sau naufragiat pe o insulă pustie.
Ne hrănim unul din celălalt.
Canibalism (sentimental)?
Poate…
Cine a muşcat primul?
Mi-ai amintit un vers al lui Arghezi care imi place mult: “Mi-e sila de toate/ De rau si de bine/ Mi-e foame si sete de tine…”.
10 bloguri in unul ..Ceea ce spuneam de …viteza de …reactie ..
Canibalism …Dar nu din ratiuni trofice ..randuite de …adaptare sau anomalii ..Perverse,din pacate …
Nu ,nu primesti ce oferi sau cel putin nu cu aceeasi moneda..dar nu conteaza..Ceea ce conteaza pana la urma e cum te simti oferind ..
pentru Papillon – frumoase gânduri, frumoase versuri. sărut-mâna. 🙂
pentru miruna – echilibrul se pare că nu este o stare naturală. asta practic torpilează o grămadă de teorii și concepte.
Prefer vampirismul energetic 🙂
pentru Luka D – mereu am bănuit că psihologii le fac felul pacienţilor…. 😛 😛 😛
În “Cum să faci bani”, spuneam despre toate astea şi încă despre mult mai multe. Dincolo de simpla constatare a faptelor însă, cred că e nevoie de soluţii. Altfel, ajungem să fim reporteri voluntari şi cu titlu de muncă patriotică, ai pro-te-ve, şi alte te-ve-uri. Ce înseamnă “generaţia pro”? Aici în Grecia, m-am, lămurit: “Generaţia pro” înseamnă complementara generaţiei “contra”. Aceeaşi veche paradigmă, obosită, ferfeniţită, zdrenţuroasă şi slinoasă, de peste 20 de secole, sintetizată bine, simplu, elegant în: “Ce a fost mai înainte? Oul sau găina?”
Generaţia pro, generaţia contra, generaţia care a descoperit buricul pământului în fundul paharului “coke” şi aţa mămăligii în pizza. Generaţia care consumă tot, inclusiv pe sine, convinsă fiind că totul vine de la ATM-ul de la care îşi iau “mămica” şi “tăticu’ ” salariul.
pentru Șerban – salut.
vezi tu, viața este altfel și de fiecare dată când credem că am înțeles ceva, ne dă peste nas. o știi și tu, o știu și eu, cum povesteai, din lipsă de bani ți-ai pierdut site-ul, așa că n-am să-ți citesc cartea „cum să faci bani”…ha ha ha! 😛 😛 😛
aici însă nu despre bani vorbeam. 🙂
legat de Grecia nu știu cum este realitatea din teren, dar eu apreciez că oamenii sunt în stradă și dau cu molotoave în autorități… 😛
despre ATM-ul dumnezeu am un blog mai vechi undeva…
cred că a blama una sau alta din generații este o greșeală, mă gândesc acum la David și îmi este groază că mă-sa, bunicii, profesorii și societatea o să-l „ucidă” și pe el încet-încet și nu mă pot opune, nu pot să-l protejez. știu însă că este mult mai talentat, mult mai înzestrat decât sunt eu și sper să reziste, să fie și mai puternic.
iar ca filozofie generală, mă obsedează o idee de ceva vreme: dacă plecăm de la o premisă absolut greșită? echilibrul, balanța nu este o stare naturală firească… dar cu siguranță am să scriu (și) despre asta. 🙂
Prefer jocul corect. Un schimb de valori cinstit. Poate sunt de modă veche dar asta sunt! A fi vampir înseamnă a crea nonvalori la infinit iar cererea de aşa ceva a început să scadă. Uneori sunt cam dură în replicile mele…
Citindu-te mi-am adus aminte de sora mea (tot fecioară) care plîngea la telefon în urmă cu peste 18 ani. Şi-a dat seama că este imposibil să orească creşterea fizică a băiatui ei. Aşa că… te înţeleg.
Am cerut un răspuns cu cîtva timp în urmă. Mi s-a oferit şi cred că e valabil şi pentru tine. Răspunsul e primit din altă parte…
Copii sunt imaginile din oglinzile ambilor părinţi. Ceea ce gîndesc din clipa creaţiei şi pînă la naştere formează corpul psihic al viitorului om. Dacă îţi place să găteşti, estetica, muzica…. aceleaşi lucruri le vei vedea peste puţin timp şi la David. Tot ce îţi place mai puţin la tine… vei vedea şi asta.
Oricăt am vrea să schimbăm ceva din trecut e mai bine să rămînă aşa….Trecutul poate fi schimbat dar asta înseamnă să produci valuri prea mari în alte părţi. Este exact efectul unei pietre aruncate în apă….
pentru Stănescu Monica -nu cred în corectitudinea jocului, în schimburile „reciproc avantajoase”. putem vorbi eventual despre compromisurile acceptabile, confortabile sau chiar plăcute, dar dacă plecăm de la premiza – corectă – că fiecare din noi are un anumit interes, jocul corect este doar o expresie elegantă a acestor compromisuri.
nu-mi doresc oprirea creșterii fizice al lui David, nu intenționez nici să-l izolez, nici să-l țin într-un glob de sticlă, o să cadă, o să se julească, o să-și învețe singur lecțiile necesare, doar spuneam că este foarte înzestrat ți sper să nu-și piardă aceste calități pe parcurs cum mulți o facem.
schimbarea trecutului cred că este posibilă în teorie, dar nu și în practică: are implicații mult prea vaste și incalculabile. am citit mult despre asta, este una din obsesiile majore al multor Magicieni și nu numai. se presupune că la nivel guvernamental s-ar fi făcut multe experiențe și în această direcție, dar acestea rămân (deocamdată) pure speculații.
unele lucruri este bine să fie lăsate așa cum sunt.
eu sunt un tip încăpățânat și…determinat. prefer să mă dau cu capul și să găsesc răspunsurile pe căile mele. dar fără dialogul cu tine și alți câțiva oameni pe care îi apreciez, multe răspunsuri ar fi rămas în penumbră. 🙂
intotdeauna in viata unui om sunt si suisuri si coborasuri se pare ca e ca un ciclu ce trebuie indeplinit ,important e ca la urmatorul sa fim mai puternici .
pentru lu – uneori îmi este greu să accept existența unui ciclu „prescris”, ar implica să (îmi) accept destinul și astfel multe alte lucruri și… nu pot. vreau și cred că am controlul. chiar dacă mai adorm la volan. 🙂
neața. 🙂