[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=OZtQh5EIgWQ]
Soarele muşca din plapuma groasă de nori rozând-uşi încet tunel să iasă la suprafaţă… ca viermele ajuns la coaja mărului.
Indienii refuzau să se lase fotografiaţi fiindcă se temeau că omul alb astfel încearcă să le fure sufletul.
Am coborât pe scara de incendiu mimând încă o dată evadarea cu aparatul de fotografiat în mână în speranţa că reuşesc să captez o frântură din spiritul răsăritului, că soarele îmi va trimite o rază doar pentru mine, că o voi putea ascunde undeva în colţul sufletului de nimeni ştiut.
Ne agăţăm cu disperare de fiecare rază, uneori de micile nimicuri care ne colorează puţin viaţa, îi temperează nuanţele, îi schimbă tonurile…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=fHq-soyNhSo]
Realitatea este doar o percepţie subiectivă.
O traducem şi o tălmăcim conform propriilor noastre necesităţi, o modelăm ca pe o bucată de plastilină, ne amăgim că forma pe care i-o dăm noi este cea reală. Cu fiecare atingere realitatea este tot mai diformă şi noi ne învârtim ameţiţi într-o lume contorsionată. Speranţele şi temerile se ciocnesc ca valurile de stâncă şi spuma astfel creată acoperă ochiului perspectiva spre adâncuri. Dacă mori în vis, mori şi în realitate, dar eu vreau să mai visez puţin cu ochii pierduţi în depărtare.
Suprafaţa apei este înşelătoare, razele se ciocnesc de ea şi reflexia lor ne păcăleşte cum şi noi preferăm să ne lăsăm păcăliţi de prea multe ori. Inventăm realitatea în conformitate cu ce ne convine ca în final să credem că ea este exact aşa cum ne-am imaginat-o.
Şi aşa este şi iubirea: distorsionată.
Aceasta este realitatea?… tu nu contezi, mereu sunt doar eu…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=TDCpQFlIy5E]
Şi asta până în aceea dimineaţă când singur pe plaja pustie, gol şi golit de constrângerile cotidiene, am acceptat că eu sunt eu, sunt cum sunt, impur şi imperfect cum şi tu eşti tu, răvăşită ca răsăritul de la orizont şi dincolo de zare în fiecare dimineaţă ne trezim diferit, suntem altfel. Şi asta este atât de frumos!
Şi mai este obsesia posesiei.
Ataşamentul faţă de lucruri, faţă de fiinţe, faţă de propriul nostru confort fizic şi psihic.
Răsăritul nu era doar al meu, nu-l adulmecam atât de singur cum mă lăsa plaja pustie să-mi închipui şi… nici tu nu eşti doar a mea, dar eşti… acum. 🙂 Timpul este doar o altă iliuzie… o dulce capcană. 🙂 Te-am împăturit uşor într-o rază de soare culeasă cu grijă şi te-am ascuns în buzunarul din spate al sufletul meu. Nu m-am putut abţine. Şi atunci chiar am evadat. 🙂
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=SRWSgqFGjRA]
(‘neaţa. ce zi ziceaţi că este azi? 🙂 )
🙂 Valentine’s Day?!!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=QWzEL_brPvo]
Urmeaza Dragobetele, pe 24 februarie! 🙂
O zi dragastoasa!
pentru Minelus – şi 25 noiembrie. 😀 (Thanksgiving Day).
curcanul să ne trăiască….sau cum scria la gazetă (Academia Caţavencu 😛 ) : cur ca pe valuri… ha ha ha! 😛
revin mai târziu cu un text pe temă. 👿
Da, la ei acolo, habar nu aveam de Ziua Recunostintei… 🙂 La noi in calendarul ortodox, pe 25 noiembrie este Sf. Mare Mucenita Ecaterina.
Eu ma lesin dupa cuvantul “cur” hahaha!
pentru Minelus – eu am aşa un sentiment advers faţă de sărbători şi mai ales faţă de sentimentele legate de date fixe… pe de altă parte, cumva prefer Ziua Recunoştinţei decât sfinţii din calendarul ortodox. 😀 deh, sunt budist-extremist de dreapta-n-prejur. ha ha ha!
sfântu’ Ştefan, aproape sfântu’ Ţepeş şi acum… Eminescu. cam de circ, nu crezi?
despre dorsale, numai de bine! 😛
Recunosc ca nu stiu toate zilele sfintilor din calendar, numai pe cele mari si cunoscute. Cand ai spus de 25 noiembrie m-am uitat in calendar sa vad ce scrie. 🙂
pentru Minelus – he he… 😀 m-am gândit “io”. cine dracu – doamne iartămă – ţine minte toţi sfinţii aceia??! 😛 😛 😛
Eu nu vorbesc urat si nu injur, dar “cur”, e vorba mea preferata… 🙂 Ca tu l-ai pomenit aici….
🙂 O zi frumoasa, Brush!
pentru Minelus – eu vorbesc parcă tot mai urât şi scap cam multe înjurături… sper să-mi treacă, să-mi revin….