Există tot felul de teorii ale ciclicităţii, unii spun de 7, alţii de 10 ani în funcţie de calendarele la care fac referinţă, în funcţie de diferitele teorii şi abordări.
Pornim de la un capăt al spiralei, dar nu ştim niciodată unde „aterizăm”.
Aş vrea să dispar….
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=JTjbwdwWPpc&feature=related]
Anul trecut a început să „tuşească” placa de bază de la PC-ul meu, am petecit problema şi a mai mers cumva. Ei, este o maşină bătrâna, are vreo şase ani, dacă nu şapte, mi-a fost un bun tovarăş. 🙂
Apoi s-a „dezumflat” monitorul, un Eizo tare de treabă, luat la secondhand acum vreo 9 ani.
Acum a crăpat de tot şi placa de bază, am dus monitorul la container. A dispărut în nici 5 minute.
Cred că s-a terminat un ciclu.
De fiecare dată când începi o pagină nouă ai tot felul de idei, eşti plin de vervă, îţi spui în bărbie: de data aceasta am să fac lucrurile altfel, voi face ceea ce trebuie!
Este ca atunci când începi o agendă nouă sau un jurnal nou.
Pagina este albă, imaculată, îţi propui să ai o caligrafie impecabilă, să desenezi literele cu multă eleganţă, să nu ştergi, să nu tai nimic, să menţii forma şi mărimea literelor, să păstrezi rândurile drepte.
Să nu pătezi pagina nici cu cerneală, nici cu altceva, la nevoie şi grabă să nu rupi nici o foaie.
Începuturile au o vibraţie aparte, ceva Magic, au energie şi strălucire.
Totuşi eu am stomacul strâns ghemotoc, inima cât un puric, îmi este frică…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=usyS1vNlRbE]
(„Time to grow up and accept real life responsibilities.”)
… dar cred că este normal să fie aşa.
Nu mi-a fost uşor să-mi duc monitorul la gheenă, nu îmi este uşor să trag uşa nici acum în urma mea.
Se spune că de fiecare dată când se închide o uşă, undeva se deschide alta, dar de foarte multe ori suntem prea ocupaţi să tragem de clanţa uşii închise să o vedem pe cea tocmai deschisă.
Privesc uşa nouă, inevitabil îmi spun, o să fie bine, încerc să-mi separ speranţele de iluzii, să păşesc cu dreptul.
Raftul din baie este gol, încă nu a început războiul. 🙂
…şi îmi pun geaca, fredonând piesa asta al celor de la OK Go în speranţa că nu o să „get much dumber” şi că de data asta n-am să o dau (iar) în bară, o să păstrez pagina imaculată, nu o voi păta, n-am să sar litere sau rânduri, nu voi rupe pagini, nu voi pune note de subsol, nu voi folosii limbaj codificat… Mă scutur şi merg înainte.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=d_MRvEJb6bc]
,,o să păstrez pagina imaculată, nu o voi păta, n-am să sar litere sau rânduri, nu voi rupe pagini, nu voi pune note de subsol, nu voi folosii limbaj codificat… Mă scutur şi merg înainte.Ț
Nu ,nu o sa pastrezi foaia imaculata si vei pune note de subsol pentru ca functionezi cu toater motoarele turate si mereu ramane cate ceva nespus ,..Crezi ca e asa interesant sa fim roboti si sa stim din prima ce e de facut?
Dar cu siguranta vei face ceva ce faci si trebuie sa faci mereu ..SA MERGI INAINTE…De scuturat fie ne scuturam singuri fie ne scutura altii …..
Incerc sa-mi separ sperantele de iluzii …
Fiecare ia locul la fiecare si raportul incepe sa para mai ales invers proportional …proportia ……..insa… cine stie cum va fi …Iluziile ne impresoara insa ….
Ce bine ar fi sa putem de adevaratelea sa deschidem intr-o zi o alta usa ,o alta fila ,o pagina alba in care sa scriem doar acele lucruri care ne aranjeaza …si tot ce ne-a innourat in timp zorii sa dispara fara urme …Dar nu avem noi norocul asta …Stii ,uneori as vrea sa fiu amnezica …sa uit tot ce mi-a zdrobit sufletul …Dar nici asa nu se poate …Noi oamenii suntem astfel construiti incat sa ne ancoram in ceea ce am fost caci numai radacinile ne tin si ne propulseaza spre maine …ca vrem ori nu .
O seara frumoasa …si o duminica propice pentru parc …cu David .
Ma bucur ca ai venit mai bogat sufleteste …din calatorie .
Minunate inceputurile, daca avem puterea si intelepciunea sa nu avem regrete… Foaie alba? Perfect! Inspiratie si curaj, Brush… 😉
După o oarecare vreme am început să înţeleg : nu o voi putea ţine langa cu scrisul caligrafic într-o nouă agendă, la un moment dat tot voi mâzgâli ceva în ea, inconştient de cele mai multe ori, în timp ce vorbesc la telefon. Darrr… ştiu un lucru , ştiu ca am damblaua de a mâzgâli, din când în când şi că felul în care o fac mă defineşte. Iar asta nu mă împiedica să încep o agendă nouă, dimpotrivă . 🙂
Wow,nu stiam ca mai exista tomberoane de astea old school:) La noi in cartier s-au bagat de astea noi,frumos colorate,fiecare etichetat corepsunzator:sticle,plastic,hartie…Evident ca nimeni nu respecta asta Ba mai mult la noi tomberoanele is destul de goale dar gunoi imprejur gasesti din plin.Asta pt ca acestea sunt plasate pe o parte a strazii,nu intre blocuri, iar multa lume arunca gunoiul direct din masina dimineata in drum spre servici.Astfel incat e o loterie daca gunoiul nimereste gaura tomberonului sau ramane pe de laturi…Eu nimeresc gaura de fiecare data pt ca nu am masina:) Na,scuze daca am fost putin off-topic:)
pentru miruna – neața. după gheene sunt eu cu foaia albă! ha ha ha! 😛 dar asta e aproape genială și probabil scriu un blog separat… 🙂
e mult mai complicat decât pare, lucrurile sunt mai complexe, ca moneda, are măcar două fețe… știu, nu se înțelege mare lucru din ce povestesc eu aici, dar poate cu timpul o să spun mai mult(e)…
duminică frumoasă! 🙂
pentru Papillon – simt aerul proaspăt, rece până-n adâncul plămânilor… s-a oprit ploaia, sper să se așeze lucrurile, să se limpezească… să se liniștească. 🙂
inspirație am (mereu), îmi mai trebuie un computer nou… ha ha ha! 😛
pentru Anna – oooo…. și eu măzgălesc tot timpul, fac desene și notez idei colaterale… 🙂
mi-ai dat o idee: o să-mi pun lângă agendă o cutie de creioane colorate! 😛
pentru dave – bine ai venit în sectorul 5. 😛
off-topics? neh! la mine rar poate fi ceva etichetat așa…. cei drept la post-ul despre Massive Attack o prietenă a pus un clip cu BZN pe care l-am făcut mic (link) că nu-l puteam vedea acolo, dar… nici o supărare. 🙂
să înțeleg că-ți faci mâna pentru baschet? 🙂
ooo…. păi până ne civilizăm și noi nițel poate vine și Isus pentru a două oară…. ha ha ha! 😛
pentru mine inceputul e o noua zi in care sa trec la continuarea unor alte zile de inceput 🙂
😀
ps- intr-un fel e o pagina alba scrisa pe spate…
pentru Andrei Pavel – în principiu nu-mi plac lucrurile neterminate, pe de altă parte sunt lucruri care nu se termină niciodată și îmi place continuitatea. 🙂
oameni cum suntem noi nu se opresc niciodată. asta pe unii îi enervează. pe mine mă amuză. 🙂
spor. 🙂
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=veP2PcvMWKQ&translated=1]
mi-ai amintit de piesa asta …
pentru Luka D – eu îmi amintesc tot, cum spune Trent Reznor:
I hurt myself today
To see if I still feel
I focus on the pain
The only thing that’s real
The needle tears a hole
The old familiar sting
Try to kill it all away
But I remember everything
What have I become?
My sweetest friend
Everyone I know
Goes away in the end…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=AvJKVKglIRs]
Stop in the name of love … don’t play that song for me …
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=mlYik20Q4Fg]
Don’t play that song for me
It brings back memories
The days that I once knew
the days that I spent with you
I never thought you’d act so mean
but baby you told me you loved me
you told me you cared!
you said ill go with you darlin-almost anywhere
but baby you know that
darling I love you (You Know that you lied!)
darlin I love you (you know that you lied!)
darlin I love you (you know that you lied-you lied you lied lied lied)
Oldies but mhhhmmm …
Acum 3 luni era la stadiul de dorinţă un calculator. Laptopul adus din ţară îl folosea Şerban. Prima oară am găsit un cc de copii… normal la stadiul de cunoştinţe pe care îl am. Apoi am găsit un monitor Philips, o tastatură şi, ultima captură a fost o unitate centrală stricată. De piesele respective am făcut rost făcînd curăţenie la un magazin de calculatoare. Munca de ansamblare a făcut-o tot Şerban. Eu mi-am dorit, am ieşit pe stradă şi am găsit tot ce aveam nevoie. Trăim într-o lume fizică şi e nevoie şi de contact fizic ca să-ţi vezi visele împlinite.
Mereu se găsesc uşi care se deschid… cheia se află în fiecare dintre noi. Le-am văzut… de Paşti, acum un an. Unele sunt mici, altele abia pîlpîe… dar există.
Renunţă la iluzii….altfel vei avea şi deziluzii. Fericirea e o stare indusă de altceva decît creierul abdominal.
Ciclurile sunt de 7 ani. Te apropii de formarea celui de-al 6 lea corp, cel trascendent. În funcţie de decizia pe care o vei lua va fi şi ”zborul”… pe verticală! Unii o vor lua în sus… alţii în jos. Cei de la etajele superioare ne respectă liberul nostru arbitru.
Aşa… ca idee… ţi-ai fixat un termen pentru umplerea raftului din baie?
inceputurile oricarui lucru sunt frumoase, entuziaste , cu timpul insa obisnuinta ne face sa privim acel ceva cu detasare si chiar indiferenta pentru ca omul mereu vrea ceva nou.
pentru Stănescu Monica – am citit cărți și despre legea necesității, am înțeles anumite lucruri și din Budism. 🙂
Fricile sunt firești, dar până la urmă niciodată nu m-am temut să pășesc pe teritorii noi, să deschid uși necunoscute. 🙂
raftul din baie? mi-am cumpărat un șampon, o spumă de ras… una-alta. 🙂
pentru lu – eu mi-am amintit de casetofoanele japoneze sau de Mercedesurile de acum 20-30 de ani… 🙂
ideea era că nu tot ceea ce este nou este și bun. 🙂