[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=VIzlrdcw9_s]
Rockerii şi mai cu seamă fanii Sepultura cu siguranţă cunosc piesa „The Hunt” de pe albumul „Chaos A.D.” din 1993. Probabil sunt mult mai puţin care cunosc originalul de pe albumul „The Ghost of Cain” din 1986 al britanicilor New Model Army.
Trupa lui Justin Sullivan funcţionează cu consecvenţă din 1980, i-am descoperit la sfârşitul anilor ’80 cu amintitul „Ghost of Cain” şi următorul lor album, „Thunder And Consolation” din 1989 şi la sfârşitul anilor ’90 am avut şansa şi plăcerea să-i văd de 2 ori la festivalul Sziget de lângă Budapesta pe scena principală.
Ştirea că vineri, 26 februarie 2010, englezii vor concerta la Hard Rock Cafe în Bucureşti (Kiseleff nr. 32), evident m-a îmbucurat. Locul nu mă încântă, hamburgeri şi Punk Rock este o asociere complet imbecilă, asta mai ales din perspectiva mesajelor lor anti-corporatiste, anti-globalizare şi în general anti şi foarte acide, critice. Dar până la urmă ajungem la discuţiile eterne şi irelevante despre lipsa sălilor, cluburilor optime pentru astfel de evenimente, Bucureştii rămân o capitală fără un stadion multi-funcţional, adecvat şi concertelor şi fără prea multe locaţii cât de cât adecvate spectacolelor. De multe ori renunţ la a merge la câte un concert când acesta se desfăşoară în Polivalentă numai la gândul că sunetul este inevitabil îngrozitor… În fine!
Oliver Cromwell (1599-1658) a fost un politician şi lider militar, intrat în istorie primordial pentru contribuţia sa la transformarea Angliei într-o republică federală (Commonwealth), pentru rolul său posterior de Lord Protector al Angliei, Scoţiei şi Irlandei şi nu în ultimul rând pentru Noul său Model de Armată (New Model Army), armată de profesionişti cu care i-a înfrânt pe regalişti în cadrul Războiului Civil Englez. Atât cu lecţia de istorie…ha ha ha! 😛
Popasul la Bucureşti şi implicit la Hard Rock Cafe este a doua prezenţă a trupei în oraş şi această locaţie, după concertul din 15 noiembrie 2008 iar preţul biletului este de 50 RON. Am ratat acel eveniment, cum am ratat şi ultimul lor material, „Today Is A Good Day” lansat anul trecut în septembrie. Încerc o recuperare acum… 🙂
New Model Army au venit cu valul Post Punk de la începutul anilor ’80 şi muzica lor are rădăcini diverse de la Punk la Rock şi Folk, stric ilustrativ, pot fi percepuţi ca o variantă Hardcore la Neil Young. 😀
Au debutat cu albumul „Vengeance” în 1984 care datorită celui de-al 2-lea single la piesa „Great Expectations” a atins prima poziţie din UK Indie Chart.
Un an mai târziu lansează „No Rest for the Wicked” şi-n 1986 urmează „The Ghost of Cain”, devenit celebru mai ales datorită piesei „51st State”.
În 1989 urmează „Thunder And Consolation” şi încă un o piesă de succes „I Love the World”.
Ultimul album scos pentru EMI este „Impurity” din 1990. Mutaţi la Epic, în 1993 scot „The Love of Hopless Causes”. Vânzările moderate inevitabil îi transferă la o casă de discuri independentă, în 1988 este lansat sub egida Attack Attack discul „Strange Brotherhood”. „Eight” este lansat în 2000, urmate de: „Carnival” (2005), „High” (2007) şi am ajuns la actualul material, „Today Is A Good Day”.
De menţionat ar fi că-n 2007 americanii le-au refuzat viza de intrare-n ţară şi astfel turneul lor din State a fost anulat şi Ricky Warwick – soţul prezentatoarei Headbanger’s Ball-ului de pe MTV Europe -, fondatorul formaţiei The Almighty, o vreme a fost chitarist în New Model Army.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=02fJOcmYdX4]
New Model Army sună incredibil de proaspăt şi după 30 de ani, timpul parcă n-a lăsat nici o amprentă asupra lui Justin Sullivan. Catalogaţi Rock Alternativ, Post Punk, Folk şi Rock, amalgamul acesta viu şi pulsant cu care ne-au obişnuit de-a lungul timpului, sună la fel de incisiv şi autentic şi acum. Acustic sau electric, New Model Army mereu au avut ceea ce nu pot numi altfel decât coaie, treabă ce multora care se pretind Rock le lipseşte cu desăvârşire.
Discul porneşte de la anunţul crack-ului de pe Wall Street şi debutul actualei crize globale cu piesa care dă şi titlul albumului: „Today Is A Good Day”. Ironic?
Piesa reprezintă latura electrică, incisivă a formaţiei, riff-urile, formula ritmică incisivă este de factură modernă, textul este acid, trupa muşcă din nou.
„Auntumn” combină plăcut chitara murdară cu temele acustice de manieră Folk, textele de factură poetică sunt încadrate perfect în muzică: „Everything is beautiful because everything is dying…”
“Peace Is Only” revine cu un ritm balansat, cu basul mârâit, Sullivan ne spune că este mereu neliniştit şi zic eu: tânăr. 🙂 Piesa are un puls acaparant, aminteşte de primele lor piese, dar şi de The Clash. Ruperea de la mijlocul piesei cu versurile „peace is only for the dead and the dying” este de mare efect!
„States Radio” are aceeaşi abordare tensionată care traversează majoritatea pieselor trupei, nu este foarte rapidă, dar are greutate, apăsare.
„God Save Me” este o baladă sensibilă, are un aer modern dincolo de simplitatea şi minimalismul ei, nu mă las uşor impresionat de balade la modul general, dar Sullivan reuşeşte să aducă vibraţie şi în cele mai aerisite teme, transmite mereu ceva şi o face natural, fermecător. Chiar şi răbufnirea – inevitabilă – din final este absolut firească.
„Disappeared” revine mai zgomotos, mai tensionat, cu un ritm mai alert, basul cu toba conferă un suport sigur şi balansat vocii şi chitarelor. Ruperile, mini-solo-ul de bas dau o coloratură experimentală interesantă.
„Ocean Rising” este o incursiune tot în zona mai experimentală, vine firesc după temele din piesa anterioară, viorile şi chitare muted, construcţia are o atmosferă specială ce subliniază mesajul ecologic ca o proiecţie.
„Mambo Queen of the Sandstone City” pleacă tot de la o temă aerisită şi îmbibată de mister ca să se transforme într-o incisivă temă Rock accentuată inspirat şi de sunetul şi temele adăugate cu gust de orgă. Este încă o piesă deosebită, cu răsturnări şi puls fermecător.
„La Push” porneşte de la sunetul acordeonului şi aduce într-un cântec spiritul Folk cu abordarea Rock, pulsează în mod plăcut.
„Arm Yourselves And Run” are o abordare mai incisivă, în acel amestec de Folk şi Rock câştigă… Punk-ul. 😀 Revoluţiile vin şi se duc… ca şi profeţiile.
„Written up high on a Belgrade wall in 1991
I saw the words of a prophet in a ten-foot scrawl
Arm yourselves and run
Now the streets are quiet for the closing deals
And the Fimbulwinter days to come
And the beats all sound like the hammering of steel
Arm yourselves and run
You can watch revolutionaries/jihadists come
You can watch them fall
Year zero for another age as another age is born
Each fire must rise and rage
Until it burns itself to ashes in the dawn
In the cold smouldering dawn
So I remember the words on a Belgrade wall from 1991
Some backstreet prophet in a ten-foot scrawl
Arm yourselves and run”
„Bad Harvest” vine cu o temă şi mai tensionată, are un nerv incisiv, chitarele zgârie, basul colorează tema intensă, din elemente simple, combinaţii fireşti, New Model Army construiesc piese cuceritoare, tema uşor orientală s-a încadrat perfect în lumea frământărilor lor.
„North Star” închide discul cu încă o temă mai aerisită, în spatele aparentei relaxări tensiunea rămâne ca o umbră prelungită şi imposibil de şters.
New Model Army au furnizat încă un disc impecabil, eu am să-l las să curgă pe repeat toată ziua, nu mă satur de el.
Tot nu-mi iese din cap alăturarea New Model Army cu Hard Rock Cafe, trupa merită toţi banii, locul este un kitsch tipic american menit să vândă crenvurşti şi…muzică la olaltă. Greţos! Dar mi-am amintit că unul din primele concerte Nation’s Slum a fost la deschiderea McDonald’s-ului de la Braşov şi am cântat „Should I Stay or Should I Go”-ul celor din The Clash şi „Anarchy in the U.K.”-ul celor din Sex Pistols, deci… e posibil orice, este o lume cu curul în sus…
Am putut sa ascult de la cap la coada, si inca de doua ori, “Ocean Rising” 🙂 Mi-a placut. Spun asta pentru ca eu nu prea ascult rock alternativ, mai deloc. 🙂 Multumesc, Brush!
Week-end fain sa ai!
pentru Minelus – eu m-am ţinut de cuvânt şi am tot ascultat albumul cap-coadă de dimineaţă. 😀
week-end plăcut. 🙂
Distractie placuta pe 26 februarie!
Si un weekend placut sa ai… si plin de iubire de Valentine’s Day… ca asta e tot ce am mai ramas free pe criza asta… 😉
pentru Lilith – LMA! pentru tine pentru 27. 🙂 îmi pare rău că n-am cum să particip cum nu cred să mă duc nici în Hard Rock Cafe…. am un dinte tot mai ascuţit faţă de cultura Coca-Cola…. cu vârsta o iau tot mai razna…. ha ha ha! 😛
Valentine’s ce??! ha ha ha! 😛
eu iubesc egal zilnic. sau tot mai mult. şi fără calendar…. 🙂
sau la calendele greco-romane? 😛
pentru liloo – sau. 😀 ne putem ghida şi după echinoxu’ de primăvară/toamnă. mai bine decât după preţurile la McDonalds… o masă cu 10 ron! Hurrra!
e ora și gătesc… acum sunt gazele mai sus 😛
..e ora 2 am voiam să spun
pentru liloo – naşpa. nu cred că e mâna lu’ Putin, aici în capătul din Rahova al oraşului arde gazul normal. în schimb de 4 zile nu se mai aprind becurile pe stradă…ha ha ha. arată sinistru noaptea.
neata Brush, weekend placut si tie! cu muzica buna ,oriunde si oricand .
pentru lu – să ai o zi bună. 🙂 muzică se găseşte mereu, de toate felurile la mine. 🙂