Megadeth – Endgame

După ce marii Rock-ului Britanic şi-au lansat materialele, toamna aduce şi ofensiva greilor din Metal-ul American: primii au mutat Megadeth, urmează revenirea celor din Alice In Chains – “Black Gives Way to Blue”  cu noul vocal, William DuVall care are sarcina ingrată să-l înlocuiască pe defunctul Layne Staley, şi Pearl Jam (“Backspacer”), noul Anthrax (“Worship Music”) cu noul solist Dan Nelson, lansare amânată din luna mai pentru octombrie şi probabil unul din cele mai aşteptate discuri de metalişti, „World Painted Blood” al celor din Slayer (este oficial, discul o să fie lansat pe 2 noiembrie şi conţine 11 piese: World Painted Blood, Unit 731, Snuff, Beauty Through Order,Hate Worldwide, Public Display Of Dismemberment, Human Strain, Americon, Psychopathy Red, Playing With Dolls şi Not Of This God).
Slayer se află într-un turneu în Australia alături de Megadeth. Mustaine după deja tradiţionalele clinciuri cu Lars Urlich şi Metallica – cu ultima ocazia pe tema Hall Of Fame-ului – s-a hârâit şi cu băieţii din Slayer. Dar n-are rost să învârtim în oala cu rahat! Megadeth lansează pe data de 14 septembrie noul album, al 12-lea, şi evident orice fel de publicitate este bine venită. 😆
Toate formaţiile au un album de referinţă. Când spui Slayer, te gândeşti la „Seasons in the Abyss”, când spui Metallica, spui „Master of Puppets” şi când spui Megadeth, te gândeşti la „Rust in Peace” sau „Countdown to Extinction”. Revenirea celor din Metallica anul trecut cu albumul „Death Magnetic”, un disc în opinia mea aproape perfect care a combinat sunetul modern cu elementele tradiţionale ale Metal-ului, a ridicat ştacheta destul de sus pentru concurenţi şi în primul rând pentru Dave Mustaine care mereu s-a simţit nedreptăţit şi într-o continuă cursă cu foştii săi colegi. Ideea unui turneu al celor patru Monştrii (Metallica, Megadeth, Slayer şi Anthrax), pe cât de frumoasă este, pe atât pare greu de realizat …
Dar să revenim la „Endgame”!

Cele 11 piese de pe noul material reprezintă o revenire la stilul începutului anilor ’90, nu întâmplător am amintit de „Rust in Peace” şi de „Countdown to Extinction”. Este un disc corect, Heavy în sensul tradiţional (şi sănătos), Mustaine a abandonat experimentele şi din fericire n-a forţat nici să scrie şi rescrie încă un „À Tout le Monde”, cu toate că are şi o piesă (aproape) lirică: „The Hardest Part of Letting Go…Sealed With a Kiss”.
Temele sunt în linii mari aceleaşi: război şi America cu problemele ei (sociale).
Discul este deschis de o piesă instrumentală, „Dialectic Chaos” de 2 minute şi jumătate, un intro în notă clasică Megadeth, cu riff-uri paralele şi un solo clasic. Trecerea se face direct în „This Day We Fight!” care ne aruncă imediat înapoi la epoca „Rust in Peace” şi energia cu care Dave riffează şi „scuipă” noile sale texte este debordantă.
„44 Minutes” începe într-un ton monumental, în fundal cu conversaţia radio dintre centrală şi un ofiţer de poliţie. Este o piesă de ritm mediu şi apăsată, nu este un nou „Symphony of Destruction”, dar refrenul se întipăreşte instantaneu în memorie:

„Baptized in a firefight
Hot blood running cold as ice
44 Minutes of target practice
All hell breaking loose…”

„1,320” aminteşte din nou de epoca „Rust…”, compoziţiile sunt aerisite, mixajul impecabil, sunetul este foarte curat, totuşi uşor steril şi mai ales în ceea ce priveşte chitarele totul sună ca în anii ’90, nici urmă de sunetul modern şi gras impus de Pantera şi Machinehead şi implementat cu mult succes şi de Metallica pe „Death Magnetic”…
„Bite the Hand” vine cu un ton ceva mai agresiv şi încă un refren memorabil, este din start încă un clasic Megadeth. Merită pomeniţi şi colegii lui Dave care îşi fac fiecare treaba cu desăvârşire: ultimul sosit, noul chitarist Chris Broderick care l-a înlocuit pe Glen Drover în 2008, basistul James Lomenzo care s-a alăturat formaţiei în 2006 şi bateristul Shawn Drover, membru trupei din 2004.
„Bodies” este încă o piesă grea, rifful este tăios, basul mârâie ca-n „Symphony of Destruction”, bridge-ul trezeşte amintiri vechi („This Was My Life”), refrenul încoronează armonios tema şi cele două pasaje de solo, primul mai tradiţional şi Heavy, al doilea mai Speed şi în manieră standard Megadeth, adună la olaltă toate ingredientele marca Dave Mustaine.
„Endgame” este o altă perlă 100% Megadeth, ritmul galopant, riffurile macină, compoziţia este piperată de stopuri subtile, ruperi ingenioase şi punctaje tehnice, adică băieţii dau tot. Ce nu mi-a plăcut a fost finalul în fade-out… Detest fazele acestea! 😆
Textul tratează toate temele actuale nu doar în America ci în toată lumea: chipuri, Noua Ordine Mondială şi extinderea controlului autorităţilor asupra individului… Sper totuşi că nu suntem nici la sfârşitul drumului, nici al vieţii…

„Attention! Attention!
All citizens are ordered to report to their District detention centers!
Do not return to your homes;
Do not contact anyone!
Do not use any cellular or GPS devices!
Surrender all weapons at once!
Attention! This way to the camps!

I woke up in a black FEMA box
Darkness was all around me, in my coffin
My dreams are all nightmares anymore
And this is what I dream every night

The Leader of the New World Order, the President of the United States
Has declared anyone now residing inside the US of A
Without the RFID chip, you’re just an illegal alien
An enemy combatant of America, welcome to the New World Order

This is the end of the road; this is the end of the line
This is the end of your life; this is the…

A society in a society, inside the fence life as you know it stops
They got their rules of conduct and we got ours
Be quick or be dead, you crumble up and die, the clock is
Ticking so slowly and so much can happen in an hour

I learned my lessons the hard way, every scar I earned
I had to bleed, inside the day yard
A system of controlled movement, like a giant ant farm
Any time is long time, now you’re not in charge of your time anymore

The Ex-President signed a secret bill that can
Land a legal US Citizen in jail and the
Patriot act stripped away our constitutional rights
They say a Concentration camp just popped up, yeah, right!

Refuse the chip? Ha! Get persecute and beat by the
Tyranny of Mind control, for the mark of the beast
All rights removed, you’re punished, captured, and enslaved
Believe me when I say, this is the endgame!”

„The Hardest Part of Letting Go…Sealed With a Kiss” m-a speriat puţin cu începutul acustic, cumva nu mă mai mişcă baladele Metal, au devenit uşor kitchoase, previzibile şi am pierdut şi şirul la al câtelea „Unforgiven” au ajuns Metallica şi nici de la Dave nu mai vreau balade… Bine, sunt un porc, admit! Dar, probabil şi Dave s-a săturat să se chinuiască cu cântatul – mai ales pe scenă – şi piesa după intro-ul liric se dezvoltă cu o temă uşor orientală, ingenios colorată şi treptat se transformă într-o piesă cu tempo mediu, uşor epică, dar apăsată.
„Head Crusher” este piesa care promovează albumul.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=vpWLZOJ-JhI&feature=related]

Este încă o piesă în maniera tradiţională, riff-ul de la refren este mai modern, mai Groove, dar puţin nerv în plus nu strică niciodată şi piesa sigur o să rămână în setul live şi peste ani.
„How the Story Ends” readuce abordarea mai tehnică, riff-urile cu „floricele” şi refrenul armonios, ritmul perfect pentru mosh şi pogo, este aproape imposibil să nu dai din cap! Introducerea lirică în solo şi imediat revenirea la ritmul de bază apoi un riff în manieră Pantera la sfârşitul solisticii aduce un aer proaspăt trupei.
„The Right to Go Insane” închide discul cu un bas gros şi o temă Heavy ce combină perfect abordarea de la începuturi cu refrenele mai curate, mai armonice din ultima perioadă. Piesa are puls, balans apăsat, este exact cum spune Dave:
„Like I nothing left to loose, but my mind,
Like I nothing left to choose, so I think I’m going insane…”

Pe departe este cel mai bun produs Megadeth din ultima vreme şi cu siguranţă o delicateţe pentru fani şi susţinătorii abordării tradiţionale al Metal-ului.
Un turneu Metallica, Megadeth, Slayer şi Anthrax ar fi genial… Şi de ce să nu visăm? Nu am nimic de pierdut…”but my mind…”

This was my… review. 😆

Pe pagina MySpace al formaţiei puteţi asculta tot materialul noului disc.