urna cheamă turma

Duminică suntem invitaţi (insistent) la urne. „Urna cheamă turma!” Ha ha ha!  😛 Cu toate că am consumat doar vreo trei căni de cafea, ameţeala electorală persistă: da’ „io”, „io” cu cine votez?
Pe de o parte simt nevoia să mai lămuresc odată o „chichiţă” de principiu: dreptul de a alege cu dreptul la vot nu sunt una şi acelaşi lucru, chiar dacă mulţi, mai ales aceia care folosesc neadecvat „decât” în loc de „numai” şi “doar”, vor să vă convingă că sunt una şi acelaşi lucru şi este o obligaţie cetăţenească. Ideea că „nu votezi, nu comentezi” este aberantă. Atâta timp cât plătesc taxe, înjur pe cine vreau când vine vorba despre cum cheltuieşte (şi) banii mei. Statul, prin reprezentanţii ei, teoretic umili funcţionari, mă serveşte pe mine cetăţean ci nu eu pe el. Dacă plătesc taxele, respect legea, am tot dreptul să mă intereseze ce face Statul – administratorul banilor noştri comuni – cu şi pentru mine.
Bun. Dacă partidele îmi vor votul, să mă oferteze cu ceva. Nu sunt pomanagiu, nu ţip după mituire ci mă refer la programe, la soluţii, la ceva, orice care m-ar putea tenta. Păi n-au. N-au avut şi nu au nicio ofertă.
Ok. Partidele acestea sunt afiliate grupurilor, familiilor mari ale partidelor europene. Am tot căutat, n-am găsit nicio referire la ce soluţii, ce proiecte, ce planuri propun acestea. Am senzaţia ciudată că nici partidele de pe la noi nu ştiu şi – poate şi mai nasol – nici nu-i interesează. Şi chiar dacă i-ar interesa, nu ştiu în ce limbă ar putea un Becali – de exemplu – să lege un dialog cu vre-un alt parlamentar european pe holurile de la Bruxelles. De vre-un eventual lobby nici nu poate fi vorba!
Iarăşi bun. Da’, repet întrebarea ca prostu’: „io” cu cine votez? Şi reformulez: de ce să votez?

Reformarea clasei politice.

Am tot auzit treaba asta, au spus “băieţii deştepţi” că o fac ei din interior singuri. Am văzut cum o fuck: la computer în faţa web-camului.

Am o idee: alegerile să fie validate doar dacă prezenţa la urne este de 50% plus 1. Şi votul să nu fie obligatoriu. 😛 🙂 😛 Eu merg în continuare pe ideea de BOICOT TOTAL!

Am citit în Gândul ce spun „vedetele” despre mersul la vot…

Teo Trandafir: „Trebuie să mergem la vot, ca să avem de ce înjura, că pe cine, oricum avem. Românii, oricum, sunt obişnuiţi să înjure la toate colţurile. Măcar să aibă şi motiv. Că altfel, dacă procedăm ca la loto, pe sistemul «Mama lor, că n-am câştigat, da’ nici n-am jucat», n-are niciun haz. Eu voi merge şi voi vota.”

– Cum spuneam, asta cu dreptul la înjurat la pachet cu mersu’ la vot, nu ţine. Poţi înjura liniştit. Şi – chit că-i confidenţial votul – totuşi aşi întreba-o pe Teo, cu cine votează?

Andreea Esca: „Eu votez, aşa sunt eu construită, mi-a păsat, îmi pasă. E adevărat, de multe ori cei pe care i-am votat n-au făcut ce-au promis şi din cauza asta sunt foarte dezamăgită.”

– Aha. Am înţeles, sunt defect din construcţie. Şi de când stau în sectoru’ 5, asta cu „îmi pasă” îmi produce alergie. Aveam o variantă să nu am aşteptări să evit dezamăgirea, dar la vot: NU mă duc nici dacă vine urna la mine!

Stela Popescu : „Mă duc la vot duminică, dar nu m-a convins nimeni, pentru că n-au făcut altceva decât să se înjure, să-şi spună cât de tâmpit şi de escroc e fiecare.”

– Bun. Stela ne sfătuieşte să votăm escroci neconvingători. E glumă, nu?

Alexandru Arşinel : „Pe mine nu mă mai impresionează de mult nicio campanie. Sunt numai angajamente şi acuzaţii. N-am văzut niciun proiect. Aşa, de promis şi de scos ochii unul altuia e uşor. Totuşi, eu o să mă duc la vot. E un drept pentru care şi eu, cu modestele mele puteri, am luptat”.

– Şi Arşinel confundă dreptul de a alege, cu dreptul la vot. Eu am luptat să pot să aleg, că n-am pe cine, nu mai ţine de mine.

Tudor Chirilă: „Nu ştiu, încă analizez dacă am cu cine vota sau nu. Dacă e, o să-i dau votul cuiva care poate să deschidă gura, să bâiguie câteva cuvinte pe holurile de la bufetul Parlamentului European”.

– Bun. Pe bune. Dacă-l identifică pe „el”, să posteze repede pe blog… ha ha ha! 😛
Florin Chilian: „Nu mă duc, că nu pot să trimit să mă reprezinte în Europa nişte primate, nişte nevorbitori de limba română, cu atât mai puţin de limbi străine. Dar ce zic eu primate? Jignesc regnul. Oamenii ăştia sunt, înainte de primate, uşor nevertebrate. Mă iubesc prea mult ca să-i trimit pe ăştia să mă reprezinte”.

– Corect!

Politicienii… Băsescu ne “ia” de proşti grămadă: „Fiecare român este responsabil faţă de cum va fi etichetat ataşamentul faţă de UE. Este o responsabilitate mare, a noastră, a tuturor, împreună.” Ataşament faţă de ce, frate? Le-am servit drept groapă de gunoi 20 de ani şi să le zicem şi sărut-mâna! Nu zic că nu ne-am îngropat şi singuri, dar dacă nu o făceam, ne îngropau oricum. Credeţi că fermierii francezi s-ar bucura dacă am exporta roşii? Să fim serioşi! Nu se va întâmpla asta niciodată. Noi suntem servitori, când boierii zic „da”, spunem şi noi „da” şi atât. Care din candidaţii la fotoliul de euro-parlamentar credeţi că are sânge în instalaţie să se adreseze grupului din care o să facă parte şi să aibă o opinie contrară de cea impusă de grup? Să mi-l arătaţi vă rog pe acela care o să reprezinte vreodată interesul naţional în Parlamentul de la Bruxelles şi nu se duce acolo doar pentru diurnă şi pe post de căţeluş…
Vreau să-l văd şi eu pe acela. O să mai fie alegeri, eu am răbdare. Încă-mi aştept Cenuşăreasa şi poate mergem la kilometrul 15 să-i vedem pe AC/DC… 🙂