M-am plictisit de smiorcăiţi! De la Kurt Cobain la Michael Jackson o grămadă de băieţi – sau ce o fi – se vaită de celebritate şi succes… What the fuck?!
Nu mă dau mare, sincer, chiar mă doare la 100 de metri în spatele blocului, (şi blogului…hi hi hi 🙂 ) am avut şi eu momentele mele (mai) bune. La începutul anilor ’90 trupa mea, Pansament a avut o ascensiune spectaculoasă, clipurile noastre rulau la TVR full-speed, aveam concerte cu casa plină, îmi ştia faţa juma’ de ţară că cealaltă jumătate era la serviciu. Mă oprea câte un rocker beat în Costineşti pe plajă şi zicea: „băh, tu eşti vocalu’ din Altar, dă-mi un autograf!” ha ha ha! 😛 😛 😛 Unii mă plăceau, alţii mă detestau şi aşa este firesc. Am primit şi beri „moca”, am fost şi înjurat sau nu o dată s-a ajuns şi la bătaie. Cu rockeri sau cocalari, nu contează, mereu se găseşte cineva să te urască pur şi simplu. Toate acestea fac parte din „joc”, treaba asta e „la pachet”, este asemănătoare carierei de soldat: ştii că poţi primii un glonţ în cap în orice clipă.
Mulţi băieţi pun mâna pe chitară să impresioneze o fată la un foc de tabără, dar dacă depăşeşti etapa şi ajungi să-ţi faci trupă „pe bune”, muzica – părerea mea – n-are nicio legătură nici cu berile primite, nici cu fetele care-ţi pică (sau nu) în braţe. Cum nici cu un eventual paparazzi ascuns în boscheţi gata să te surprindă cu degetu’ în nas sau pantalonii în vine.
Muzica o faci că ceva acolo-n tine nu te lasă-n pace, te scoală şi noaptea din somn „auzul interior” al unui riff, unui beat sau al unei melodii, nu-ţi dă pace, te mănâncă „ceva” acolo înăuntru ca o urticarie, n-ai linişte dacă nu faci treaba “aia”.
Este un paradox: creaţia este o treabă tare egoistă, dar o iei razna dacă nu împărtăşeşti rezultatul. În cele mai multe cazuri. Fără feedback, fără răspuns de la public, creaţia este inutilă şi sterilă. Tot părerea mea.
Sunt indivizi care creează pentru sine şi nu simt nevoia să împărtăşească cu nimeni rezultatul, dar sunt excepţii. Majoritatea caută cu sete aprecierea şi succesul. Şi nu e nimic anormal sau abominabil în asta.
M-am plictisit de poveştile cu copilăria grea şi povara succesului!
Dacă nu-ţi convine, fă-te vânzător la McDonalds little fucker!
Ideea de a compune muzica este sa fie ascultata. Nu pentru ca tu sa fii vanat pentru un gest banal, care-l facem cu totii, probabil, in fiecare zi.
Cu alte cuvinte. Una e sa sune o stire asa: “uite-l/o pe ala/aia care a scris piesa ce a ridicat o sala in picioare” si alta e “uite-l/o pe cantaretul/ea care s-a scobit in nas – surprins fiind printre boscheti de paparazzi cutare – in timp ce tragea obloanele la apartamentul sau luxos din cucuietii-de-munte … ah, da! aa nu uitam ca a scris si piese muzicale.”
Daca as fi artist, as prefera sa ma intrebe cum mi-a venit sa scriu o anumita melodie, unde am scris-o, de ce, pentru cine. Decat, sa ma iscodeasca in ce priveste tehnica prin care imi sterg copii la cur.
Sa stii ca si eu casc gura la barfe despre artisti. Ador sa-i vad cum povestesc despre momentele in care scriau piesele. In acele clipe, indiferent cat de seriosi artisti ar fi, devin candizi ca niste copii.
Iti spun sincer ca eu habar nu aveam cati copii are MJ, pana la moartea sa. In schimb, stiu ca inspiratia de a scrie piesa Billie Jean ia venit in timp ce se deplasa cu masina pe un bulevard.
Sunt de acord cu ceea ce ai scris in mare parte. Totusi, nu e de dorit ca fiecare gest al tau (gest firesc uman) sa fie pandit. (deja miroase a Secu’). He-he!
Desi, daca te gandesti bine, sunt mii de atisti (de la cantareti pana la actori etc.) care si-au pastrat intimitatile pentru ei. Care au fost la fel de “abuzati” de paparazii si au stiut sa evite postura de a fi vanati. Cat despre cei care se plang de copilarii nefericite si alte motive in gen, as afirma ca astia nu au avut destula maturitate. Exista oameni carora nu le sta in putinta sa treaca peste anumite intamplari. Iar daca asta le este (si) in favoare …ajung sa se foloseasca si sa fie dependenti de cele intamplate.
pentru Petra – exact. sunt artişti foarte discreţi, pe lângă faptul că sunt foarte celebrii… de exemplu când ai citit mondenităţi despre Keanu Reeves?
şi vorbeam de artişti, nu de “vedetele” de buzunar de la noi care se hilizesc cu presa de scandal când vor publicitate şi se dau cu curu’ de ecranu’ televizorului când nu le convine…
îmi place Cobain, n-am nimic nici cu Jaco. da’ chiar m-am plictisit de ăştia care cum am şi spus….se smiorcăie.
e enervant când un “reporter” te întreabă “ce planuri de viitor ai”, da’ zâmbeşti şi asta e! Tot cum am spus: face parte din “joc”. 🙂
din pacate unii cica sunt cantareti dar sunt paraleli cu muzica, aia da, cauta doar sa fie in atentia publicului , le place vaneaza atentia, altii fac muzica buna si pot fi necunoscuti, altii , in cel mai fericit caz, fac muzica din pasiune , cu talent si sunt si in atentia publicului.
cred ca scri de pe pozitia celui care este in audientza… si evident este vorba de un joc … in care marketingul PRul si brandul care artistul a devenit se vad si primeaza… deci daca nu-i convine artistului etc… sunc convin ca fraza ta si multi producatori o folosesc cind ‘cauta talente’…
dar nu mai putin vad ca nu crezi ca audientza are si ea responsabilitatea ei in acest joc si nici ‘publicul’ nu este asa ‘curat’ in dragostea sa… Cred ca este o dragoste perversa si la toti ne place un pic cel putin sa ne vedem idolii suferind… trecind prin shit ! si asta e poate un simptom al vremurilor pe care le traim…
legat de actul de creatie … cred ca acea pervesitate a audientei se vede cel mai usor… ca intrebare… citi dintre prieteni, famlie etc au vreodata rabdarea adevarata sa-ti fie audientza sincera chiar si pt 15 minute ? citi nu zic de la inceput ca ei nu stiu ‘nimic’ despre arta …etc.. haha… deci in idea mea e vorba de un contract… contractul artistului cu audientza sa .. si e un contract nescris pe hirtie dar exista … aparent trebuie sa le dai ce vor ! sau au nevoie ! cind vor ei !.. si realitatea e ca de multe ori nici ei nu stiu ce vor !
… altfel spus ca artist ai destul de multe lucruri in comun cu un ‘escroc’ decit cu un om normal – oare de cite ori ne simtim ca audientza ‘escrocati’ de idoli ???
cind eram mai pusti am citit de Miles Davis cum prin anii 70 concerta cu spatele la audientza si efectiv nu schitza nici un gest sau cuvint ca ar fi constient ca audientza e in preajma lui.. efectiv ignora totul… mi se parea revoltator ca un artist sa ignore audientza … vorba aia in idea mea eu eram cel care am platit sa-l vad … si in idea mea ii dadeam dragostea timpul si banii mei …. chiar fiind Miles cum iti permitzi sa ignori publicul care a venit sa te vada…. Ei azi cred since ca Miles avea dreptate … ca artist trebe sa rezisti si sa-ti educi publicul in termenii tai… indeiferent care acei termeni sunt..
Michael a fost un brand… ca orice brand trebuia sa-si puna logoul pe tot chiar si pe lucruri care nu-i apartineau de drept …. si este foarte probabil ca si ‘fanii’ voia ca Michael sa ‘compuna’ …iar altfel spus multi dintre aceste ‘pop’ staruri cred sincer ca brandul lor, si ‘intrepretarea’ sunt mai tari decit compozitia in sine … si sincer realitatea e ca pt fanii lor asa si este !!!
pentru lu – mda…mă gndeam la “ăştia” care se văietă tot timpu’…şi mă enervează. ha ha ha! 😛
pentru Un Soricel – vorbeam despre altceva: despre ăştia care tot timpu’ se plâng şi sunt nemulţumiţi… Cobain care s-a împuşcat că nu suporta succesul…plm!
acum tot aud şi despre Jaco, “săracu’, a avut copilăria furată şi asta scuză tot”…şi că era pedofil…iar plm!
da, prietenii nu mă ascultă niciodată, majoritatea consideră că nu fac mare lucru sau sunt mai invidioşi ca un străin…ha ha ha! 😛 da’ asta este altă poveste…
şi eu sunt un brand. unu’ de căcat, da’ asta e! fuck un re-branding…ha ha ha! 😛 şi pentru ultima oară azi: plm! ha ha ha! 😛
salut din nou
inca ceva important, 30iunie o data importanta pt iesirea pe piata a noului album Alice in Chains, dar se pare ca a fost doar o chestie de marketing au scos doar un single iar pe 29 septembrie scot albumul.Am alergat ca disperat la multe magazine din nemtia cu dorinta sa am albumul pe 30iunie comandat din vreme, dar nici o sansa.Vroiam pt prima data in viata sa cumpar un album in prima zi de lansare dar o sa fac asta pe 29septembrie.Am vazut Alice in Chains in Germania la rockimpark nürnberg 2006 ( http://www.youtube.com/watch?v=hTXM3nN1JX4 ) cu noul lor vocal, ce sa zic as fi vrut sa-i vad cu Layne Staley, care pt mine ramane cel mai bun vocalist ever.
pentru andrei – salut.
am noul single, “A Looking in View” şi da, albumul apare doar în septembrie, mâine intenţionam să amintesc şi de asta şi de alte câteva discuri noi. 🙂
Layne nu poate fi înlocuit, da’ piesa nouă nu sună rău…
am cumpărat eu Manson “Mechanical Animal”-ul… am dat o căruţă de bani la vremea aceea, în pre-order îl primeai cu aproape 2 săptămâni înainte şi pe vremea aceea nu se descărca muzica de pe net cum se întâmplă astăzi… 🙂