Vis

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=v6tCaEYnDfs]

O fâşie de vis flutură agăţată de o creangă undeva în obscuritatea zorilor imaculaţi. Te încui în tine şi înghiţi cheia. Iluzia alegerilor când nu există dreapta şi nu există stânga şi lucrurile sunt pur şi simplu aşa cum sunt.
Cărarea se pierde undeva prin hăţişul umbrelor prelungite, curbelor incerte, foşnetelor ce te înconjoară cu suspiciune şi a paşilor risipiţi de-a lungul timpului.
Viaţa ca un carusel: într-un tramvai zi de zi, între două şi aceleaşi staţii, între oameni semi-străini care te ating şi… nu simt nimic. Fete cu oja sărită de pe unghii, miros de parfum ieftin diluat în valuri de transpiraţie şi priviri pierdute pe cefe străine, gânduri ce nu valorează nici cât biletul perforat. Stingher, înghesuit între mine şi tot restul lumii, între mine şi nimic, între cutele disperării şi valurile fericirii, între cuvintele nerostite, lucruri spuse în grabă şi formalităţile politicoase, prins undeva între totul sau nimic, dar prea departe să întinzi mâna şi să atingi ceva.
Mă trezesc altundeva şi deschid fereastra. Fac câţiva paşi printre crengile crăcite apoi începe căderea. Totul pare mult mai lent şi mai fragmentat, aerul mă zgârie şi văd capota maşinii parcate jos. Se stinge lumina.
Îngeri cu aripile smulse îmi aruncă o privire şi întorc capul. În club este mult fum şi miros ţepos de transpiraţie. Muzica este tare, văd buze mişcându-se, nu înţeleg nimic, închid ochii pentru o clipă şi mai iau o gură de bere. Un zâmbet fără destinatar, un blitz al unui aparat foto. O altă piesă uitată, feţe proaspete, familiar într-o lume necunoscută. Şi o linişte dincolo de tot şi de toată harababura plăcută şi gălăgioasă.  Este bine. Sau pur şi simplu este.
Aceeaşi oameni aşteaptă tramvaiul în aceeaşi staţie. Şoseaua este pustie, nu se vede nimic la orizont. Dintr-un taxi cu geamurile deschise se aude piesa „Feelings” într-o interpretare pentru pian, întorc capul, şoferul un ţigan umflat, cu lanţ gros la gât de la care te-ai aştepta la cu totul altă muzică. Scenă aproape suprarealistă, îmi aprind o ţigară şi o iau pe jos.
Becul pâlpâie plăpând şi vântul se joacă cu o pagină de ziar. Trăim şi murim în aceste oraşe… Nu vreau să mă uit într-o staţie şi să plec.  🙂 Nici azi, nici mâine… nici în vis.

La televizor gălăgie mare, mă întorc pe partea cealaltă şi încerc să blochez orice sunet. Telecomanda s-a ascuns undeva sub pat şi sforăie nestingherită. Este un alt vis cu titulatura de realitate. I-realitate.

Este noaptea în care unsprezece muzee bucureştene se reunesc într-un circuit şi îşi aşteaptă vizitatorii la expoziţii, spectacole de muzică, dans, teatru şi film, proiecţii în aer liber şi evenimente speciale interactive. Intrarea este liberă.

16.05.2009….autobuzele care fac legătura între muzee circulă între orele 21.00-04.00.
Muzeul Naţional de Artă al României: 18.00-04.00
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”: 19.30-01.00
Muzeul Municipiului Bucureşti: 10.00-04.00
Muzeul Naţional de Artă Contemporană: 20.00-05.00
Muzeul Naţional de Geologie: 18.00-02.00
Muzeul Naţional “George Enescu”: 20.00-05.00
Muzeul Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi: 10.00-04.00
Muzeul Naţional de Istorie a României: 16.00-04.00
Muzeul Naţional al Literaturii Române: 18.00-03.00
Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti”: 11.00-18.00
Muzeul Tehnic Naţional “Dimitrie Leonida”: 18.00-02.00