„Cu fotomodelele ne-am mai gândit, am făcut o analiză asupra lor şi să vedem dacă pot, dacă au posibilitatea să care, sunt cereri la un moment dat din zona sindicală. Zona sindicală zice: “Vrem 400 de mici!” şi atunci sunt unele fotomodele care au 69-96-69- am zis bine? (foarte bine! după…posibilitate!) şi nu ştiu dacă vor avea posibilitatea. Dar, poate după 1 Mai, găsim posibilitatea să gândim o acţiune şi cu fotomodele”, a afirmat Vanghelie. 😛 😛 😛
Eu vreau mici cu parfum de femeie!
În altă parte am citit altceva: „1 Mai e românesc, nu putem să-l schimbăm. Lumea ne întreabă dacă nu vindem chifteluţe, dacă nu vindem banane. Dacă este românesc – nu. Am stabilit că vindem numai mici. Va fi un miting, plecăm de la Hilton şi ajungem în Parcul Izvor, după care va fi concert până seara, multă bere, mici, şi cred că şi fotomodelele trebuie să fie prezente acolo, fie că vând, fie că vor cumpăra mici”, ar fi spus Vanghelie. Acum cu chifteluţele ce are omu’? Şi mie îmi plac şi bananele… Bine că măcar s-a mai lămurit cu fotomodelele. Mai există o speranţă. 🙂
– La sărbătorile mari, Willis, se obişnuieşte ca stăpânul casei…
– Să ofere resturi săracilor.
100.000 de mititei vor fi serviţi pe bază de cartelă de la partid. Cartelă de partid ioc, „io”, „io” cu ce mă aleg? N-am nici bilet la Depeche Mode şi da, domnu’ Vanghelie, n-am să votez, cu stânga niciodată în nici un caz. Măcar la principii să mai ţin. Că-n rest, praful a rămas din mine… şi privitul. Prin fumul înţepător.
– Ce eşti, muritor de vreo boală ciudată?
– Nu, sunt…Sunt aici.
LuciaT îşi închide blogul. „Aproximativ trei ani. Fără câteva săptămâni. Atât a durat blogul ăsta. L-aş mai fi ţinut încă vreo zece-douăzeci de ani, probabil, că-mi plăcea. Dar nu e chiar aşa de uşor să ţii un blog despre cărţi. Iriţi, enervezi, stârneşti ură şi pofte de răzbunare, ţi se declară război (nu glumesc, acesta e cuvântul, repetat şi pe messenger şi pe mail de unul dintre oamenii care mă citesc!). Hărţuială, jigniri, ameninţări, calomnii. Aşa funcţionează unii, ştiu. Şi n-am ce să fac, nu pot sa mă apuc să mă lupt cu unul şi cu altul, să atac la rândul meu – nu pentru asta sânt făcută şi nu cu asta vreau să-mi ocup timpul. Vreau cărţi frumoase şi oameni decenţi în viaţa mea.
Ştiu cum se termină cam toate poveştile cu personaje care vor atât de puţin şi atât de mult în acelaşi timp. Aşa cum se termină şi povestea blogului meu. Cu lehamite.”
Văd oamenii din jurul meu, văd trotuarul plin de scuipat, văd gunoaiele purtate de vânt, văd tristeţe, supărare, invidie şi ură în ochii şi în comportamentul… oamenilor. În spaţiul virtual este şi mai rău, toţi vrem faimă, trafic mare, nu doar „to be number one”, dar dacă ar fi posibil să fim „the only one”. Dar nu se poate.
Văd (şi fotografiez) şi flori, şi lumini şi umbre, şi răsărituri sau apusuri magice, lumea zice „o, da! vai ce frumos!”, dar în momentul imediat următor cineva scuipă din nou, cineva şuieră printre dinţi un „bă!” băţos, cineva rupe florile, calcă iarba, se pişă pe gard.
A avea o opinie invariabil conduce la conflict. Şi nici lupta, nici victoria nu înseamnă totul pe lumea aceasta. Nu pentru toată lumea.
– Suntem noi împotriva lor, întotdeauna.
Noi…. Noi? Fiecare individ o minoritate, cum spunea Un Soricel. Câte o lume izolată care nu reprezintă nimic în marea ecuaţie a celorlalte lumi la fel de mici şi izolate, dar pe care ca indivizi le vedem ca mase. Ciudată spirală, dubioasă alunecare, întortocheate cărări şi în final naufragiul glorios.
– Nu sunt bun de nimic… şi niciodată nu am fost.
Bun… Nu vreau, nu pot să fiu bun şi nici nu este cazul. Nu că ar fi greu, dar pare nefiresc uneori. Pare sau poate chiar este. Puţin, mult, sunt doar tot ceea ce sunt.
– Sunt anumite lucruri pe care nu le poţi face. Eu, eu, eu nu pot…
– Vei avea mari greutăţi în această lume, Charlie.
Soarele este dincolo de geam, de frunze şi de blocuri. Răsare la mine, apune la tine, se ascunde după norii răsfiraţi sau îşi împrospătează faţa într-o băltoacă tăcută de după colţ. Aştept să înflorească teii, îmi este dor de parfumul lor.
– Îmi vine un miros de săpun cu apă de mai jos.
– O femeie…
– Femeie?
Ne amintim numele sau dilema lui Charles Simms? Ne gândim la tragedia colonelului Frank Slade? Nu… nu cred. Avem imaginea spatelui aproape gol al Donnei, ne amintim de Al Pacino şi de… tangou.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=C7n-X9UyteM]
acum am intrat putin la Lucia, pacat ca-si inchide blogul, dar se pare ca si aici rautatea si invidia sunt la ele acasa.
Eu am numai tei in jur, prin oras iarasi sunt multi tei , miros superb cand treci pe langa ei si mirosul dureaza pana prin iunie cand infloresc cei tarzii . Parfumul de femeie……..da , probabil numai un barbat stie sa-l simta cu adevarat , insa imi place ideea , mi-a placut si filmul cu Al Pacino 😛
pentru lu – ‘neaţa.
şi eu am tei în jur… 🙂 ţi răutate este peste tot… tot mai multă.
eu apreciez cu siguranţă parfumul. 🙂
‘mneaţaaaa matinalule coleg;
Nu o ştiu pe Lucia, dar merg acum să citesc pentru că mi-a trezit interesul…mersi de trimitere.
Iar azi,poate şi mâine….nu vreau să mai gândesc. Vreau doar să vegetez; nu la pat, o să citesc, mişc, mănânc( şi sper că nu prea mult dk sistemul de autocontrol e în vacanţă) , dorm, privesc…..dar nu şi să gândesc.
Deci am citit,plec spre alte pagini….
Zile frumoase şi foto idem!
pentru adnana – nici eu nu o ştiu, mai treceam să citesc uneori, dar nu pretind că aş fi fost un cititor fidel…
gânditu’….nu ştiu, eu mă rezum deobicei doar la ce simt. 🙂
“Dacă faci o greşeală şi te încurci, continuă să dansezi tango.”
Pentru ca ai afirmat “gânditu’….nu ştiu, eu mă rezum deobicei doar la ce simt” uite un test:
http://www.psihoteste.ro/teste/esti_intuitiva.swf
Pofta buna la mici cu parfum de femeie! Ai grija, nu manca prea multi!
Un week-end fain, Brush!
Cam multa flagelare macar de-ar duce la fericire in sensul opus al purgatoriului ce da catre iad.. … si ma refer si la fata aia care-si lasa blogul… macar de si-ar lua lumea-n cap inainte ca lumea sa o lege de gardul corectitudinii frumoase si al asteptarilor implinite care din cite am citit-o eu o cam terorizeaza in prezent daca nu si noaptea in pat !
Am preferat etern oamenii care te injura pe net … decit celor care te citesc cu un ochi … o injuratura virtuala are macar zgomot si viatza mai ceva ca orice vorba laliie spusa comod… si care nu este explicata…
Prea multi care scriu pe net nu se unosc pe sine in primul rind… … deci ce fac are o doza mare de ipocrizie pe care nu sunt pregatitit nici macar sa si-o exploreze sau scurteze .. deci intr-un spatiu virtual dreptul la injuratura virtuala mi se pare un drept necesar si sanatos !…
Fa si tu o pagina cu ce TE-AR FACE fericit !… ah e greu.. doar nefericirea stim asa de bine sa o rostim !
…astazi, drumul spre parfumul ideal a trecut pe langa parcul izvor…simturile-mi dictau stari glamuroase iar aerul strecurat prin geamul taxiului ma pravalea in stari primare cu miros de gratar…privirea mi se nelinistea si devenea opaca sub impresia zecilor de tricouri rosii rau…ce carnaval, monser, ce carnaval!…aproape ca imi venea sa ma reped la ei si sa-i intreb de n-au lapte si o carte…sau macar un vin bun, sec, nemincinos…femeia-fata care vinde parfumuri si pentru care strabat juma de urbe isterizata, iti multumeste pt fiecare achizitie, are rabdare domneasca cu indecizia feminino-omeneasca si nu piteste promotiile sub raft ca sa-si ‘omeneasca’ obligatiile’…nu are fata zidita prost in fond de ten si genele oribil stralungite peste limita suportabilului….e o persoana normala care vinde niste iluzii si nu are in gena scuipatul, otaratul sau acreala ce se zvoneste ca ar fi paternul devenirii…e o binecuvantare sa intalnesti oameni normali, din cand in cand…
pentru Minelus – eu pic testele cu consecvenţă… ha ha ha! 😛
încă n-am ieşit din casă… mi-a fost lehamite… 🙂
e totuşi tentant să vezi cum toate sărbătoarile – fie sociale, fie religioase – se scurg inevitabil în bere diluată şi fum de mici…
pentru Un Soricel – teoretic îţi dau dreptate. dintr-o discuţie contradictorie în mod natural se nasc idei proaspete… din păcate practica mi-a dovedit că – cel puţin – în virtual, oamenii înjură ca la uşa cortului şi n-au de cele mai multe ori nicio legătură nici cu subiectul, nici măcar cu tine ci stric cu propriile lor frustrări.
“A second opinion it’s what I need”… 😛 n-am mai ascultat Overkill de 10 ani cred… 🙂
nu îmi place nici când aud “vai ce poze faine!”…. 😛 😛 😛 şi nici nu vreau să fiu periat… de foarte multe ori nu există (sau nu aud) argumente nici pentru laude…. şi asta, prietene, mă deprimă…
sună prost, primitiv şi cum vrei tu, da’ pe mine mulţi-mulţi bani m-ar face fericit: mi-ar asigura independenţa cu care acum ştiu exact ce aş face.
sunt nefericit doar fiindcă mă simt ca într-o cuşcă şi nu pot fi eu… mă sufoc minut cu minut. “Minute of decay…
here’s not much left to love
too tired today to hate
I feel the empty
I feel the minute of decay
I’m on my way down now, I’d like to take you with me I’m on my
way down
I’m on my way down now, I’d like to take you with me
I’m on my way down
the minute that it’s born
it begins to die
I’d love to just give in,
I’d love to live this lie
I’ve been to black and back
I’ve whited out my name
a lack of pain, a lack of hope,
a lack of anything to say
there is no cure for what is killing me
I’m on my way down
I’ve looked ahead
and everything was dead
I guess that I am too…
I’m on my way down now…”
pentru lemuria – “Îmi vine un miros de săpun cu apă de mai … sus” 🙂
îţi doresc o zi normală, indiferent ce înseamnă asta pentru fiecare din noi,
şi o zi frumoasă pentru noi toţi. 🙂
m-ai făcut să-mi fie şi mie dor de un om normal… şi în mod normal oamenii normali mă sperie… ha ha ha! 😛
Hmmm…barbatul a pierdut o coasta dar a cistigat in schimb un parfum incomparabil ..e un parfum pe care numai un barbat il recunoaste…s-a nascut cu el in singe…il cauta …isi cauta propriul “eu” pierdut in gustul dulce, amarui ..
Cit despre mititei ..prefer sa nu vorbesc …mai ales amestecat cu “parfum de femeie”..oricum ..nici eu ,nici tu nu avem carnet ..
La dimensiuni stau prost …ok…cel putin am strins de un 69….dar la 96 ala mai visez citeodata ..poate fentez cu un sutien …
Hmm…dar probabil ok ok …am chiar si eu o coasta in plus..deci sunt in mod sigur femeie..nuuuu…nu sunt de 3 ori femeie…am doar o coasta..si inca sunt in cautarea posesorului de drept…
pentru Fluturasul albastru – ‘neaţa. 🙂
eu am 69 numai la kilograme…. ha ha ha! 😛 nu visez la 96, da’ poate un 75-80 n-ar strica….. 🙂
nu mi-am numărat coastele… poate dacă mai plouă: vreme de numărat coaste. ha ha ha! 😛
da, la carnet de partid mereu am stat prost şi prefer să rămân prost… ha ha ha! 😛
să ai o zi frumoasă Fluturaş! 🙂
Ce-ai tu cu primaru’ care este si cu fanteziile lui cu femei in forma de romb? Lasa-l in micii lui! Mai bine te agati de… un “parfum de femeie” …