Ţeapa

Nu cred că sunt mulţi oameni pe această planetă (se spune albastră) care să nu ştie cine este Bill Gates. Mult mai puţină lume însă cunoaşte numele lui Steve Jobs. Nu cred că este român care să nu fi auzit de vânătorul de la Balc, Ion Ţiriac sau de „luptătorul luminii”, oierul Gigi Becali. Despre omul de afaceri Gabriel Puiu Popoviciu nu cred că până ieri, alaltăieri ar fi auzit multă lume.
Gates sau Jobs sunt nişte tipi biloşi, care folosindu-şi capul au acumulat averi considerabile.
Când vine vorba despre îmbogăţiţii noştri, de cele mai multe ori apare şi cuvântul „ţeapă”.

ŢEÁPĂ ţepi f. 1) înv. Par lung şi ascuţit la un capăt, folosit ca instrument de tortură. A trage în ~. 2) Parte ascuţită a unui astfel de par. 3) reg. Vergea ascuţită la un capăt, în care se înfige carnea ce trebuie friptă (la grătar); frigare. 4) Fir lung, subţire şi ascuţit, constituind o prelungire a spicelor unor cereale. 5) la pl. Parte ascuţită a tulpinii de cereale rămasă după recoltare. 6) la pl. Păr aspru şi ţepos care acoperă corpul unor animale. ~ la arici. 7) Formaţie tare şi ascuţită ce creşte pe tulpina sau frunzele unor plante; ghimpe; spin. [G.-D. ţepii; Pl. şi ţepe] /Cuvânt autohton.
ŢEÁPĂ, ţepe, s.f. [+] (Arg., în expr.) A da (sau a trage) ţeapă = a păcăli, a înşela, a escroca, a frauda; a ţepui. A lua ţeapă = a fi păcălit, înşelat, escrocat; a se ţepui. (DEX)

Nu intenţionez să despic firul în patru, dar ideea este că pentru „a trage o ţeapă” este nevoie de un şmecher, un băiat bilos care să o tragă şi de un fraier care să o ia. Onest vorbind şi analizând faptele la rece, la noi băieţi deştepţi n-au prea fost. Nici unul din miliardarii de carton n-au inventat vreo roată de rezervă sau pneu vulcanizat. Toate aşa zisele ţepe au fost şmenuri aranjate între un cetăţean X şi un un distins domn Y, predominant funcţionar public, menit să administreze, să gestioneze un bun al statului, adică bun comun. Despre bunurile comune nu s-a prea vorbit după 90 – bag seama intenţionat – dar vă asigur, n-are nicio legătură bunul comun cu comunismul.
Mai este un aspect. Toţi – sau aproape toţi – îmbogăţiţii au fost rude cu cineva sau au făcut parte din vechea nomenclatură comunistă. Nimeni de pe stradă n-a devenit şmecher peste noapte şi nu s-a ales nici cu fabrici, nici cu spaţii comerciale şi nici cu sute de hectare de teren în mijlocul Bucureştiului.
Şi mai este ceva. O să spuneţi că am un fix şi eu am să vă răspund că da, îl am. Toată treaba aceasta, tranziţia de la nomenclatura comunistă la miliardarii de carton, de la securişti şi activişti la “oameni de afaceri”  poartă un singur nume: Ion Iliescu. Puterea mereu are un preţ şi acesta este preţul pe care tovarăşul Iliescu l-a plătit să preia şefia-n stat: a înlesnit şi/sau a trecut cu vederea peste faptul că “băieţii deştepţi” au jecmănit şi devastat ţara în interes personal.
Partea proastă este că de plătit, plătim noi, zi de zi, 22 de milioane de fraieri un preţ mult prea mare.

Natalie Dylan, o studentă din SUA, în vârstă de 22 de ani, a anunţat că îşi vinde virginitatea la licitaţie, oferindu-se celui mai generos bărbat din lume. Iar doritorii nu au întârziat să apară. Peste 10.000 de bărbaţi au intrat în cursă iar licitaţia a ajuns deja la suma de 2,6 milioane de euro.
Alina Percea, în vârstă de 18 ani, din Caracal era o fată necunoscută până când a postat un anunţ pe un site german prin care îşi scoate la licitaţie virginitatea. Ea speră să împuşte doi iepuri deodată: are nevoie de bani pentru studii şi speră ca, prin această ocazie, să-şi găsească sufletul pereche. Până acum, cea mai mare sumă oferită este de 5.000 de euro, dar reprezentanţii site-ului spun că s-ar putea ajunge la peste 50.000 de euro. Suma nu o mulţumeşte pe fată. Dar nici Alina n-a inventat copy/paste-ul.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=RjTxZu1dHHM]