Competiţia. Pentru noi bărbaţii competiţia înseamnă însăşi viaţa. Nu, nu pentru toţi, dar pentru cei mai mulţi. Este probabil şi ceva genetic, pre-programat, dar aşa suntem educaţi. „Să fi mai bun ca Georgică”, „Să fi mai cuminte ca Petrişor”, „Să mănânci mai frumos ca Ştefan”, „Să înveţi mai bine ca Matei”, „Să ai note mai mari ca Valentin”…să, să, să… Apoi să ai o prietenă mai frumoasă ca Liviu sau, – de ce nu? – să ai prietena lui Liviu. Să ai cea mai tare maşină din cartier, să ai cele mai multe maşini, să ai vila cu cele mai multe etaje sau turnuleţe, să câştigi cei mai mulţi bani. Să ai cel mai tare blog. Ceva în toate acestea nu este în regulă…
Ne raportăm la cine? Le Georgică, Petrişor şi Costel? De ce? Că aşa a zis mama, tata, că aşa ne-am obişnuit să ne raportăm, să ne comparăm, să ne!?
Cred că avem nevoie de 5 minute de sinceritate ci nu de 15 minute de celebritate. Avem nevoie de puţină linişte şi… luciditate.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=vXrTykyHMtc]
Nu sunt supărat, doar am o poftă sănătoasă să înjur, să mi-o bag şi să mi-o scot şi să mi-o bag din nou. Nu ştiu de ce. Sau ştiu şi nu vreau să spun. Uneori lucrurile spuse nu mai sună la fel ca gândurile nerostite, uneori cuvintele nu au sensul pe care-l auzim, albul meu nu este alb şi nu este albul tău… „Mai alb ca albul” sau mai dobitoc ca toate reclamele la toţi detergenţii.
Şi în astfel de momente mai trec pe la Anna, pe la Flavius, pe la prieteni mai mult sau mai puţin virtuali, caut ceva fără să ştiu ce caut şi uneori găsesc ceva ce credeam că s-a pierdut de mult…
În seara aceasta am citit verzi şi uscate, am ales prin grămada de bobi şi am nimerit la Moretta. Am băut o cană de ceai şi am fumat 2-3 ţigări, dar n-am mai înjurat. 🙂
Am vizitat-o de noapte bună pe Odette – cum îi place să-şi spună – şi m-am bucurat de tablourile ei. Există şi altceva decât veşnica competiţie sau lumea zgomotoasă de pe stradă, din presă, de la televizor sau de pe monitor.
Să-mi spună cineva o poveste…
Servus!
M-au uns la suflet rîndurile tale… Este “ceva” aici, “altceva”… În gesturile noastre de comunicare în “împărtăşirile” pe care ni le acordăm, aproape zilnic, unii altora, mai mult sau mai puţin străini… În niciun caz nu e vorba de competiţie, de trafic şi dependenţă, cum ar vrea unii să facă lumea să creadă…
Toate cele bune!
De ce trebuie totul sa fie intr-o continua competitie si nu poti fi doar tu asa cum esti? Sa stii ca ai dreptate ideia asta este implementata inca si acum de cadrele didactice ,si eu incerc sa-i explic fetitei mele ca e important cum gandeste ea ,ce simte ea si ce invata ea din acele activitati si nu trebuie sa se raporteze la nimeni.
o zi placuta sa ai!
Vei stii ca nu inventez, brush… Am trecut prin diverse faze legat de “fenomenu’ cu netu’ ” 😀
Ca s-o scurtez : si mie mi-au “cazut bine” randurile tale si asta nu s-a intamplat pentru ca ai pus un link catre pagina mea… 🙂
…de aceea, trecem uneori, prin faza *pătrat alb pe fond alb* – sinceritate de gradul 0 (bleah! de ce originea este întotdeauna asimilată cu zero?)
…minunată povestea din tabloul lui odette.. tu doar ai pipăit-o prin cuvinte:)
o zi frumoasă
Hei 🙂
Inca nu m-am dezmeticit, mi-e foarte somn. Da’ ti-oi zice si povesti cand ma trezesc. :))
,,Cred că avem nevoie de 5 minute de sinceritate ci nu de 15 minute de celebritate. Avem nevoie de puţină linişte şi… luciditate.”
E greu uneori sa fii sincer cu tine…sau…,poate, e greu sa accepti cu sinceritate …si..,poate, de aceea se naste in om acea nevoie de a se minti ..pentru ca…raportandu-te la Georgica,Costinel …etc …esti tentat sa te uiti pe tine intr-un ungher ..
Daca imi place rosul …il uit pentru ca x-ulescu e in trend ca poarta orange..si atunci …ce pisici sa fac eu cu rosul meu …
Port ,frate, orange chit ca arat ca o portocala..
Dar nu e vorba de tine.. Si …de cele mai multe ori sinceritatea doare si-ti aduce numai necazuri …insa ..exercitiul sinceritatii imprima atitudinii o anumita expresie care se lipeste in frunte si nu mai poti da inapoi ..
De aceea la tine e..Brushvohx dezgolit…atacat de …dar asta e o alta poveste..
Competitia..
victorie castigata in razboiul cu tine cel de ieri spre a deveni cel de maine…In rest e ..
concurs de ..relatii ,imprejurari…impresii ..etc ..Mai putin conteaza ..
O saptamana cu impliniri ..
mi-a placut pagina Odetttei . competitia poate ca doar il face pe om sa se depaseasca si sa scoata ce e mai bun in el. Insa trebuie sa mearga pana la un anumit punct, a nu se exagera si depasi propria vointa . O seara buna Brush !:)
pentru Flavius şi Anna – ‘neaţa. 🙂 scriu ce simt şi ce gândesc fără să filtrez lucrurile, sunt la fel de sincer şi naiv şi când înjur şi când arunc o floare…
trec printr-o perioadă gri-amară şi îmi regăsesc liniştea mai mult la şevalet decât pe… net sau în cotidian. 🙂 e o fază care trece, au mai fost şi o să mai fie… 🙂
poate mă apuc şi de al treilea disc the spoileD Jerks… 🙂
competiţia? uneori e nevoie de puţină adrenalină, dar bătăliile mari le ducem cu noi înşine. 🙂
pentru iulia m – foarte bine. 🙂 şcoala? o dată pe an ne lăudăm cu 100 de olimpici şi ignorăm datele statistice care arată că analfabetismul a ajuns la 10%. Şi statistica nu vorbeşte despre analfabeţii cu diplomă… Iar copii ce exemple văd în jurul lor? Becali, Băsescu, Simona Sensual sau Eugen Preda…? Ce înţeleg ei din această lume?
‘neaţa.
pentru lillo – ‘neaţa. cam trag chiulul de peste tot. 🙂 m-am zăvorât în camera albastră cu şevaletul şi mirosul dens de…diluant. sunt un aurolac…hahahaha!
Odette… 🙂 Bianca este prietena unui prieten de-al meu, şi el artist şi trăiesc amândoi într-o lume a lor… 🙂 este şi frumos şi trist… să fi artist. hahaha. 🙂
‘neaţa.
pentru Verzi şi uscate – ‘neaţa. 🙂 aştept poveştile… şi când nu vin ele, le găsesc singur, mi-a făcut plăcere să te citesc. 🙂 am un ritm ciudat în perioada aceasta: m-am trezit la 3.33 A.M., bântui puţin pe net şi când se luminează fug la şevalet… 🙂
să ai o zi faină!
pentru Miruna – mă aflu în competiţie cu mine, pierd sau câştig, sunt tot timpul nemulţumit. 🙂
atacurile mă lasă rece. e uşor să arunci cu pietre, e mai greu să sculptezi statui… 🙂
‘neaţa.
pentru lu – şi mie îmi place ce pictează.
da, cmpetiţiile sunt uneori bune, dar nu pentru ele trăim. nu eu. 🙂
‘neaţa.
albastrul e o culoare fluidă, înaltă.. te refugiezi în ea, ca într-o mare maternă
în rest, bonjour, tristesse 🙂
…am uitat să las un mesaj pentru odette – formidabilă pagina ei călătoare!!!
pentru liloo – ‘neaţa. pictatul mă scoate din încătuşarea griului… 🙂
am să-i spun Biancăi că este apreciată, din păcate asta – ştim prea bine – nu ţine de foame…
nici alte munci nu ţin de foame! blocajele astea financiare se contabilizează în social, în vieţile noastre personale…
nu sunt numai strîmbături, dar şi multe… faceri de bine cu bună ştiinţă! astea mă înfurie cel mai tare!
o promovare ca lumea… şi lumea învaţă să te cunoască! arta are nevoie de aşa ceva! păcat că artiştii trebuie să fie, de multe ori, proprii lor promotori!
o zi frumoasă, brush
ies în gri, respir gri, mînc gri, resimt gri…
prefer o lumină albastră:)
tămăduire
pentru liloo – m-am scăldat şi eu puţin în griul cotidian. în piaţa Rahova era razie, dar ghici, nu era nici urmă de vânzători ambulanţi… 🙂 incredibil! hahahahaha! 🙂
am de scris 14 referate până mâine….şi n-am nici chef, nici inspiraţie… brrrrrr.
o zi faină pe cât se poate!
nostim! cu ani în urmă, cum apăreau tarabele cu cd-uri în piaţa sf. gheorghe, cum era clar că nu intrăm în europa!!! am găsit windows xp înainte de lansarea *mondială*:P
doar 14? un fleac! eşti ciuruit!
asta îmi aduce aminte de gluma aceea veche despre învăţarea limbii chineze: întrebat un filolog, în cît timp ar învăţa-o, răspunde că are nevoie de vreo 4 ani… un inginer vreo 2, iar un stundent răspunde cu altă întrebare: – cînd am examen? 🙂
baftă! ştii că poţi!
pentru liloo – ‘neaţa. am intrat în Europa, întrebarea este: cum ieşim? hahahaha! 🙂
neaţa bună! tu şi skye! la 6 dimi-??? puah!
unde sunt dimineţile din vară? aştept soarele mai ceva decît o cafea blîndă:P
senzaţia mea intimă în legătură cu evropa, este că..avem, pur şi simplu, alte ritmuri! probabil, am revenit la aceleaşi sentimente ca în a doua jumătate a secolului XIX
de intrat, am intrat prin nişte hîrtii.. de ieşit.. hm! prea băţoşi ca să ieşim în patru labe! (am aflat un banc rău, dar nu-l pot spune aici!).. a propos: unde sunt frumoşii nebuni ai marilor oraşe?
sporrrr şi sport:)
pentru liloo – eu ca eu, da’ Skye n-are nicio scuză! hahahaha 🙂 ‘neaţa. poftă la cafea şi a apărut şi un colţ de soare după lungul şir de zile gri…
îhîm… vînez o cafea şi mă rostogolesc (pe verticală, evident :P) pe străzile marelui oraş (cît pe ce să mă defectez.. scrisesem..oral! de ce unele litere sunt aşa de aproape?)
fug la muyeu şi habar nu am dacă regula zilei este z = y
o zi faină:)
Sinceritatea e un bici cu care ne putem autoflagela sau cravasa pe cei care pot auzi cuvintele in contradictoriu,dar se departeaza de violenta atacului sau chiar intorc spatele,pentru ca e mai facil sa pleci decat sa infrunti si sa dai replica,si asta poate depasi secundele minutelor.
pentru flyaway – şi sinceritatea este o armă cu două tăişuri şi uneori ne place să ne tăiem singuri craca.
‘neaţa.
Am ajuns in finala! Pe ei voinicii mei, sa-i nimicim! Te astept cu un vot, mi-am pus si buton pe site sa fie mai simplu! Sunt in primii 20, alaturi de mircea badea , dono si visurat la categoria blog personal! Contez pe tine!
Da, zgomotul unui fierastrau manual atrage injuraturi ..laborioase ! Neata sa fie,sa punem o pluta pentru cei ce se incumeta sa treaca Styx-ul!Marsul trebuie sa fie o pagina muzicala ce asteapta sa fie scrisa…
pentru Thanat Eros – am… http://brushvox.wordpress.com/2009/03/06/vreau-si-io-un-laptop/ 🙂