planul “B”

Mă arunc cu capul înainte, valul mă ia sau mă duce, mă aduce, nu contează. Rămân la suprafaţă sau ajung ca buşteanul la fund? Până nu faci saltul, nu vei avea răspunsul. Poţi anticipa… şi poţi avea surprize. Eviţi apa rece şi te trezeşti între colţii unui rechin. Pot spune că am evitat un infarct?
Viaţa mea este un film. Mă las pe spate şi privesc cu gura căscată.

Vreau să mă ciocnesc.  Tremur, respir, zâmbesc…. Mă ciocnesc cu aceeaşi plăcere cu care am făcut-o şi acum 10 ani. Mai cred în minuni… Ieri într-un supermarket stăteam la coadă şi a venit o fată plângând şi ne-a întrebat dacă nu am văzut un portofel roşu. Nu văzusem. Ieşit afară m-am bucurat de câteva minute de soare cald, am lăsat sacoşele jos şi mi-am aprins singura plăcere rămasă-n buzunar. La câteva minute după a apărut şi respectiva fată cu sacoşa ei de cumpărături molfăind o felie de pizza. Nici nu s-a uitat la mine, dar am simţit o relaxare şi m-am bucurat. Îmi place să le zâmbesc străinilor chiar dacă uneori îmi dau seama că mă face să par un idiot…
M-am pierdut şi m-am regăsit de milioane de ori. Sunt pe drumuri, pe cărări risipite între două ciocniri, un ricoşeu şi un morman de cioburi. Sunt singura umbră constantă din viaţa mea. Nu ştiu ce o să fiu peste 10 ani… cred că am să fiu tot eu. Tot o umbră. Şi un zâmbet. N-am nici un plan…
Viaţa este un ricoşeu. Dai în ceva şi habar n-ai unde se duce…şi când şi cum vine înapoi. Te loveşte în freză.
Ca o creangă lăsată-n urmă ce te plezneşte peste ochi. Gata cu vrăjeala! Ideea e că nu e nicio idee şi nicio şmecherie! Mă străduiesc să fiu eu, îmi este greu, ştiu, sunt un nesuferit! Nu-s nici Făt Frumos, nici Gânditoru’, sunt un om, o faţă în mulţime. Sar în primul tren…

Viaţa este o ciocnire, un ricoşeu, feresc capu’ de fiecare dată când spun o prostie şi mai ales când fac ceva greşit. Încerc să fiu eu, să fac cum simt şi să am ricoşeuri faine… Să găsesc ciobul perfect şi să-l adun.