Master Card

Sunt două subiecte care interesează omul: banii şi sexul. Ordinea diferă, dar nu schimbă cu nimic starea de fapt.
Despre sex am vorbit, l-am scos la interval şi l-am plimbat pe catwalk-ul imaginar, a venit momentul să vorbesc şi despre bani. Banii fac parte şi din viaţa mea, altfel meseria de gigolo s-ar transforma într-o simplă problemă sexuală.

Dumnezeu este un Master Card. Cel mai master. Şi cel mai hard.
Nu ştiu dacă eu sunt un posesor de carduri sau cardurile au un prost care îi scoate la plimbare ??!

M-am dus la bancomat să scot 400 de lei. Maşina mi-a scuipat 2000. Pot să invit o fată-n oraş…
I-am înghesuit în portofel şi am fugit. N-am furat nimic. M-am dus la cealaltă bancă de unde am card şi unde pot să şi depun bani şi am scăpat de “surplus”. Nu ştiu dacă banii mă enervează mai mult, plasticul sau lumea care nu mai există nici fără una, nici fără alta. M-am rătăcit: acesta nu este nici timpul, nici lumea mea.
Era sâmbăta, banca închisă. Băncile sunt deschise de luni până vineri între nouă şi şaptesprezece. Duminica sunt deschise bisericile. Dar moşu’ nu ştiu dacă are audienţe .  Cred că e prea plictisit de lumea noastră. Sau nu are card. Eu lucrez de luni până vineri, uneori sâmbăta între nouă şi optsprezece. Nu mă intersectez nici cu banca, nici cu biserica. Duminică trag chiulul.
Am scos dimineaţă banii de pe card, m-am dus la prima bancă să-i returnez. Mă rog, ce mi-a mai rămas din ei. Dau cardul la ghişeu la verificat şi întreb cât am de plătit. 200 şi nu ştiu cât. Okay Doamnă, păi vă dau 1200. “Sunteţi sigur?” Da. S*it! Plăcerea este de partea mea.

Am o gaură. Sunt tot mai convins că n-am să o umplu niciodată şi am să rătăcesc toată viaţa din gaură-n gaură.