Nu pot vorbi despre iubire atâta timp cât nu am spus nimic despre libertate. „Viaţa este scurtă şi dragostea se termină mereu la răsăritul soarelui”… Când vine vorba despre dragoste, vrem, nu vrem, dăm în sau de clişee. Cred că de cele mai multe ori confundăm termenii şi definiţiile. Nu odată am auzit expresia „iubire necondiţionată”. Multă lume o foloseşte, dar oare câte lume realizază despre ce este vorba? Cred că iubirea este necondiţionată sau nu este. A iubii nu înseamnă a avea, a poseda. Cel pe care-l iubeşti nu îţi aparţine.
Gelozia este o manifestare a spiritului posesiv. Dacă iubeşti nu posedezi, deci nici nu poţi fi gelos. Iubesc liber. Azi o iubesc pe ea. Nu, nu azi, ci acum. Şi nu, nu m-am gândit nici să „i-o trag”, iubirea nu înseamnă neapărat şi sex, nu implică contactul fizic. Iubirea este o trăire, un impuls, o energie…liberă. Iubesc acum şi aici. Iubirea nu implică o relaţie. Relaţia este iarăşi altceva. Iubirea nu este sex. Sexul este o formă de comunicare, un limbaj elevat. Sau este pur şi simplu manifestarea instinctului de perpetuare a speciei. Poate fi şi una şi alta, dar cu siguranţă nu este un păcat. Dăm dintr-o definiţie în alta şi nu ajungem nicăieri. Şi cu cât mă gândesc mai mult la ce înseamnă iubirea îmi dau seamă că sunt prea mulţi termeni amestecaţi şi prost interpretaţi în toată povestea asta şi că dacă zic ceva sigur o să se interpreteze şi nu sunt obligat să mă explic, dar dracu ştie din ce bun simţ tâmpit am să o fac şi urăsc să mă tot explic şi totuşi o fac mai tot timpul şi uite aşa îmi piere cheful de a mai spune/scrie ceva.
„Nimic despre sex.” Sexul rămâne ceva murdar pentru o opini publică pudică şi amprentată de principii medievale religioase.
Un vis de ciocolată…se topeşte încet, se prelinge pe pervaz, se lipeşte de cerul încă acoperit de mireasma nopţii… o atingere, un zâmbet…un sărut. Răsfăţ şi fugă. Mă ondulez după fiecare curbură a linei, simt parfumul pielii… explorez fiecare centimetru pătrat cu răbdare şi sete… Poţi fi tu, poate fi ea…Bun. Mă gândesc la definiţii. Arunc dexul pe geam, la ce folos? Google, Wikipedia….hm….cuvinte, fraze, explicaţii…nimic relevant. Am să încerc să mă exprim şi să mă explic, doar am promis o perspectivă prin gaura cheii… Libertate… măcar în exprimare, nu?
Iubirea este un sentiment independent. Cei care-l amestecă cu fericire, cu suferinţă sau cu ori ce altceva, sunt ca acele persoane care preferă cafeaua cu lapte, cu frişcă, cu zahăr, cu îndulcitor sau miere… Iubirea nu e nici 2 în 1, nici 3 în 1. Iubirea nu este dragoste. Uneori aromele se amestecă, se întrepătrund, dar toate emoţiile, toate sentimentele există şi independent una faţă de cealaltă. Amestecul de termeni şi confuzia ne ameţesc. Ce vreau însă să lămuresc este faptul că fiecare din noi îşi are propria vedere asupra termenilor. Putem accepta teoretic că albul este alb, însă în cazul unor sentimente, emoţii abstracte, lucrurile nu mai sunt deloc simple. Ce vă povestesc eu, sunt termenii mei, percepţiile mele, trăirile mele şi rezultatul acumulărilor acestora. Nu sunt nici standarde şi ştiu cu exactitate că nu sunt bătute în cuie nici în cazul meu. Percepţia se schimbă la fel cum eu şi noi toţi ne schimbăm. Acum zece ani cu siguranţă vă povesteam cu totul altceva… Şi e frumos că fiecare din noi are perspectiva proprie şi percepţia şi povestea lui.
Este un lucru să „ieşi cu cineva” şi cu totul altceva să trăieşti cu cineva. Nu vorbesc neapărat de căsătorie, acea hârtie nu are relevanţă din punctul meu de vedere. Una e să te vezi cu cineva chiar şi zi de zi şi e cu totul altceva să-i miroşi ciorapii cuiva 24 din 24, 7 zile din 7. Am experienţă dar nu sunt expert. Am trăit 8 ani cu cineva, sunt la a 2-a căsnicie, am un copil…mi-am trăit viaţa, mi-am făcut de cap. Cu toate acestea, sincer? Habar n-am… cu cât cunoşti mai mult, cu atât ştii mai puţin şi se ivesc mai multe întrebări la care vrei să ai un răspuns şi realizezi că nu-l vei avea probabil niciodată. Viaţa este un lung şir de experienţe. Iubirea este un exerciţiu care se tot repetă până când îl învăţăm…sau nu. Nimeni nu cred că şi-a luat toate examenele, sau cei care totuşi au făcut-o, sunt excepţii. Eu sunt un corigent…un hedonist…. şi încet-încet am să vă povestesc totul. „Nimic nu uneşte viaţa noastră atât de strâns şi de puternic ca dragostea dintre bărbat şi femeie.” ( Sfântul Ioan Gura de Aur) Şi eu iubesc femeile. Magie…
A face dragoste. Sex. A te cordii, a ţi-o trage, pe frigider, sub duş, pe maşina de spălat, pe covor, în casa scării sau în lift, pe o plajă într-un apus de soare blajin, în valuri, sub un nuc, pe o pajişte, în umbra unei stânci la 2000 de metri altitudine, într-un gang, sub o poară, într-o parcare, cu prezervativ, fără prezervativ, să faci sex oral din prima, să stingi lumina, să nu-ţi dai jos ciorapii, să aprinzi lumânărele şi beţigaşe parfumate, să acoperi patul cu petale de trandafiri, să bei un coniac înainte, să fumezi după, să ţipi de plăcere şi să-ţi bată vecinii în perete şi ţeava de la calorifer, ne împerechem, tragem o tăvăleală, ne împletim, dragi mei, este sex, sex, sex, ori ce aţi spune!
Nu vreau să cad nici în greşeala generalizărilor, dar nu-mi permit nici să fiu demagog, ipocrit, nu vreau şi n-am de ce să par interesant, da, eu recunosc, vreau sex, îmi place sexul. De fapt despre asta este vorba: despre plăcere. Cine nu-şi doreşte plăcerea? Să fim f*cking serioşi! Să spui că “faci dragoste” este un pur sofism de promenadă. Irelevant cum te exprimi, totul se rezumă la ce trăire ai şi la ce simţi. Ce simţi şi ce transmiţi… Adică, unii chiar simt diferenţa între sex şi a face dragoste? Mă lăsaţi cu vrăjeala?
