White Walls – Mad Man Circus (2010)

Încep cu ce interesează cel mai mult. Albumul de debut al constănţenilor poate fi descărcat GRATUIT şi legal de pe site-ul Asiluum Arts.
Mereu este ingrat să scrii despre artiştii autohtoni, orgoliile sunt mereu exacerbate, sensibilitatea este mare, dacă ai „tupeul” să critici ceva inevitabil eşti bănuit de motive subiective, personale, mai cu seamă de invidie, dacă lauzi este pentru toată lumea la fel de limpede că eşti cel puţin prieten cu careva din gaşcă sau ai vre-un interes legat de ei. Adică poţi s-o dai cum vrei, nu e bine.
White Walls s-a format pe bazele a două trupe de la malul mării, Protest Urban, respectiv Fortuneteller, numele cum cei familiarizaţi cu Metal-ul contemporan pot să intuiască, l-au ales după titlul unei compoziţii Between The Buried And Me şi la doar un an de la primele repetiţii debutează cu acest „Mad Man Circus”, un disc ce conţine 8 piese originale.
Eugen Brudaru – voce, Alexandru-Eduard Dascălu – chitară, Şerban-Ionuţ Georgescu – bas şi bateristul Marian Mihailă abordează un Metal (Alternativ cum e moda să fie definit) modern, progresiv, complex şi de calitate şi cu siguranţă sunt cel mai bun produs din ultimele – şi nu numai – decenii ale scenei autohtone. Şi ştiţi, sunt zgârcit cu laudele.
Elemente Post Hardcore şi Nu Metal, riffuri zgomotoase şi ritmuri săltăreţe, se îmbină cu pasaje, elemente Progresive şi Alternative, regăsim în muzica lor reflecţii Rush (era modernă, mai ales albumele “Roll the Bones” (1991), “Counterparts” (1993) ), Tool, A Perfect Circle, filonul dur, Metalic, cu rădăcini Death Metal este completat ingenios şi inspirat de secvenţe acustice cu inserturi de Jazz, Eugen Brudaru reuşeşte să cânte în stilul lui Geddy Lee, dar este capabil şi de „hârâială” brutală, răguşită când tema, abordarea o cere.
Dacă e vre-un CD pe care să merită să daţi banii, cu certitudine „Mad Man Circus” este unul din ele.

Materialul a fost lansat oficial (citeşte impresii, vezi video pe Asiluum) Read more White Walls – Mad Man Circus (2010)

D’espairsRay – Monsters (2010)

D’espairsRay – Site Oficial
D’espairsRay – MySpace

Din Coreea migrez (sonor) spre ţara Soarelui Răsare, Japonia. La sfârşitul anilor ’80 am făcut cunoştinţă cu Loudness, a trecut ceva timp de atunci şi spre surprinderea mea trupa încă funcţionează, chiar au scos şi un disc nou anul acesta, „King Of Pain”, un disc bunicel, tradiţional, un Heavy Metal sănătos să zic aşa.
Anul trecut am găsit pe net – torrente 😛 – un „cârnat” de vreo 4 GB de trupe japoneze, nume arhi-necunoscute, dar multe din ele extrem de interesante. Dir En Grey – trupă din generaţia nouă – se bucură deja de apreciere internaţională, dar sunt şi multe alte găşti cu potenţial real. Japonezii din consumatori încet-încet s-au transformat şi în producători şi şi-au învăţat bine lecţia, fac treabă de calitate.
Zilele acestea am dat şi de D’espairsRay, trupă înfiinţată în 1999 şi cu acest „Monsters” ajunşi la al patrulea album.
Hizumi – voce, Karyu – chitară, Zero – bas şi Tsukasa – tobe abordează un Metal modern, Alternativ să-i zic – că-i cool şi trandy 😀 – , amestecă faze Nu Metal, Emo şi Screamo cu sonorităţi Industrial şi reuşesc să combine ingenios şi organic riff-uri grave cu construcţii armonice, pasaje melodice.
Piesele lor au dinamică, au şi o oarecare sclipire exotică, orientală ce le conferă culoare şi îi deosebeşte de miile de găşti predominant americane apărute pe acest segment ca ciupercile după ploaie. (Ce n-aş da pe o ploaie în secunda asta! 😆 )
Amintesc pe alocuri de turcii din maNga una din descoperirile mele plăcute de anul trecut deveniţi notorii anul acesta datorită participării la Eurovision.
D’espairsRay n-au cum să participe la Eurovision…sau cine ştie? 😀 Dar cred că Read more D’espairsRay – Monsters (2010)

Nation’s Slum – Frust-Rated XXX

Conform unui sondaj recent 41% din populaţie ar vota cu Nicolae Ceauşescu. Suntem la imediat 21 de ani de la evenimentele din decembrie ’89 când milioane de oameni au ieşit în stradă să dea jos un dictator, să schimbe un regim opresiv, milioane de oameni au sperat că un alt sistem decât cel socialist ne va face viaţa mai bună. Multe alte milioane au stat la televizor şi au privit.
Au trecut 21 de ani şi nu s-a schimbat mai nimic. Mentalităţile se schimbă cel mai greu. Sau niciodată. Între a nu avea informaţii şi a avea, dar a nu ţine cont de ele, a nu le folosi este ignoranţa.
Ignoranţa de multe ori este refuzul de a accepta realitatea.
Deşii internetul – ideea de reţea – a fost lansată la sfârşitul anilor ’50, a fost pus în practică abia în 1978 şi a devenit o reţea publică doar în 1991. Prima versiune a sistemul de operare Windows a fost creat în 1983 şi lansat în 1985, pe atunci doar o aplicaţie adiţională la programul MS-DOS şi au fost nevoie de încă 10 ani până s-a ajuns la versiunea 4, Windows 95. Deşii pare o eternitate, Wikipedia a fost lansat în 2001, MySpace în 2003, FaceBook în 2004 şi YouTube în 2005.
Sunt lucruri care au devenit uzuale, banale şi foarte mulţi au senzaţia că sunt din totdeauna… Muzica nu era pe torente, nu se făceau transfere de fişiere mp3 pe Hotfile. Primul meu CD player l-am cumpărat în 1996 şi să-ţi promovezi muzica copiai casete audio şi în cel mai bun caz coperţi xeroxate şi le trimiteai prin poşta tradiţională.

Omul dispune de un sistem de autoapărare care în timp estompează amintirile neplăcute şi păstrează la suprafaţă doar ce a fost frumos şi plăcut. Avem o memorie selectivă, păstrăm doar aspectele care ne sunt confortabile şi restul eliminăm sau îl… ignorăm.
Există mereu tendinţa şi tentaţia de a falsifica realitatea.
Asta pe de o parte explică şi afirmaţia multora care spun că înainte se trăia mai bine, dar şi multe alte lucruri.
Şi mai trebuie să ţinem cont de un aspect: manipularea.
Lipsa informaţiilor a fost înlocuită cu avalanşa de informaţii şi multe informaţii filtrate, distorsionate.

Spun toate acestea fiindcă anii ’90 au fost ani tulburi, agitaţi, ani de agonie şi extaz, anii speranţelor şi dezamăgirilor, al protestelor şi al frustrărilor…

Povestea trupei Nation’s Slum Read more Nation’s Slum – Frust-Rated XXX