Tag Archives: jurnal

Vorbeam zilele trecute despre “Care este motivul principal pentru care guvernul Boc trebuie să plece?” şi am închis postarea într-un ton oarecum de resemnare: “Am 41 de ani şi am sentimentul tot mai profund că am devenit inutil mie însumi, copilului meu, societăţii. Şi nu sunt singurul. Dar suntem toţi singuri.” Dincolo de argumentaţia expusă vis a vis de incompetenţă, corupţie şi în ultimă instanţă trădare şi o nesăbuită lăcomie, poate cel mai grav lucru este resemnarea. O resemnare care vine din disperare. Ieri vedeam la ştiri cum oamenii la Iaşi s-au călcat în picioare să cumpere zahăr la jumătate de preţ, apoi să adune de pe jos şi să-şi îndese în traiste zahărul vărsat din pungile rupte. Privim spre Japonia cu teamă şi poate şi cu o oarecare simpatie, dar noi suntem la fel sau chiar mai rău loviţi, ci nu de un dezastru natural, ci de conducerea pe care – iertată să-mi fie francheţea – noi ne-am ales-o prin vot.
Azi dimineaţă “săpând” în statisticile de administrare ale blog-ului la “termenii motorului de căutare” am găsit: “caut job ca dama pentru sex am 40 ani”. (more…)


Category: Grilled Records

Realitatea TV a pus în joc un premiu în valoare de 100.000 de euro ieri când Guvernul Boc a înfruntat o nouă moţiune de cenzură în Parlament.  Trebuia găsit “răspunsul corect” la întrebarea: “Care este motivul principal pentru care guvernul Boc trebuie să plece?”. O strategie de marketing care probabil a încercat să combată audienţele mult mai ridicate ale concurenţilor de la Antena 3. Peste 50.000 de telespectatori au trimis răspunsurile lor. Ce mă intrigă pe mine mai mult şi mai mult este prăpastia dintre ce spun sondajele de opinie şi ce am văzut ieri pe stăzile Bucureştilor. Un guvern cu încrederea sub 10% în sondaje n-a reuşit să urnească nici 1% din populaţia României. Sau mint sondajele şi “trusturile de presă ale mogulilor” şi românul este mulţumit şi fericit, sau suntem complet indolenţi şi/sau nevertebrate. Scuze, de fiecare dată ne găsim, dar “revoluţii” nu se fac nici la televizor, nici pe Twitter sau Facebook. (more…)


Category: Grilled Records

Pentru a determina poziţia unui obiect în spaţiu este nevoie de două puncte de referinţă. În cazul omului aceste două puncte sunt binele şi răul. Suntem educaţi să alegem între bine şi rău, suntem învăţaţi să alegem binele. Dar ce ne facem dacă descoperim că nu există bine şi rău, cele două “lucruri” în fapt sunt unul singur? S-ar creea un dezechilibru? Am fi oare pierduţi?
Între bine şi rău – sau ceea ce presupunem că ar fi binele şi răul – suntem doar noi, singuri, goi, aşa cum nu ne vede nimeni, ba nici noi nu vrem să ne vedem. Avem nevoie de bine şi de rău ca să identificăm în vre-un fel sau este doar sofism şmecher?
Fiecare fiinţă este singulară şi absolut unică. Conceptul de “bine şi rău” ne grupează, ne poziţionează în turmă. Suntem învăţaţi să fim buni şi să fim mai buni. Mai buni decât copilu’ vecinului, mai buni decât colegul de bancă, mai buni decât colegul de muncă. În fapt tot ce suntem învăţaţi şterge şi estompează din tot ceea ce suntem. (more…)


Category: Grilled Records

(Materialul poate fi descărcat gratuit, apăsaţi butonul BUY – respectiv Buy Now – şi la suma de plată introduceţi cifra zero.)

Nu-s nemulţumit de ce am făcut, ci de ce nu am făcut. Şi sunt multe lucruri pe care n-am apucat, n-am putut să le fac – şi… fuck! „Faking the Tree” este al treilea album pe anul acesta – şi promit ultimul. Probabil pe anul acesta. 12 piese, 69 de minute. 😀
21 decembrie. Dacă în ’89 am avut ceva-ceva revoluţie pe bune, a fost la Timişoara şi s-a terminat pe 21 decembrie. Ce a urmat cam ştim sau bănuim, lucrurile sunt mult mai clare azi când vedem exact cine şi cum stăpâneşte ţara. Dar lumea nu se rezumă strict la politică sau economie.
„Fake” înseamnă mimat. Şi aici (more…)


Category: Grilled Records

N-am mai stat la poveşti de ceva vreme, nici la modul general şi nici în particular. Poate vremurile sunt de astfel de natură, poate poveştile nu mai sunt ceea ce au fost, dar n-aş vrea să dau vina pe nimeni şi nimic.
Zero este mai mare decât nimic. Când ceva e gratis musai să fie o şmecherie undeva. Nu e nici una. Noul meu album, „Chasing Shadows” e gata, poate fi ascultat şi descărcat (gratis, moca, am făcut şi o probă, în format mp3 l-am dat jos în 8 minute, dar poate fi descărcat şi FLAC), şi am să vă spun una-alta şi din bucătăria lui, din dedesubturile materialului. Şi vă spun şi un secret: de azi faza cu zero este valabilă şi la celelalte materiale. 😉 Descărcaţi în voie, îmi fac eu griji pentru facturi. 😆
N-am planificat nimic, discul acesta pur şi simplu a ieşit la suprafaţă. Sunetele se nasc pur şi simplu, muzica nu este chirurgie pe creier, în definitiv n-ar trebui să fie ceva meşteşugit, ci este suma unor sentimente şi stări exprimate.
Ce am făcut este pur şi simplu muzică contemporană şi etichetele, clasificările, catalogarea ei este inutil şi puerilă. Ştiu, ce fac eu nu cadrează nici cum cu lumea în care trăim şi mai ştiu că dacă unii acum abia apreciază eforturile mele (noastre) cu Nation’s Slum la mai bine de 15 ani de când noi le produceam, probabil peste 10-20 de ani cineva o să aprecieze şi muzica mea de acum.
Şi care e lumea-n care trăim? Parafrazând una – aproape singura – mea piesă favorită R.E.M.: it’s the end of the capitalism as we know it and hell yeah, I feel goddamn fine. Dar despre disc vorbim mai târziu, ştiu că nu vă interesează.

A venit Angela Merkel. Dacă n-a fost (more…)


Category: Grilled Records

Patruzeci… ce? Alibaba şi cei patruzeci de…. ?
Ani? Fugi de aici!
Midlife fuckin’ crises my ass!
„Criza” mea de „maturitate” n-o simt, nici nu cred că există, fac şi eu ca iluştrii noştri politicieni acum doi an, „criză? unde? poate la ei, la noi nu…”
Nici de criză de maturitate n-am parte, s-a disipat în criza globală… 🙂 Circa 7 miliarde de crize individuale.
Andy Warhol vorbea despre 15 minute de faimă (fame), Marilyn Manson i-a răsucit vorbele în 15 minute de ruşine (shame), eu mă tot gândesc cât de diferiţi suntem noi ca indivizi, dar în cele din urmă suntem toţi la fel.
Dar nu vreau să mă gândesc, teoria (filozofia) rar duce la ceva, conduce undeva.
De exemplu aud des asta cu „să-ţi trăieşti fiecare zi ca şi cum ar fi ultima” şi ideea în sine îmi miroase a pură disperare, mereu am spus, de ce nu ca şi cum ar fi prima? „This is the first day of my last day  …”

Ce contează – spun mulţi – este ce lăsăm în urmă. Păi ce lăsăm? Deşeuri de plastic, resurse secătuite, bulibăşeală şi facturi neachitate. Dacă mai băgăm multe E-uri la ficat, mă tem că nici căcatu’ n-o să mai fie biodegradabil…
Eu – cu reminiscenţe de punker burghez 😀  – am promis discu’ nou pentru azi şi am discu’ nou.
Oficial 13 piese, neoficial – la descărcare – 16, va să zică cu 3 bonusuri.

„All the Best, from Bucharest!” este o colecţie de piese mai vechi (2006) şi piese extrem de proaspete, diferit pe de o parte fiindcă abordarea este mai, hm, comercială, pe de altă parte am reciclat câteva piese pentru unul din proiectele mele abandonate, Veşti Proaste, astfel am 5 piese cu text în limba română, lucru mai rar în „cariera” mea, dar poate aşa mă fac şi eu dracului înţeles. 👿
Am (more…)


Category: Grilled Records

Am ascultat încă vreo 6-7 discuri pe sărite, dar mare lucru n-am auzit aşa că bat câmpii cu altceva.
Lucrurile merg din prost în mai prost, cu toate acestea lumea pare impasibilă. Sau cum ar spune cei cu ceva spirit patriotic contorsionat, românul se descurcă.
Cei mai bătrâni – măcar aşa ca mine – care am prins decembrie ’89 cât de cât maturi, poate ne mai amintim că murise chiar şi speranţa, sincer nu credea nimeni că lumea o să iasă în stradă, atunci frica ne ţintuia în case, în frig, în beznă şi la o viaţă gri. Frica a dispărut ca prin farmec şi odată cu zorii democraţiei frica nu mai ţine nici de scuză. Lucrurile merg prost, ştim, simţim asta pe pielea noastră, totuşi nu se întâmplă nimic. Fac totuşi o paranteză, dacă întrebi oamenii acum o să-ţi spună că aşa rău nu era nici pe vremea lu’ împuşcatu’, românul se descurca şi de foame n-a murit nimeni… OK.
Frica nu mai e, a fost substituită de lehamite. De… „dă-i în mă-sa!” Pe undeva înţeleg şi asta: pleacă „ăştia”, vin „ăia”, cam tot aia… şi da, dă-i în mă-sa. Pe toţi.
Totuşi nu-i o scuză. Nici pentru lipsa de responsabilitate, nici pentru lehamitea generală. Pare neaoş românesc ca acum 6-7 luni să ne fi bucurat că nu mai vine iliescu cu minerii la guvernare şi acum să-l înjurăm pe băse şi boc. Şi vorba aia, era de-al nostru, era pitoresc, gagici, şpriţane, mai cârpea un mucos sau dă-dea un cap în gură la un arab, înjura ţiganii, ţinea cu poporul domne, era… un „roacăr” manelist!
Adică… acum ne pare rău că atunci ne-a părut bine?
Dincolo de nuanţele schizofrenice noi nu înţelegem, refuzăm să învăţăm şi din ce ni s-a întâmplat ieri. N-a fost să nu fie cumva şi… ne-om descurca. Eventual să-i dea jos pe ăştia „cineva” şi să vină „alţii”. Mama lor.

Şi vorba unui prieten, suntem cobai (more…)


Category: Grilled Records

Debarcarea? Nu. Nici gând… 🙂

La Mulţi Ani piticule, (more…)


Category: Grilled Records

Aia cu „bine că eşti tu deştept” e veche şi – între noi fie vorba – într-o ţară predominant manelistă este şi în afara interesului. Altfel se pune problema dacă spui „bine că eşti tu drăguţă” în aceeaşi ţară unde scuipatu’ de seminţe şi fluieratu’ după „gagici şto” pe stradă face parte din „bunele maniere” ale comportamentului urban.
Eşti drăguţă. Când ţi-o trag („io”). Şi mai bine. 😀
Ca şi maestrul Moculescu, şi eu compun – câteodată – şlagăre. 😀 Acesta-i un hit de vară după capu’ meu chiar dacă pariez de pe acum, nu o să-l dea nimeni vreodată la vre-un post de radio. 😀 Poate că am multe lipsuri şi defecte grămadă, dar de lipsă de atitudine nu pot fi nici măcar bănuit. Şi – zic eu dacă alţii tac – am calitatea de a scrie teme simple şi lipicioase. Cam aşa stă treaba şi cu acest „You’re Pretty [When I F.U.]” care este un Electro-Punk, adică ceva care-mi vine ca mănuşa. 😀 Faţă de mix-ul făcut pe fugă anul trecut (YouTube) acum am abordat piesa într-un ton mai Rave, mai Electro şi aşezarea, aranjarea vocilor este mai rotundă, mai nimerită. Ideea piesei mi-a venit anul trecut pe plajă-n Antalia şi am finalizat/concretizat-o ajuns acasă. Sunt mulţumit de ce a ieşit şi pentru mine asta contează cel mai mult. 😀
Încet-încet termin treaba la albumul „All the Best, from Bucharest!” – single-ul este în continuare pe Bandcamp (perioada promo – adică mocangeala – expiră cât de curând!) – şi dacă menţin ritmul, pe 2 septembrie îl lansez. 😀 Mai am câteva surprize-n mânecă. 😉 Era să uit: mişto faci, mişto găseşti. 😆

You’re pretty trala-la-la (more…)


Category: Grilled Records

S-a gândit să-şi dea demisia, da’ în final i-a cerut lui Sorin Oprescu să demită întreaga echipă managerială de la Maternitatea Giuleşti. Aruncatul pisicii moarte se numeşte procedeul şi este continuarea firească a punerii spitalelor sub tutela administraţiilor locale, altfel spus, şi-a luat ministerul mâna de pe ele şi s-a spălat ca Pilat.
E prima oară în 40 de ani când nu mă simt bine în pielea mea de ungur. Şi e neplăcut.
Am înţeles – deşi nu şi susţinut – intrarea UDMR-ului alături de PD-L la guvernare. Pentru UDMR pierderea finanţărilor în plan local înseamnă eşec absolut, de aici şi nevoia de a se agăţa de guvernare. Nu e etic, probabil nici scuzabil, dar cum spuneam, pot să înţeleg.
Acum, în prag de nouă moţiune UDMR putea să facă pasul decisiv şi elegant, bătea palma cu PNL şi PSD şi reveneam la situaţia din toamna trecută. Incidentul de la Maternitatea Giuleşti dincolo de tragic şi de imperativul demisiei nu neapărat ca responsabilitate directă, dar de onoare, era momentul prielnic şi tot odată o cale elegantă – pretext – să o facă.
Nu s-a (more…)


Category: Grilled Records