floare de Iris

Social Buttons by Linksku

Cristi Minculescu „suferă de o boală hepatorenală ereditară”. Mi-e rău! Boala se cheamă exces de votcă, sau cum o numeşte chiar el: „albitură”. Ştiu, ştiu, 98% din internet o să mă înjure iar că cine-s „io” să mă iau de Iris, dar zău dacă-i mai suport! Discul lor din 1984 a fost un amalgam reuşit de AC/DC, Judas Priest şi Iron Maiden, au fost haioşi şi la al doilea disc cu Angus Young pe copertă (hahaha, n-am mai pomenit trupă să pună pe copertă un chitarist dintr-o altă formaţie! – grafică realizată de Andrieş), dar cam pe aici s-a şi terminat partea frumoasă a poveştii Iris. Să mă ierte fanii, da’ tobar mai prost ca Ion „Nelu” Dumitrescu cu greu găseşti, practic doar Compact au reuşit performanţa cu Leluţ Vasilescu. Valter Popa este un chitarist mediocru şi cum se procedează la noi predominant, formaţiile nu fac nimic altceva decât copiază din tiparele impuse de artiştii din Vest şi nici Iris n-a făcut excepţie de la această regulă şi treptat au abandonat AC/DC-ul şi s-au cantonat undeva în zona Whitesnake. Este atâta muzică bună de ascultat, n-am să-mi irosesc timpul ascultând o copie de mâna a doua sau a treia! Dar nu muzica lor este subiectul, Iris rămân cea mai populară şi cea mai iubită formaţie Rock din România, acesta este vox populis-ul, este exact ca-n politică: avem ce merităm! Treaba este că omul acesta a turnat în el alcool până şi-a pus ficatul la pământ cu toate că nu o dată a fost avertizat să se oprească, iar acum vin cu declaraţii de genul acesta „boală ereditară”. Jenant. Mi-am amintit de o altă fază: accidentul lui Kempes, s-a organizat şi un concert de strângere de fonduri pentru operaţia lui, se zvonea că omu’ e pe moarte, îl plângea toată lumea şi-n final, Kempes, bine merci s-a cărat în Australia. Nu e cazul lui Cristi, Minculescu este chiar bolnav şi suferinţa unui om este un fapt trist, dar cerşetoria asta, melodrama asta care se întinde ca o telenovelă de ani de zile, lipsa de demnitate şi nu în ultimul rând, lipsa de asumare a responsabilităţii – că nu eu i-am turnat votca pe gât ani de zile! – îmi provoacă greaţă!

Mi-am pregătit batista de nici nu mai ştiu câţi ani, garoafele din coroană s-au veştejit, dar până atunci:  încă o votcă cu lămâie, vă rog!