friptura

Învăţătoarea la şcoală îi întreabă pe copii ce au mâncat la micul dejun. Copii răspund diverse, se ajunge şi la Bulă care spune că a mâncat o cană cu ceai. Povestea se repetă zile la rând iar Bulă se simţea tot mai stânjenit. Sătul, într-o dimineaţă spune că a mâncat friptură. Învăţătoarea bucuroasă îl întreabă:
– Şi câte ai mâncat? Read more friptura

Experiment solar

De o săptămână am pornit un (mic) experiment. În fiecare dimineaţă fotografiez cerul şi încerc să surprind răsăritul. Sunt şi zile ploioase, soarele nu ne zâmbeşte tot timpul, dar asta face experimentul mai incitant. 🙂 Am organizat o pagină nouă unde zi de zi voi pune imaginile captate. Sunt deja 8 zile şi peste 100 de fotografii. 🙂 Este o escapadă într-o oază de normalitate, poate o frântură de speranţă, poate doar o joacă. 🙂

Este un loc unde – din când în când – merită să aruncaţi un ochi. Răsărituri – zi de zi. Uneori şi apusuri sau… luna de pe cer. 😉

http://brushvox.blogspot.com/

răsăritul – spectacol ceresc

N-am mai postat fotografii de ceva vreme, ce-i drept, nici n-am mai fotografiat cu aceeaşi intensitate cu care o făceam acum un an…

În această dimineaţă însă cerul mi-a oferit un spectacol care ar fi fost păcat să-l ratez şi cum s-ar spune, am fost pe fază. 😉 🙂

Vizionare plăcută! Read more răsăritul – spectacol ceresc

Înapoi în beci

Acum 23 de ani, 15 noiembrie a fost tot o zi deosebit de blândă şi caldă, cu aromă de septembrie mai de grabă decât o zi obişnuită de noiembrie.
Revolta muncitorilor de la Întreprinderea de Autocamioane Braşov a luat prin surprindere nu doar regimul de atunci, dar şi Braşovul, braşovenii.
Acum se spune că acela a fost începutul sfârşitului, dar atunci, anii ’87-’89 au fost probabil cei mai gri şi deprimanţi ani ai sfârşitului de comunism, admitem sau nu, nu mulţi speram măcar că acel regim, aceea dictatură se va sfârşi vreodată.
Am neplăcuta senzaţie că au trecut 23 de ani şi am uitat gustul libertăţii.

„Alegi salam ori libertate” este un vers din piesa „N-am să aştept”, piesa cu care formaţia Pansament a debutat în 1990 la TVR. Răspunsul are gust (damf) de… soia.
[bandcamp track=1096456345 size=venti bgcol=020303 linkcol=4285BB]
Alin a reuşit ce noi Read more Înapoi în beci

Miting, petting, moţiune şi muie

Cu 219 voturi pentru şi o abţinere, moţiunea opoziţiei n-a reuşit să demită guvernul boc, lucru evident previzibil şi prevăzut (vezi Boţiunea de centură).
Opoziţia a plecat la vânătoare fără puşcă şi muniţie. Tind să cred că PSD-ul nu şi-a dorit nici măcar o secundă dărâmarea Guvernului boc şi preferă joaca de-a şoarecele şi pisica prin Parlament şi mass-media şi aşteaptă erodarea PD-L-ului în speranţa că asta-i va sălta tot mai sus pe ei în sondaje. Tactica aceasta au aplicat-o şi cu CDR-ul, nu-i o noutate.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=u-Hlsd0z10M]
S-a tot vorbit despre Read more Miting, petting, moţiune şi muie

Trophy Scars – Darkness, Oh Hell (2010)

Trophy Scars – Darkness, Oh Hell (2010)

Trophy Scars – Darkness, Oh Hell (2010)Îmi dau seama că recomandările mele în mod frecvent n-au nici o relevanţă, lumea preferă brand-urile comode, marfa corporatistă de larg consum, ciunga ulimu’ răcnet asortat iPodului, însă aceşti Trophy Scars m-au lăsat cu gura căscată. Foarte proaspătul „Darkness, Oh Hell” este un amestec ameţitor de sonorităţi de la secvenţe Post Hardcore la Jazz şi Blues Rock, de la Indie realmente Alternative la orchestraţii subtile asortate perfect cu viori sau suflători şi au nervul absolut absent noii generaţii (pseudo) Punk. Oscilează pe o gamă extrem de largă muzical, riff-urile furioase nu exclud armoniile, pianul sau trompeta se îmbină cu cele mai incisive ritmuri şi răbufniri zgomotoase.
Catalogaţi Post Hardcore experimental, Trophy Scars mi-au amintit de geniul celor din Cop Shoot Cop, experimentele avangardiste ale celor din Crass, prospeţimea şi creativitatea celor din Sonic Youth (mai ales cu sonorităţile albumul „Dirty” – 1992), au ceva din abordarea celor din Rollins Band de pe albumul „Weight” (1994), dar mi-au amintit şi de Clutch şi Helmet presărat cu ceva din şarmul lui Tom Waits. Rădăcinile The Beatles se împletesc organic cu energia unor Converge (mă bucur că şi alţii au remarcat gaşca aceasta de Metal), dar şi cu sonorităţile experimental-zgomotoase ale celor din Eels în cele mai incisive şi frământate momente ale lor.
Muzica lor este o invitaţie de a explora lumea dincolo de aparenţe şi evidenţe, o lume ascunsă, vibrantă, uneori întunecată şi îmbibată de misticism şi magie. O magie pierdută, uitată, izolată în subconştient şi abandonată. Read more Trophy Scars – Darkness, Oh Hell (2010)

trăiesc bine. tot mai bine. mănânc şi azi

S-a minunat casierul de la supermarket: Făgăraş? Mai există aşa ceva? Şi e ca ăla de pe vremuri? Da, ăsta da, e bun, ca ăla de pe vremuri… 200 gr 3,99 lei, cam scump ce-i drept, dar e bun. E hrana mea zilnică şi – fiindcă fără femei nu se poate! – o Eugenia, cei drept pachet cu 2 bucăţi – între două nu te plouă şi e bine 😀 -, la 0,54 lei, preţ corect, zic eu. Nu e ceafă de porc, mănânc fără roşii import Italia, dar mănânc, e un meniu… echilibrat.
Dorm 3-4 ore pe zi şi cei drept şi acelea tot mai agitat, nu mi-am văzut băiatul de vreo două săptămâni fiindcă stă la bunici în capătul celălalt al Bucureştilor şi pe lângă drumul de calvar de vreo 2 ore dus, 2 întors, biletele m-ar costa 5,20 lei, o mică avere pe care n-o am. 🙂 Dar trăiesc, mănânc şi mă gândesc că dacă treburi ca soartă, destin sau Dumnezeu totuşi există, există şi un rost, un sens şi cine ştie, poate chiar şi un plan în toate acestea.
Mănânc, ce doamna Cristiana Anghel refuză să mai facă de 60 de zile…
Acel cuvânt nobil – solidaritate – este pur decorativ, faptic nu există, nici cadrele din învăţământ n-au intrat în grevă, nici oamenii nu s-au manifestat revoltaţi de ce se întâmplă în general, nici vorbă ca reprezentanţii statului să se fi sensibilizat sau sesizat în vre-un fel.
Fiecare cu Eugenia lui.
Exact ca pe vremuri.
Şi apropo ca pe vremuri, Read more trăiesc bine. tot mai bine. mănânc şi azi

Detachments – Detachments (2010)

Insularii – aka britanicii – suferă de tot felul de obsesii şi traume. Sindromul The Beatles i-a bântuit şi obsedat decenii, au încercat să-i reinventeze, să-i reproducă, să găsească înlocuitorul şi cu Oasis au ajuns – cred – cât s-a putut de departe. Dacă mai mult nu s-a putut, în ultimii ani au încercat clonarea celor din The Who, dar şi aceste tentative au eşuat consecutiv. Persistă şi obsesia Debbie Harry (Blondie), dar ea este de import.
Un alt reper obsesiv este Ian Curtis (Joy Division), poate mai puţin pregnant, dar la fel de căutat. Depeche Mode au reuşit cât de cât să exploateze acest segment electro-întunecat, totuşi performanţa majoră aparţinând celor din The Cure.
Îmi este foarte clar că dacă candidatul se dovedeşte docil şi manevrabil, industria – manager, producător, casa de discuri – măcar pentru o noapte poate face vedetă şi din cel mai improbabil subiect. Muzica de mult nu mai este o artă, nici vorbă de căutări interioare şi auto-exprimare, ci este doar un produs să satisfacă (prostească) publicul (consumatorul) tot mai tâmp. N-aş merge până la teoria conspiraţiei, mai de grabă este o schemă standard, funcţională şi aplicabilă.
Pe Detachments Read more Detachments – Detachments (2010)

TuborgSound sau ştii şi câştigi

Vineri eram notificat printr-un mail că se cunosc cei 5 finalişti al concursului „înlocuitor pentru Song 2” şi că luni, 18 octombrie, adică ieri vom afla şi marele câştigător. E marţi şi încă n-am aflat câştigătorul, sforile încă n-au fost trase. 😀

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=TByqESZekxc]

Cei cinci finalişti sunt Changing Skins, Grimus, Electric Fence, Byron şi Les Elephants Bizarres şi de mă întrebaţi pe mine, aş paria pe Les Elephants Bizarres, dar pe malu’ Dâmboviţei nici ce bagi pe gură, nici ce trage pe… – adică nimic – nu e sigur.
Les Elephants Bizarres au venit Read more TuborgSound sau ştii şi câştigi