A Future Version of the Past

Sunt zile bune şi zile… mai puţin bune. Nu poate fi soare în fiecare zi, dar nici nu plouă zilnic. Ieri am avut o zi “ciudată”. Am pornit-o cu stângul şi toată ziua lucrurile au mers anevoios, s-au legat greu. La un moment dat nici nu mai credeam că iese ceva. “Cu băieţii din orchestră“. Am avut o idee, am plecat de la o bază “prefabricată” cu o zi înainte, dar la faţa locului nimic n-a mers “ca uns”. Se mai întâmplă, nu o să dau vina pe stele…
În final după ore de chinuială anevoioasă treburile s-au aşezat şi piesa a prins contur. “A Future Version of the Past” nu atentează la coroana Regelui Crimson şi nu este un “”21st Century Schizoid Man”, dar schizoidă este.
Eu m-am (auto) salvat cu prestaţia la alto saxofon, zău, uneori reuşesc să mă uimesc. (He he he).
Şerban a insistat să imprime şi o voce, eu am insistat să i-o contorsionez. În final n-a fost o zi ratată, doar una… mai stranie şi mai stranie este şi piesa aceasta, dar ce nu este straniu în zilele acestea?
Şi acum tabloul. Am lucrat cam 2 săptămâni la el şi l-am terminat vineri (11 februarie 2011). “Labyrinth of Knowledge” (Labirintul Cunoaşterii) este primul meu tablou picatat după (încă) o pauză de peste 3 ani. Şi pictatul nu e mers pe bicicletă. Am plecat de la obsesia MĂRULUI (v-am povestit despre asta săptămâna trecută suficient!), însă de data aceasta am avut în cap calea spre cunoaştere (adevăr?). Nu cred că există o singură cale, cum nici un singur adevăr. Dar urăsc să mă explic şi nici nu cred că este foarte prolific să induc privitorului (ascultătorului, cititorului) altceva decât ce fiecare percepe.
Pozele nu sunt cele mai fabuloase, mereu este o provocare să fotografiezi un tablou, să “prinzi” culoarea, să eviţi luciul, etc, dar sunt ok, au fost făcute cu telefonul, ci nu cu un aparat performant de Alex – Mulţumesc!

12 comments on “A Future Version of the Past

  1. @ Adina Amironesei – mulţumesc.
    am folosit culori curate, în general procedez aşa şi… hm, cred că sunt ceva mai inteligent decât talentat… ha ha ha. adică sunt mai mult cognitiv, decât impulsiv şi în general în spatele lucrurilor pe care le fac există un concept, dacă cuvântul acesta nu e prea pretenţios.
    şi piesa îmi place, “straniu” nu înseamnă ceva implicit “nasol”. şi îmi place că unele lucruri pe care le gândesc într-un fel prin colaborarea cu Oedip Piaf iau o altă întorsătură.

  2. Pictatul nu e ca mersul pe bicicleta, am inteles ideea (pauzele… sunt pauze), dar deosebirea majora e ca nu ai cum sa uiti ceva ce nici nu ai invatat. Cu talentul te nasti. Sau nu.
    E un tablou foarte frumos, plin de culoare si expresie, fin dar si de impact in acelasi timp. 🙂

    Cu muzica e alta discutie, ma refer la aceste colaborari, viermisorul galben a fost o idee geniala in complexitatea dar si ingenuitatea ei iar faptul ca ai cantat in limba materna ii da tot farmecul din lume.
    Piesa de mai sus nu m-a starnit in aceeasi masura si ma gandesc daca nu cumva “stelele” si-au bagat totusi codita si de aia nu a mers totul “uns”. La fel de adevarat e si faptul ca nu au cum sa iasa mereu piese geniale. Cum am mai face deosebirea intre ele? :))
    Felicitari tie dar si… “baietilor din orchestra”

  3. @ * – acum mă gândeam că dacă nu aş fi aşa egoist poate ar fi interesant să pictez cu cineva în colaborare… he he he. am un prieten care (şi) pictează şi şi-a “tras” prietenă tot o artistă care (şi) pictează şi făceam mişto de ei că o să se certe pe… pensulă. ha ha ha!
    bun, cu pictatul ce-i drept şi după o primă pauză de aproape 10 ani când am simţit mirosul diluantului (aurolac mic ce sunt! ha ha ha!) imediat lucrurile au mers firesc ca şi cum aş fi avut pensula în mână cu o oră-n urmă. dar uneori e dificil, ca şi la chitară, mâna totuşi trebuie antrenată şi menţinută. pe de altă parte acum am trecut (iar) de la ulei la acrilic şi e o tehnică total diferită. în fine, rezultatul îmi place, mă mulţumeşte.

    şi cu muzica la fel. da, uneori lucrurile funcţionează mai bine, alte ori se leagă mai greu. „Sárga kukac” a avut o aromă mai “mistică”, de la bun început mi-a dat senzaţia de invocare şamanică. Piesa de ieri a plecat de la un schelet mai “chel” pus cap la cap de mine în prealabil şi cumva nu ne-am armonizat din prima. şi e firesc să nu fim permanent pe aceeaşi undă. dar rezultatul final – zic eu – este interesant şi se încadrează în direcţia pe care am luat-o începând cu “LOVEşte-mă”, “Şerpi şi Sedative” şi “Sárga kukac”. O direcţie generoasă, cu perspective.

  4. Apropo de :
    “..unele lucruri pe care le gândesc într-un fel prin colaborarea cu Oedip Piaf iau o altă întorsătură.”
    – am vazut un film care reflecta foarte bine acest schimb de inspiratie intre doua mari talente – film care mi-a placut enorm – si daca reusesti sa patrunzi dincolo de anumite limitari umane (!) o sa-ti placa si tie foarte mult => este vorba de viata lui Salvador Dali – filmul are titlul “Little Ashes” …absolut superb..
    Daca nu l-ai vazut deja, te rog eu mult sa ii acorzi atentie…
    >:D<...

  5. @ Adina Amironesei – am văzut filmul. păi scenariul mi se pare extrem de supţire, regia slabă şi jocul actorilor foarte teatral şi artificial.
    în rest… acum câţiva ani am citit cartea “valetului” lui Dali despre acesta – îmi scapă numele lui şi cartea o împrumutasem -, dar pare destul de credibil ce povesteşte omul. s-au făcut multe speculaţii despre Dali, şi că ar fi fost homosexual, şi că ar fi fost impotent. cea din urmă pare mai realistă, dar – din punctul meu de vedere – nici nu contează, nici nu are prea multă importanţă. Povestea lui de dragoste vis a vis de Gala a stârnit multe legende.
    Omul a pictat peste 1500 de tablouri, a făcut sculpturi şi diverse obiecte de artă şi decoraţie, cred că acestea contează.

  6. @ Adina Amironesei – nici o problemă, nu-i vina ta şi până la urmă gusturile nu pot fi “disecate”, e ok dacă ţi-a plăcut.
    ce spun eu este că pe mine aspectele acestea picante nu prea mă interesează, adică nu cred că ce face sau nu face cineva în pat e de interes public. ce-i drept, lucrurile acestea au legătură cu ceea ce omul respectiv crează, se reflectă şi în opera sa, dar cât şi cum se reflectă astfel, eu zic că este suficient. 🙂

Leave a Reply to Attila "Ticke" Brushvox (aka. Mr. Pan[k]sament) Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *