Bikini – XX. századi hiradó – 20th Century News (1984)

(Special pentru Goro, dar nu numai! 🙂 )

La începutul anilor ’80 eram un puşti care descoperea muzica prin intermediul colecţiei impresionante pentru aceea vreme de viniluri ale mamei mele. Printre Zeppelin şi Beatles, Motorhead şi The Clash, evident nu lipseau nici discurile formaţiilor ungureşti Omega, Locomotiv GT, P. Mobil, Piramis, etc. Aşa am avut primul meu contact cu Feró datorită unui concert Omega, LGT şi Beatrice.
Prin ’86-’87 uneori mă opream pe Republicii sub un anume geam şi ascultam muzica care se răsfrângea spre stradă. Muzică Rock, Maiden, Rush, Metal Church, Queensryche… Şi Braşovul fiind un „sat mic” inevitabil l-am cunoscut pe Goro şi ne-am împrietenit aproape instantaneu.
La el am ascultat atunci pentru prima oară albumul „XX. századi híradó” de pe casetă, casetă pe care Goro o are şi acum. 😀 Mi-am amintit de Beatrice/Bikini acum două-trei zile şi m-am apucat de săpat pe net… 🙂 Imprimat în 1984, „XX. századi híradó” este un album avangardist de excepţie, pe cât de genial, probabil pe atât de obscur, însă pe segmentul Post-Rock, Punk Rock sunt puţine albume atât de bine gândite şi făcute chiar şi până-n prezent.

Nagy Ferenc sau cum a devenit faimos (Nagy) Feró – „Frank the Great” 😀 – este o figură proeminentă a scenei Rock din Ungaria şi la sfârşitul anilor ’70 a pus bazele primei formaţii Punk Rock din Ungaria şi astfel a contribuit decisiv la dezvoltarea mişcării şi a Undergroundului din ţara vecină.
Beatrice – căci acesta a fost numele formaţiei – a fost o trupă de fete şi cântau pe atunci popularul Disco, la microfon fiind soţia lui Feró, Mónika Csuka. Trupa activa încă din 1969, Feró, inginer de profesie, fără studii muzicale, dar cu aptitudini de a cânta şi la chitară, muzicuţă şi saxofon, prin căsătorie s-a alăturat formaţiei în 1977. Trupa se dezmembrează la doar un an după sosirea lui Feró însă acesta aducând băieţi în gaşcă în locul fetelor plecate, folosind aceeaşi titulatură dă un nou sens şi o nouă viaţă formaţiei. Din grup făceau parte: László Lugossy – chitară Lajos Miklóska – bas şi Tibor Donászy tobe. Beatrice a fost trupă de concerte, piese ca „Nagyvárosi farkas” (Lup de metropolă) , „Beatrice Blues” sau „Jerikó” le-au adus popularitate rapid însă regimul n-a privit cu ochi buni activitata, dar mai ales atitudinea anti-sistem şi vădit anti-socialistă a lui Feró – care s-a auto declarat „Gândacul Naţiunii” – şi albumul de debut al formaţiei a fost interzis încă înainte să fie editat, astfel acel material a apărut abia în1993. Trupa se reuneşte în 1987 şi de atunci trecând prin numeroase transformări, cu mici neregularităţi există şi acum.
O singură imprimare oficială a fost scoasă la aceea vreme – şi aceea la presiunile celor din formaţia Omega, un concert din 1980 imprimată pe Kistadion, Budapesta şi care pe o faţă conţine piese Omega iar cealaltă faţă este împărţită de Beatrice şi Locomotiv GT, disc lansat în 1983.
Trupa se destramă în 1981 şi Feró împreună cu chitaristul József Vedres un an mai târziu îi cooptează pe basistul Alajos Németh, fratele acestuia, bateristul Gábor Németh şi chitaristul Gábor Szűcs Antal şi astfel se naşte Bikini.

„Hova lett…” (“What Has Come Of…”/Unde s-a dus…), primul album este lansat în 1983, conţine un Punk Rock zgomotos, uneori tumultuos, de avangardă cu incursiuni colorate de la Punk Jazz la New Wave, un material inovativ, cu texte acide, dar exprimate cu umor şi cinism, Feró menţinând-uşi statutul de ghimpe în coasta regimului, dar şi-a atras şi duşmănia multora din colegii de breaslă.
14 piese, abordări şi sounduri diferite, colorate, un produs inovativ şi de avangardă în adevăratul sens. În „Oatee, Toate – Ping-Pong” aromele pseudo asiatice sunt rupte cu incursiuni în zona (Punk) Jazz condimentate şi cu saxofonul mânuit de Feró, „Birthday Saw” are tonuri Industrial, secvenţe Post-Rock se suprapun cu tonuri New Wave abordate abrupt, Rock, uneori cu incursiuni spre Hardcore.
„Hova lett…” este un material pe cât de avangardist, pe atât de obscur. Din păcate.

Următorul album – şi ultimul pe care Feró a participat la activitatea formaţiei – „XX. századi híradó” – Jurnal de secol XX – este probabil cel mai genial material imprimat de Feró, o satiră acidă a acelor vremuri atât din perspectivă muzicală cât şi politico-socială şi este aproape terifiant faptul că spusele lui Feró şi azi, după 27 de ani sunt la fel de valabile, ba parcă ar fi fost profeţii care se concretizează acum.
Şi vorbesc aici de consumerismul exacerbat, de slugărnicia de care am dat dovadă noi esticii vis a vis de preaslăvitul Vest, colonizarea practic a ţărilor din fostul bloc estic şi nu în ultimul rând despre criza care dincolo de aspectele sale funcţionale şi de sistem este una morală, existenţială.
În „Csak a közönség nem… (Just the audience not…)” – „Doar publicul nu…” mesajul este clar şi concis: „Dacă intră muzica din America… , Dacă intră muzica din America…, numai publicul nu intră la concerte…”. Atât.

01.Katonanóta a XX. századból(Soldier song from 20th century)
02.Csak a közönség nem… (Just the audience not…)
03.Lángosképű (Fried dough-face)
04.Matematikus dala (Song of mathematician)
05.Itt is, ott is (Here and there)
06.Balhé és blöff (Fuss and bluff)
07.Sátán(Satan)
08.Tréfás népi játék a XX. századból (Funny folk play from the 20th century)
09.Furcsa jazz (Strange jazz)
10.Én a XX. század költője (I’m a the poet from the 20th century)
11.Elhervadt a (Fade away the…)
12.Sárga bögre (Yellow cup)
13.Medvetánc (Bear dancing)
14.Imádság(Pray)
15.Lagzi (Party)

15 piese, fiecare din ele într-o altă abordare ţintind un alt aspect social şi muzical, albumul trece de la Punk Rock la romanţe, de la teme folclorice la marşuri milităreşti, de la Post-Rock la Punk Jazz, de la New Wave înapoi la Punk Rock, parodiază toată muzica vremurilor şi artiştii de vogă din perioada aceea, dar textele acide şi cu multe subînţelesuri ale lui Feró critică în egală măsură sistemul, dar şi individul comod şi delăsător transformat într-o rotiţă a sistemului. Nu scapă de ironiile lui Feró trupele noi la aceea vreme de pe filonul New Wave gen KFT şi Elso Emelet („Lángosképű (Fried dough-face)”), dar nici Hobo, icoana Rock-Blues şi poetul acelei generaţii şi în „Elhervadt a… (Fade away the…)” face un colaj de texte şi muzică din toată gama şi sonorităţile scenei ungare din acele vremuri. Şi merită pomenită măcar în trecere duo-ul „Tréfás népi játék a XX. századból (Funny folk play from the 20th century)”/ „Furcsa jazz (Strange jazz)” în care Feró suflă fermecător în saxofon. 😀 Şi cu toate că vorbim despre un disc imprimat şi scos în 1984, sună incredibil de viu şi proaspăt chiar şi pentru 2011!
Fără să înţelegem însă şi textele, albumul acesta stă solid în picioare, este o perlă adevărată, un disc viu şi încă proaspăt, incitant şi inovativ, o muzică şi o abordare care – din păcate – este tot mai rară în peisajul muzical.
Ştiu că există şi persistă adânci resentimente vis a vis de unguri şi asta paradoxal predominant în afara Ardealului, dar acest album merită ascultat, merită să lăsăm deoparte orice prejudecată. Vecinii noştri au o tradiţie vastă în muzica Rock şi au avut formaţii extrem de performante şi creative dea-lungul timpului, în anii ’70-’80 aveau deja un Underground solid şi o rezistenţă semnificativă anti-sistem. Lucruri, pe care inexplicabil noi nici acum nu le avem…
Catalogaţi Punk, respectiv Punk Rock, Bikini prin aceste două albume au făcut o muzică dincolo de orice bariere şi etichete, ambele sunt de referinţă.

Nagy Feró – Official

Beatrice – Wiki
Bikini – Wiki

6 comments on “Bikini – XX. századi hiradó – 20th Century News (1984)

  1. …dolgozik o furez…rajta…dolgozic a furez (adica, lucreaza firezul)

    ambele albume sunt incredibile, chiar si ascultate acum. Cum spui, chiar ca nu se explica ca nu am avut niciodata un rock antisistem si nu pricep de ce, nu vreau sa compar formatiile noastre din 80 gen Iris, Holograf, etc. cu Bikini sau cu alte trupe unguresti, unele absolut surprinzatoare, ma gandesc la A.E. Bizotsag cu vinilul ala daramator “Kalandra Fel”, insa la noi poate rockul ar fi avut motive mult mai serioase sa fie mai subversiv.

    o foarte placuta surpriza ca ai scris despre astea doua discuri antologice.

    • aşa sunt eu: plin de surprize. 😀
      beatrice/bikini au fost preferaţii mei în adolescenţă. nu puteam să-i uit. îmi plac mult şi Europa Kiado şi Kontroll. iar din trupele mai consacrate mereu mi-au plăcut LGT.
      Fero a fost genial şi aceste două albume Bikini cred că sunt cele mai bune materiale ale sale.

      PS. şi legat de underground-ul nostru. eu zic că încercări au fost, dar regimul de la noi a fost mult mai opresiv şi multe din ele au rămas anonime – trupe din Timişoara/Craiova de exemplu. la sfârşitul anilor ’80, începutul anilor ’90 Hoisan cu Tectonic şi eu cu Pansament am făcut câteva chestii bune şi am spart nişte bariere, dar se pare că n-a fost suficient şi până la urmă sistemul ne-a halit…
      însă în 2010 a răsărit o generaţie care zic eu promite, vezi White Walls ( http://brushvox.wordpress.com/2010/10/23/white-walls-mad-man-circus-2010/ ) şi mai sunt şi alţii. sunt prea cinic să pot să fiu optimist, dar poate cine ştie? 🙂

  2. merci – luat … sper sa apuc sa-i ascult cit mai curind ‘batrineste si linistit’… adica dati tare..

    nu ar fi mai ‘simplu’ sa pui in fatza titlului cite un tag ?? nu doar tagurile care le pui oricum in text… gen [ jazz ] … ajuta si cu search engineurile si mai ales cu astia care incercam sa tinem pasul cu zig-zagul tau. macar sa stim si noi cam la ce sa ne asteptam..

    • băi, ambele, eu zic că-s geniale, al doilea mie îmi place mai mult că prin ăla am descoperit trupa.
      tag-urile se văd şi pe prima pagină – la mine 😀 – ar fi parcă aiurea să le scriu de mână, inactive… deci intri pe prima pagină şi vezi şi tagurile, deschizi articolul care te tentează. am înţeles că la tine apare doar textul de la început….

    • cu plăcere coane!
      între timp am mai găsit nişte treburi din aceeaşi zonă şi perioadă, o să le pun şi pe acelea. 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published.