trăiesc bine. tot mai bine. mănânc şi azi

S-a minunat casierul de la supermarket: Făgăraş? Mai există aşa ceva? Şi e ca ăla de pe vremuri? Da, ăsta da, e bun, ca ăla de pe vremuri… 200 gr 3,99 lei, cam scump ce-i drept, dar e bun. E hrana mea zilnică şi – fiindcă fără femei nu se poate! – o Eugenia, cei drept pachet cu 2 bucăţi – între două nu te plouă şi e bine 😀 -, la 0,54 lei, preţ corect, zic eu. Nu e ceafă de porc, mănânc fără roşii import Italia, dar mănânc, e un meniu… echilibrat.
Dorm 3-4 ore pe zi şi cei drept şi acelea tot mai agitat, nu mi-am văzut băiatul de vreo două săptămâni fiindcă stă la bunici în capătul celălalt al Bucureştilor şi pe lângă drumul de calvar de vreo 2 ore dus, 2 întors, biletele m-ar costa 5,20 lei, o mică avere pe care n-o am. 🙂 Dar trăiesc, mănânc şi mă gândesc că dacă treburi ca soartă, destin sau Dumnezeu totuşi există, există şi un rost, un sens şi cine ştie, poate chiar şi un plan în toate acestea.
Mănânc, ce doamna Cristiana Anghel refuză să mai facă de 60 de zile…
Acel cuvânt nobil – solidaritate – este pur decorativ, faptic nu există, nici cadrele din învăţământ n-au intrat în grevă, nici oamenii nu s-au manifestat revoltaţi de ce se întâmplă în general, nici vorbă ca reprezentanţii statului să se fi sensibilizat sau sesizat în vre-un fel.
Fiecare cu Eugenia lui.
Exact ca pe vremuri.
Şi apropo ca pe vremuri, merită să citiţi de pe site-ul prezidenţiei discursul preşedintelui României, traian băsescu, prilejuit de Prezentarea RaportuluiComisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România – celebrul raport tismăneanu – din 18 decembrie 2006 şi înlocuiţi anumite nume, anumiţi ani cu date actuale. Poate vă veţi minuna.

„Principalele acţiuni criminale menţionate în Raport şi pe care ţin să le amintesc aici, ca argument pentru această prea-mult amânată condamnare sunt următoarele:

(1) abandonarea intereselor naţionale (…), după impunerea guvernului-marionetă condus de Emil Boc. În felul acesta a debutat o perioadă care a dus la întârzierea istoriei noastre cu câteva decenii.

(2) anihilarea statului de drept şi a pluralismului prin înscenări şi fraude, mai ales după furtul alegerilor din 6 decembrie 2009.

(4) impunerea, (…) unui sistem politic despotic, condus de o castă profitoare, strâns unită în jurul liderului suprem;

(5) politica de anihilare a unor întregi categorii sociale în numele luptei de clasă”. „Lupta de clasă” a fost înlocuită cu sintagma reforma Statului…

Poate istoria nu se repetă, poate nici proştii nu repetă greşelile, o fi tot soarta, destinul sau… voia lu’ Dumnezeu.
N-o mai văd pe Luminiţa de la capătul tunelului, da’ mă alint cu firimiturile de Eugenia din colţu’ măselei. Şi nu ştiu de ce dracu, da’ mă simt vinovat şi neputincios.

4 comments on “trăiesc bine. tot mai bine. mănânc şi azi

  1. parizer … de cite ori vin acolo sunt … cu parizeru la bot … La eugenia nu m-am gindit de mult … dar mi-ai facut pofta !!! ma pish pe Bueno de azi incepind..

    • 😀 bine. o să caut nişte poze din arhivă – adică din vremurile bune! 😆 – şi le pun mâine. 😉

Leave a Reply to UnSoricel Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *