Beaten Back to Pure poate că n-au strălucirea şi şarmul unora ca Maylene And The Sons Of Disaster, însă furnizează un Rock/Metal sănătos în cea mai bună tradiţie Stoner/Sludge/Southern Metal amintind de Corrosion of Conformity, Buzzov*en, de nervul Pantera/Down ( 😀 ), dar şi de dinamica celor din Soudgarden din epoca „Badmotorfinger”.
N-au inventat roata de rezervă, uşa la cămară sau filetul la bec, dar acest „The Last Refuge of the Sons of Bitches” sună energic, băieţii îşi fac treaba cu suflet, din convingere şi plăcere.
Cam subţire informaţiile legate de gaşcă, discul lansat acum pare re-editarea celui de-al doilea lor disc din 2004, însă nu ştiu dacă este doar o re-editare sau au remixat, re-masterizat, eventual re-imprimat materialul.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=d9y4a3RlkI8]
S-au înfiinţat prin 1998, celula de bază a trupei fiind Ben Hogg – voce şi Vince Burke – chitară, lor li s-au altăturat pe parcurs după schimbările de rigoare, Richie Scharr – chitară, Tim “Slam” Jacobs – bas şi bateristul Chuck Ember.
Materialul conţine 8 piese plus câte o versiune acustică la piesa de titlu, respective „Paleface”.
Rock pur sânge în cea mai bună tradiţie americană, urmaşi de nădejde al celor din Lynyrd Skynyrd şi un disc absolut corect, merită ascultat cu prisosinţă! Cu sprijinul casei de discuri şi cu bunăvoinţa mediei sunt şanse să mai auzim de ei, acest album le poate aduce mai mult decât faima locală. Şi cu cât am ascultat mai mult discul, cu atât mi-a plăcut mai mult, m-a prins.
foarte misto
dap, tre’ să te naşti aproape de Mississipi să-ţi iasă treaba asta aşa de bine. 😀