Dimmu Borgir – Abrahadabra (2010)

Lucrurile sunt rar albe sau negre şi nu vorbesc despre milioanele de nuanţe de gri, ci despre milioanele de culori. Dacă din capul locului excludem lucruri, experienţe, etc din viaţa noastră, practic nu facem altceva decât ne îngustăm orizontul. Convenienţa şi comoditatea pot fi garanţia unui oarecare confort, dar nu fac altceva decât ne scot pe o linie moartă. Cum lipsa de mişcare conduce la pierderea muşchilor şi în ultimă instanţă la obezitate, şi creierul, şi sufletul se atrofiază în timp. Puiul cu ananas sau dulceaţă pare extravaganţă, preferăm micii şi ne mulţumim cu „tradiţionalii” cartofi prăjiţi, nu ascultăm Depeche Mode fiindcă nu suntem cocalari, nici Black Metal fiindcă suntem de două mii de ani creştini şi dezavuăm satanismul.
Dimmu Borgir – oraşul, citadela, castelul întunecat – în norvegiana veche, este una din cele mai creative formaţii din anii nouăzeci. Elementele glaciar-nordice, infuzia medieval-simfonică şi Black Metal-ul închegat şi cu elemente Heavy sunt perfect îmbinate şi fac din norvegieni o trupă deosebită dincolo de constrângerile stilistice, de cutiuţele inventate pentru consumatorul comod/conservator.
Stian Tomt Thoresen aka Shagrath ne-a oferit alături de Tom Cato Visnes aka King ov Hell un album modern ca sunet, dar tradiţional de Black Metal sub titulatura Ov Hell de care m-am bucurat prin februarie, acum a venit timpul şi noului Dimmu Borgir după 3 ani de la lansarea precedentului „In Sorte Diaboli”.
Al nouălea album al norvegienilor este la fel de intens şi colorat ca tot ce au pus pe masă de la înfiinţarea din 1993. Cele 10 piese noi satisfac exigenţele oricărui ascultător şi cireşică pe tortuleţ, pe diferitele formate între bonusuri avem şi „Perfect Strangers” una din piesele mele preferate ale celor din Deep Purple într-o interpretare incisivă.
La partiturile vocale Shagrath a fost completat de suedezul Snowy Shaw (trecut prin King Diamond, Dream Evil, Mercyful Fate, IllWill, Notre Dame, Memento Mori) care a imprimat şi basul însă după sesiunea de studio a decis să se întoarcă-n Therion. O notă şi culoare aparte introduce şi vocea feminină: Agnete Kjølsrud (ex-Animal Alpha, Djerv). La piesa „Endings and Continuations” a contribuit Kristoffer „Garm” Rygg din Ulver. Şi pe lângă Shagrath – voce/clape, Sven Atle Kopperud aka Silenoz – chitară şi Tom Rune Andersen aka Galder – chitară, Dariusz “Daray” Brzozowski a contribuit cu tobele, dar avem şi orchestra Radio Norvegiană şi corul Schola Cantorum, producţia care a durat peste unsprezece luni a implicat munca a peste 100 de muzicieni. Aranjamentele simfonice sunt semnate de Gaute Storaas.
Tema albumului ne întoarce la Aleister Crowley şi una din cele mai faimoase lucrări semnate de el „Liber AL vel Legis (The Book of the Law)”. „Abrahadabra” înseamnă „voi crea cum am spus” şi coperta creată de Joachim Luetke îl reprezintă pe aşa numitul Elder God – un Dumnezeu interior în conflict cu cel exterior, extrapolând şi simplificând, Diavolul care-l provoacă pe Dumnezeu – personaj inventat de H. P. Lovecraft în universul imaginar Cthulhu Mythos.

Muzica spune tot, eu doar adaug că merită toată atenţia Dimmu Borgir. Cu cât îl ascult mai mult, cu atât este mai interesant. Abracadabra. 😛

Dimmu Borgir  – Site Oficial
Dimmu Borgir – Pagină MySpace

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=-jfon11JIRg]