Univers Zero – Site Oficial
Univers Zero – MySpace
Pe belgienii din Univers Zéro – spre ruşinea mea – până acum o săptămână i-am ratat deşii cu o întrerupere între 1987 şi 1999 ei activează începând din 1974.
Trupa înfiinţată de bateristul Daniel Denis a debutat cu albumul „1313” în 1977 urmat de unul din discurile considerate printre cele mai întunecate create vreodată, „Heresie” din 1979. Un an mai târziu este lansat „Ceux du Dehors”, material mai luminos şi pe aceeaşi linie, grupul iniţial aproape în totalitate acustic devine tot mai electric şi sunt scoase încă trei materiale: „Crawling Wind” (1983), „Uzed” (1984) şi „Heatwave” (1986).
M-am ferit să spun ce cântă belgienii. Este muzică de cameră modernă cu infuzii Jazz, Rock şi Dark, „dark” (întunecat) fiind şi oarecum cuvântul cheie. Printre influenţe primordiale pomenesc de Bartók şi Stravinsky, dar şi mai puţin celebrul compozitor belgian Albert Huybrechts.
La sfârşitul anilor ’70 se raliază mişcării Rock in Opposition (RIO) iniţiată de trupa britanică Henry Cow, alături de formaţiile Stormy Six (Italia), Samla Mammas Manna (Suedia) şi Etron Fou Leloublan (Franţa), mişcare avangardist-progresivă ce îşi propunea contracararea expansiunii muzicii comerciale şi al Punk-ului.
După 1987 Daniel Denis lucrează pe cont propriu, scoate două albume solo şi-n final se alătură formaţiei franceze Art Zoyd în timp ce foştii săi colegi în mare parte se grupează sub numele de Present.
Univers Zéro revin în 1999 cu albumul „The Hard Quest”, urmat de „Rhythmix” (2002), „Implosion” (2004) şi „Relaps” (2009), dar şi un material live scos în 2006.
Anul acesta au lansat noul album „Clivages” şi a fost remasterizat şi remixat de către Didier De Roos şi re-editat şi faimosul „Heresie”.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Vwjce5wcu4Y]
Cele 10 piese noi adunate pe „Clivages” sunt o încrengătură rafinată între muzica de cameră, muzică avangardistă şi nuanţe rafinate de Jazz şi Rock Progresiv. Probabil nu este un produs la mâna (urechea) oricui, poate mulţi consideră astfel de experimente sofisme şi implicit fiţe, dar Univers Zéro au vitalitate, combină momentele abstracte – uneori chiar uşor sinistre – cu pasaje şi construcţii armonice extrem de pulsante. Instrumentele de suflat (oboi) şi vioare se împacă şi îmbină perfect cu sintetizatoarele şi chitara electrică, tobele sunt un liant dincolo de schemele ritmice complexe şi basul conferă greutate compoziţiilor.
Nu este muzică ambientală, necesită atenţie, concentrare, dar eu zic că merită efortul şi incursiunea în această lume sonoră se transformă pe nesimţite într-o „scăldare” plăcută în cascada muzicală.
Mi-au plăcut poate cel mai mult cele peste 12 minute ale piesei „Warrior” şi cealaltă piesă de durată, „Straight Edge” cu peste 13 minute, dar şi „Soubresauts”, „Apesanteur” sau „Three Days”, tot discul are o atmosferă pregnantă şi captivantă, este muzică ci nu un produs.
