Reject – prima formaţie Industrial din România

Mulţi pretind că au inventat lopata, dar dacă te uiţi la mâinile lor bătăturile nu-s de la muncă…
E şi o vorbă românească potrivită: după război mulţi viteji se arată.
Dar dacă e să vorbim pe bune, cum şi scena/underground-ul Rock/Metal scârţâie dacă-l luăm la bani mărunţi, despre zona Industrial practic nici nu se poate vorbi.

Throbbing Gristle sunt desemnaţi de majoritatea specialiştilor ca fiind responsabili pentru formarea şi înrădăcinarea genului Industrial, un nume de care probabil foarte mulţi nici n-au auzit. Monte Cazazza, Cabaret Voltaire, Einstürzende Neubauten sau Laibach sunt la fel nume relativ obscure pentru mulţi.
De Laibach ştiam de la Liviu Hoisan (Tectonic) şi la aceea vreme ascultam fascinat VoiVod. Datorită lui Kuky – pe atunci chitaristul formaţiei braşovene Detector – în ’90 am avut primul contact cu Nine Inch Nails (Pretty Hate Machine), Ministry (The Land of Rape and Honey şi The Mind is a Terrible Thing to Taste)  şi Malhavok (The Release), discuri primite de acesta prin intermediul unui prieten plecat în Canada.
Noile trupe şi sonorităţi ne-au marcat şi… tentat.
Acum lucrurile sunt simple, dar în ’90 un computer personal încă era o raritate şi tehnologia era într-un stadiu incipient, experimental (şi primitiv).  Şi hardware-ul şi software-ul.
Trupa Detector s-a desfiinţat în ’93, Mari (chirară), Mărinu (bas) şi Zoli (tobe) s-au alăturat noului meu proiect, Nation’s Slum (mai am o restanţă şi aici de povestit) după ruptura mea de Pansament iar Kuky a trecut prin Experimental şi împreună cu Mari s-au apucat de… experimentat şi pe noul tărâm ivit: Industrialul.
Inspiraţi de videoclipul formaţiei Bile „I Reject” (Bile – pagină MySpace) şi descinderea unei alte găşti americane la Bucureşti, Schnitt Acht, s-a născut proiectul REJECT.

În iarna anului ’95 când împreună cu Mari ne-am dus la Cluj la studioul Taurus să imprimăm cu Sandy Deac primul nostru album (Nation’s Slum), l-am luat şi pe Kuky cu noi ca ajutor şi tehnician şi astfel s-a creat oportunitatea şi pentru proiectul Reject să imprime 2 piese: „Negative Solution” şi „Future”.
Imprimările au fost realizate de Marian Antohi – chitară, bas şi voce, Noel „Kuky” Gherman – chitară, programeare, mixaj şi Sandy Deac (cel mai cunoscut multora din formaţia Desperado)  – clape, programare, inginer de sunet, mixaj.
Reject au mai făcut experimente şi au imprimat şi o altă piesă,  “Wrong Side” ajutaţi de Marius Ghinea. Aceste două înregistrări sunt cele mai relevante, chiar dacă versiunile video pe care le am în arhivă sunt preluate din difuzarea lor de către Petre Magdin la „Întâlnirea de la Miezul Nopţii” şi sunetul nu este de cea mai bună calitate.
Emisiunea a fost înregistrată la aceea vreme pe casetă video (VHS), ulterior am transferat-o pe DVD (în format VOB evident) iar din acel VOB am extras acum AVI…
Din păcate, din ce ştiu, arhiva lui Magdin în mare măsură a fost distrusă: parţial benzile au fost re-utilizate, parţial unele au fost distruse la una din mineriade…

Tot din păcate, ca multe proiecte interesante, experimentale, ieşite din tipar, nici Reject nu s-a bucurat la aceea vreme de prea mare succes, probabil nu multă lume ştie de existenţa acestui proiect, dar fac şi eu o mică corecţie şi pun la dispoziţia publicului cele două piese de arhivă la 15 ani de la lansarea lor.

Viitorul suna bine, soluţiile poate n-au fost mereu cele mai bune, dar Reject cu siguranţă sunt o bucăţică de istorie ce merită cunoscută şi pomenită.

31 comments on “Reject – prima formaţie Industrial din România

  1. Oh, da, ce placere! Am ascultat cu nostalgie cele 2 cantece acum 2 saptamani… Si ei si voi (Nation’s Slum) ati fost too much too soon si poate si tineretea (lipsa de experienta) voastra si-a spus cuvantul. Oricum, merci si astept Nation’s Slum!
    P.S.: povestea Pansamentului a starnit mult interes in beve si pot sa-ti confirm ca trei persoane sunt in posesia split-ului produs de Tien An Men.

    • man, am făcut cam tot ce s-a putut. ne-am văzut de muzica şi ideile noastre, am cântat unde şi cât s-a putut, am încercat să scoatem capul afară (din mocirlă).
      Internetul a devenit un seviciu public în 1991 – în America -, dar gândeşte-te că MySpace-ul a apărut abia în 2003, FaceBook-ul a fost lansat în 2004…etc. prima adresă de mail mi-am făcut-o prin 2000 şi primul computer l-am cumpărat în 2001… În anii ’90 lucrurile erau mai rough. scăpasem de comunism – aparent – dar eram departe de occident – şi nu s-a schimbat mare lucru. cluburi încă nu prea erau, ani buni singurul studio cât de cât performant a fost Migasul şi în mass-media funcţionau aceleaşi labe triste care trag şi acum sforile: Partoş, Moculescu & co. Braşovul era ceva mai viu, mai animat ca acum, dar tot în Reduta sau Rectorat se cânta ca şi în anii ’80, ’70… n-am reuşit să inventăm nici o altă ţară, nici un alt sistem… am avut lopata, dar dig de unii singuri n-am reuşit să construim. şi trupe, proiecte bune au mai fost în anii ’90….”Don Quixote’s kind of way”….
      cu Slum povestea e mai tragică…. 😆

  2. wow……………..super cool dude …thx. …..15 ani…..wow…

    tre sa mai adaug ca mai e o piesa “wrong side” trasa cu ghinea la pupitru. antohi a bagat si basul la toate 3.

    • welcome.
      am corectat, adăugat datele, nu mai ţin minte nici eu tot… 😆 15 fuckin’ years, dude…..

    • să creşti mare. 😀
      ei, cine ştie, are. 😛 n-are TVR-ul în schimb….plm.
      vorba lu’ DD în Direct: chemaţi-vă vecinii, copii, părinţii, amantele…. 😆

  3. Mai ai cumva casetele adat cu nations? se poate totul remixa….nu stiu daca ai auzit ura remixata plus master facut de mine la ora asta :::))

    • din păcate DAT-ul a rămas la Budapesta acum 11 ani – după ce m-am luptat cu Impact Records vreo 3 ani să-l recuperez – şi ca toate celelalte lucruri ale mele (adică tot ce am adunat până la 30 de ani), rămase sunt. poveste complicată.
      nasol, tobele le refăceam clar şi poate făceam şi nişte re-mixuri zgomotoase.
      n-am auzit UDDU remixat, şi la ei tobele sunau rău de tot.
      dar tu mai ai albumul ăla Malhavok? îl caut de ani de zile fără nici un rezultat.

      • … chiar si azi macar re-mixat poate fi … desi e de munca cum trebe macar rupt in bucatzi… intii …

        sau macar un PunkAin’tDead un-plugged … acustic si la marginea drumului se poate oricind …

        dar probabil e prea multa nostalgiein toate acestea.. si prea putina munca ..

        • nu văd cum aş putea remixa ceva atâta timp cât nu mai am nici un master… nu că e complet imposibil, dar e o muncă uriaşă cu rezultat incert şi eventual ar merita mai de grabă un remake.
          un Punk Ain’t Dead acustic nu mă tentează, o versiune electro poate. 🙂
          nostalgie? nu man, n-am nostalgia acelor vremuri: don’t look back in anger…. dar nici cu regrete.

          • dap, this is…shit! 😆 😆 😆
            interesant acest Melodyne, nu-l ştiu, dar din ce văzut pe fugă, tot ai nevoie de imprimarea desfăcută pe track-uri şi asta este ce lipseşte.
            o să sap după el, danke.
            eu folosesc în ultima vreme REAPER http://www.reaper.fm/ – părerea mea este că bate CubeBase-ul de departe şi poate fi descărcat gratuit. 😉

          • repear tu mi l-ai recomandat ..am luat reaperul de ceva timp … mi-am cumparat si licentza la el .. mi s-a parut ffff rezonabila propunea lor.. face multe chestii mai lejer decit Cubase-u si e mai intuitiv … de acord

  4. cel mai tare chitarist, Mari!!!!
    stiam de proiectul asta al vostru, dar ca de obicei totul moare inainte de a se naste.

    felicitari pentru postare.

    • dap, Mari rulz!
      n-a murit înainte să se nască, dar ca de obicei publicul apreciază artiştii exclusiv când ei nu mai sunt.
      mereu ne lamentăm….
      ţin minte concerte NS la care n-au fost în sală mai mult de 20-30 de persoane la Rectorat şi ţin minte şi cum toţi amicii trăgeau mereu de Mari să-i “bage” moca la concerte… de asta nu mai e nici NS, nu prea sunt nici alte trupe.

    • dap. asta şi este ideea. Cambodia, Etopia, Iraq… Kosovo. aşa suntem, aşa este omul. plantăm flori şi salvăm delfini de ochii lumii, când se stinge lumina, când nu ne vede nimeni, în sufletul nostru, majoritatea suntem urâţi.

      [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=X8bJBIdQBrw]
      [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=BAo_ZvBY9co]

      (se încarcă foarte-foarte greu…. de ieri mă chinui.)

    • si eu am zis la fel .. dar se pare ca e genul de grotesc care ii place lui Ticke deci il propune … personal nu vad legatura intre pizde si oameni morti in strada … nici macar cea metafizica.. ca de acolo ne tragem toti si acolo ajungem … nu m-ar mira sa aiba succes cu un gen de rocker…

      • urăsc să mă explic şi ştiţi asta. 😀
        ok.
        1. ce m-a inspirat oarecum a fost Kubrick şi “A Clockwork Orange”…
        2. pe de altă parte este evident, omul este interesat predominant de scandal, sex şi violenţă.
        3. Throbbing Gristle de care pomeneam şi aici au făcut vervă la sfârşitul anilor ’70, la concertele lor proiectau succesiv imagini din lagărele de concentrare nazistă şi… pornografie. e drept, n-am văzut asta şi am citit, aflat despre asta mult mai târziu, dar eu văd legătura. poate sunt eu mai bolnav decât sunteţi voi. 🙂

  5. am albumul Malhavoc pe care il cauti…. ai mailul meu din interfatza de administrare a site-ului….da un mail cu tel tau si restu de date si schimbam fisiere si tot ce vrei tu

  6. nu la asta ma refeream cand am vorbit de proiecte care mor inainte de a se naste.
    ma refeream de fapt la cat de greu era(si mai este) sa iti promovezi ideile intr-o tara mediocra din punct de vedere muzical.
    mari mi sa parut un riffist extraordinar si cu flacaul ala kuki facea o partida excelenta.
    iar cand ascultatm NS ma enervam placut surprins la melodiile ce le scoteai(mai mult din oftica). deh, neam mioritic.
    vremurile se schimba dupa cum vezi si ipocrizia este in floare.
    ai dreptatea ca sala era aproape goala si in fata intrari plina de flacai ce isi cereau dreptul sa asculte fara a plati.
    vremuri si vremuri.
    bafta in continuare

    • cum să promovezi ceva? crezi că Kiss FM, Radio Guerilla sau oricare alt post ar difuza o trupă care nu vine cu sărut-mâna sau împinsă din spate de cineva? niciodată prietene….
      concerte? păi nu se adună mai mult de 10-20 de oameni nici la nume deja cât de cât cunoscute, da’ să fi debutant acum….
      sunt plictisit de rockerii de week-end care nu sunt cu nimic mai breji ca suporterii de week-end……

      [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=CY8__d9gQhg]

      baftă şi ţie!

  7. dadada …..
    REJECT buna treaba …
    Cu voia voastra, Kuky si Ticke, mai am si eu ceva de adaugat. Prin 99, daca nu ma insel, Vikki (Bandidos, Bosquito, dar mai ales RADIOACTIVE POPCORN, later MILK) m-a intrebat daca nu vreau sa fac voci la Reject. Mi-a spus ca in momentul respectiv REJECT inseamna Vikki & Kuky si mi-a dat un negativ sa ma “joc” putin cu el. Am inregistrat vocea la Vikki acasa si stiu ca eram foarte incantat de modul in care era facuta piesa. Trebuie sa mai caut acasa prin casete sa gasesc unde e inregistrata piesa. “No Deal” din cate imi aduc aminte.

    • ştiu că Viky cu Kuky (sau fără) se apucase de un proiect Industrial prin ’99, dar acela nu ştiu dacă a mai fost continuarea proiectului REJECT, din ce ţin minte a fost un alt proiect, ceva al lui Viky. şi eu am ascultat 1 sau 2 piese la Viki atunci şi nu suna rău. 🙂

  8. wow, nu am stiut asta ca reject a continuat in ’99……poate pui piesa aia sa o auzim si noi ca acu sunt curios….eu am fost fan ..l.n.d.h…….am primit odata un demo de la voi …si era acolo piesa aia cu …”ia o bata si loveste ………..” era beton piesa…

Leave a Reply to novac Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *