Vince Neil – Tattoos & Tequila (2010)

Înapoi în California, pe plajă, la anii 80, la fixativul de păr și frezele tapate, la pantaloni tip ștrampi, maieuri plasă, tatuaje și… tequila. I se spunea Hair Metal și Glam Metal, Party Rock și Motley Crue în anii 80 șoca America cu „Shout at the Devil” (1983) la fel cum a zguduit-o Manson cu „Antichrist Superstar” la mijlocul anilor 90.
Vince are 49 de ani și continuă să se comporte ca la 20 când a intrat în Motley Crue.
Eu din anii 80 îmi amintesc cartela de pâine, coada la lapte, sticla de jumătate de ulei primită tot pe cartelă o dată pe lună, borcanele de ghiveci întinse pe toate rafturile din Alimentară, Bitter-ul de Sibiu, vinul spumant și invenția numită „Vinișor”, cârciumile care stingeau lumina înainte să se facă 10, n-aveam Cola, ci Cico, plaja din Costinești nu avea aerul de la Redondo Beach, dar cu puțin noroc mai găseam la Alimentară Vin Ars (zis coniac) și chiar dacă fetele de atunci n-aveau dezinvoltura de acum, din fericire nici fițele, mai scăpam o mână sub tricou și uneori reușeam chiar mai mult…
Un concert era un eveniment și ne bucuram când Iris mai scăpa un AC/DC, Holograf un Van Halen sau Bon Jovi… Dar e bine, măcar nu sufăr de nostalgie! 😆
Și încet-încet e ca faza cu Woodstockul, cei care susțin că mai țin minte ceva, nici nu erau născuți atunci! 😆

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=pQp1GNr-mLM]

În anii 80 preferam „Ace of Spades”-ul celor din Motorhead, apoi i-am descoperit pe The Exploited, n-am să mint și n-am să dezmint, îmi plăcea și Bon Jovi și Van Halen, dar Motley Crue cumva n-au fost pe lista favoritelor mele niciodată.
„Too Fast For Love” din 1981 a fost un album de debut crud, cu urme Punk și a avut câteva piese cu vână – și o copertă parodie la faimosul „Sticky Fingers” al celor din Rolling Stones – dar acel disc a ajuns la urechile mele cu o întârziere de aproape un deceniu când interesul meu deja se transfera încet-încet spre Ministry și Nine Inch Nails, valul Glam era răpus și dincolo de ocean de Metallica, Anthrax, Slayer, Overkill… venea valul Grunge și noi consumam cu o foame acumulată tot ce prindeam aproape pe nemestecate.
Totuși am și eu un album preferat Motley Crue, „Generation Swine” din 1997, un disc cu nerv, zgomotos, din perioada în care Vince nu făcea parte din trupă, la microfon fiind John Corabi și doar la presiunile casei de discuri (Warner Bros.) Vince a fost readus în trupă, cu toate acestea, materialul a rămas brutal, modern și… un eșec comercial. N-a fost rău nici următorul „New Tatoo” din 2000, dar cumva au încercat să împace și varza și capra și astfel de tentative predominant sunt sortite eșecului.
Ultimul  lor album – „Saints of Los Angeles” a fost lansat în 2008, anul acesta se lucrează la noul disc (albumul cu numărul 10) ce se presupune că va fi scos la sfârșitul acestui an sau undeva în 2011 și din acest motiv anul acesta nu o să fie nici Crue Fest (ediția a 3-a), un festival ambulant după modelul… OzFest. 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=0SwwRfJ50IY&feature=fvw]

Cu siguranță viața intimă a lui Vince este mai interesantă ca muzica. 😀 Sex și starlete, droguri, alcool, accidente mortale, condamnări și tot ce-ncape.
„Tattoos & Tequila” este al 4-lea album solo semnat Vince Neil, după „Exposed” – 1993,„Carved in Stone” – 1995 și un live „Live at the Whisky: One Night Only” din 2003.
Avem 12 piese, 2 piese noi, una semnată Marti Frederiksen (producător, compozitor, autor al multor colane sonore și piese scrise pentru Aerosmith, Def Leppard, Fuel, Mötley Crüe, Ozzy Osbourne, Foreigner și Buckcherry): „Tattoos & Tequila” și cealaltă de Nikki Sixx (basistul Crue): „Another Bad Day”. Celelalte 10 piese sunt cover-uri după piese mai mult sau mai puțin faimoase ale celor din Cheap Trick, Sweet, Aerosmith, Sex Pistols, The Hollies, Scorpions, Creedence Clearwater Revival și ZZ Top, respectiv câte o piesă din repertoriul lui Elvis Presley – evident „Viva Las Vegas” și Elton John („The Bitch Is Back”).
Toate cover-urile sunt piese din anii 70 interpretate, așezate în sound-ul Glam al anilor 80, nu sună rău, dar nici nu e nici o mare șmecherie iar piesa de titlu are vână, este absolut OK cât timp „Another Bad Day” este doar o semi-baladă acustică ușor inodoră.
Vince s-a distrat, m-am delectat și eu puțin ascultând-ul, dar dacă e să țin un party pe plajă, lângă baxul de Salitos prefer să rulez Jaguar Love . 😉

8 comments on “Vince Neil – Tattoos & Tequila (2010)

    • da dude și ce fac acum cu Crue Fest este drăguț.
      Rockeri de modă veche. 🙂
      (plec mâine la Brașov. 😉 nu pe plajă. 😆 )

    • mă duc, mă duc, de asta ți-am și spus. danke. 😀
      băh! vezi de Ozzy, foarte bun albumul. 🙂

1 Pings/Trackbacks for "Vince Neil – Tattoos & Tequila (2010)"

Leave a Reply to RiFeOr Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *