How to Destroy Angels free download

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=nWbfgGDl6XE]

Am dat întâmplător peste acest EP şi habar n-aveam cine sunt şi despre ce este vorba.
Mi-a plăcut din prima, este un Post Industrial aerisit, aşezat, mi-a amintit de Trent Reznor şi Nine Inch Nails, n-am ascuns niciodată faptul că-s un fan (aproape) necondiţionat.
Şi nu m-am înşelat. 🙂 How to Destroy Angels este un trio compus din Trent Reznor (Nine Inch Nails), Mariqueen Maandig (Reznor) – soţia lui Trent şi fosta solistă a formaţiei West Indian Girl (în perioada 2004-2009) şi britanicul Atticus Ross, compozitor, orchestrator, programator, producător, a lucrat pe 4 albume Nine Inch Nails (With Teeth, Year Zero, Ghosts I-IV şi The Slip), pe albumele geniale ale formaţiei – semi obscure – 12 Rounds (Jitter Juice – 1996  şi My Big Hero – 1998), dar şi cu Bomb the Bass, Saul Williams, Zach de la Rocha, Jane’s Addiction, Joe Barresi, Coheed and Cambria, Korn, Union of Knives, Grace Jones, Perry Farrell şi Telepathe.

EP-ul de debut, „How to Destroy Angels” conţine 6 piese şi poate fi descărcat gratuit de pe site-ul formaţiei în format MP3 la o calitate de 320 kbps.

De când a scăpat Reznor de contractul cu Interscope şi-a făcut un (bun) obicei de a-şi pune albumele la descărcare gratuită pe site-ul formaţiei (NIN com), unde de altfel la secţiunea albume mai sunt disponibile pentru descărcare ultimele două materiale: „Ghost I-IV” (2008) şi „The Slip” (2008).
Pirateria masivă nu cred că poate fi stopată, nici măcar temperată, vânzări fabuloase cum a produs de exemplu Michael Jackson cu „Thriller”-ul este inimaginabil şi imposibil de egalat.
În aceste (noi) condiţii, varianta lui Trent de a-şi oferii noile materiale (şi) gratuit celor interesanţi este un gest cel puţin de apreciat. Fanii devotaţi pot cumpăra CD-urile sau ediţiile limitate pe vinil – şi o şi fac. Amărăştenii, curioşii şi pretins anti-corporatiştii vor descărca pe apucate în continuare.
Trupele îşi fac banii din concerte, turnee, vânzări la faţa locului de merchandise şi uite aşa a intrat şi România pe hartă, avem un dumping de concerte şi evenimente de neimaginat acum câţiva ani.

Mulţi susţin că Reznor s-a „corporatizat”, a devenit o icoană şi o instituţie, şi-a pierdut coaiele.
După genialul „The Downward Spiral” din 1994 şi eu m-am temut că Reznor a făcut un album atât de reuşit încât nu o să-l poată egala şi cu atât mai puţin depăşi niciodată.
Apoi a venit albumul dublu „The Fragile” în 1999 şi după repetate re-ascultări s-a înşurubat definitiv în suflet, minte şi subconştient.
Şi fiecare album care a urmat a avut „ceva”, altceva, Reznor s-a reinventat. Sunt lucruri care-l fac recunoscibil (n-a că am inventat un cuvânt!), însă în permanenţă s-a exprimat diferit, a experimentat, şi-a reaşezat abordările, le-a adaptat stărilor, noilor situaţii ivite.
A vrut să se retragă, dar câteva luni de stat acasă după turneul de adio Nine Inch Nails i-au fost suficiente, ceva l-a tras înapoi. Oamenii activi, artiştii creativi n-au stare, nu se opresc niciodată. Putem numii asta vocaţie sau… virus.
A spus atunci că urmează un nou album Nine Inch Nails, dar are şi alte proiecte… 🙂
De gust ne-a livrat acest EP, pe 6 iulie urmează să fie lansat albumul.
M-au convins cele 6 piese, îmi place atmosfera pe care o creează Reznor, dacă e totuşi să extrag piese, mi-au plăcut The Space in Between, Parasite, Fur Lined, The Believers şi A Drowning. (5 din 6…. 😆 i-a să mai ascult şi piesa BBB! 😛 )

S-o mai zic şi pe asta?
Well done! Keep up the good work! 😆 😆 😆

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=FyKhysvOlC4]