Toţi vor la ciolan, dar nu toată lumea ştie ce să facă cu el. 😀 Simţim asta pe pielea noastră şi nu e vorba doar de guvernul actual, ci de toţi cei trecuţi pe la ciolanul ţării în ultimii 20 de ani. Lipsa de viziune, pricepere, nepăsarea faţă de ţară şi interesul exclusiv pentru propriul buzunar ne-au adus unde suntem.
Dar nu de şmecheri, de politicieni şi despre acel ciolan vreau să vă vorbesc, ci despre ciolanul care ne face cu ochiul din vitrina măcelăriei şi pe care tot mai puţini ni-l permitem…
M-am spart în figuri şi mi-am permis unul. 🙂
Nu-i pentru cine-l merită, ci pentru cine se nimereşte…. 😆
Dacă cu acel ciolan nu m-aş descurca poate la fel de dibace ca Videanu, Berceanu sau Udrea, cu acesta m-am descurcat onorabil. 🙂
Am spălat bine „animalul” şi l-am pus la fiert cu două cepe roşii, o căpăţână de usturoi curăţată şi câteva foi de dafin. I-am lăsat să se îmbăieze în voie la foc mic cam o oră jumătate.
Am scos foile de ceapă, usturoiul şi foile de dafin, am strecurat zeama şi am introdus mazăre, morcovi tăiaţi cubuleţe şi nişte brocoli. 🙂
În forma aceasta puteam obţine o supă delicioasă, dar mie mi-a „ars” de ciorbă. Am amestecat 3-4 linguri de bulion cu pastă de ardei dulce şi am adăugat-o la fiert, apoi am fiert separat cam 250-300 ml de borş peste care am mai turnat cam tot atâta zeamă de la borcanul de castraveţi muraţi şi am adăugat-o la oala lăsată la foc mic împreună cu mărar, tarhon şi pătrunjel mărunţit.
Felul unu a fost astfel rezolvat. 🙂
Prea apetisantul ciolan l-am aşezat în vasul iena şi am adăugat acelaşi amestec de mazăre şi morcov, plus 2-3 cartofi tăiaţi cubuleţe, ceapă roşie şi usturoi mărunţit.
Prima „şmecherie” a fost sosul roşu. Amestec de pastă de ardei iute şi dulce, cremă de gulaş şi… hrean. 🙂 Bine amestecate le-am condimentat cu boia, piper, chili, curry şi ce am mai avut la mâna. Ca de obicei. 😀 Am diluat pasta obţinută cu apă şi am turnat-o peste ciolan şi legume.
Am introdus pentru următoarea oră jumătate vasul la cuptor.
„Şmecheria” numărul doi a fost sosul alb. Un amestec consistent de hrean şi smântână diluată cu puţină apă. 😛
Am turnat şi asta peste ciolan şi legume şi le-am mai lăsat 15-20 de minute în cuptor.
Rezultatul? Sper să vă puteţi imagina…. 🙂 Ce să zic, m-am lins pe degete. 😀 Bun câte-un ciolan la casa omului…. Un os de ros! 😛
trebuie sa recunosc , este prima oara cand vreau si eu ciolan 😀
şi eu trebuie să recunosc că atât de fraged şi delicios nu mi-a reuşit de mult…. 🙂
spre deosebire de ai nostri politicieni, eu as sti ce sa fac cu ciolanul… (pe varza, binenteles) pofta buna!
sunt convins că şi în guvern te-ai descurca mult mai bine ca mulţi picaţi acolo…. bun ciolanul şi pe varză, o să fac cu siguranţă. 🙂
sărut-mâna şi să ai o săptămână cât mai senină! 🙂
ce tare 🙂 scrieti in blog si gatiti dupa tematica tarii,sau faceti mancarea dupa situatia tarii?! 🙂
şi ţara şi situaţia este nasoală, dar nu e pentru prima oară şi până la urmă trecem şi peste asta… 🙂
e o idee să asociezi fiecare ţară cu o mâncare. 😀
sincer,daca ar fi sa asociem tara noastra cu o mancare,o asociem mai bine cu mici,sarmalele nu prea merg,borsul nici el….deci cam asa zic yo!asta e imaginea romaniei….porci grasi ragaind a mici si a bere,si nu c-as avea ceva cu ei 🙂
sarmalele vin de la Turci. 😉
micii da, cred că-s ai noştrii, berea de… import (Cehia/Germania).
Sunt innebunita dupa ciolan – afumat sa fie – insa dintotdeauna l-am gatit cu fasole. Reteta ta mi-a deschis o noua “perspectiva”, iar activitatea precipitata a glandelor salivare cata vreme ti-am citit reteta m-au convins ca trebuie sa purced si eu la o astfel de ciolaniada…
bucătăria include inventivitate şi creaţie…. am avantajul că n-am citit cărţi de bucate şi am gătit mereu intuitiv. 🙂
poftă mare!