Hole vs. Auf der Maur (2010)

Nancy Spungen a fost iubita, demonul şi moartea lui Sid Vicious. Pe lângă prea multe droguri… Nancy a murit în noaptea de 11 spre 12 octombrie 1978 în condiţii încă ne-elucidate, s-a presupus că ar fi înjunghiat-o Sid sau un traficant de droguri, iar Sid s-a sinucis cu o supradoză de heroină pe 1 februarie 1979, astfel împlinind partea s-a dintr-o înţelegere de dragoste dincolo de moarte avută cu Nancy.

În 1986 regizorul  Alex Cox în filmul despre cei doi „Sid And Nancy” ar fi vrut-o pe Courtney Love (născută Courtney Michelle Harrison 9 iulie 1964) în rolul lui Nancy impresionat fiind de prestaţie ei în cadrul unei audiţii video, dar producătorii au insistat ca rolul principal să fie distribuit unei actriţe profesioniste şi astfel Nancy a fost interpretată de Chloe Webb iar Cox a introdus-o pe Courtney într-un mic rol secundar scris exclusiv pentru ea.
Ironie a sorţii ori ba, paralela Nancy a „bântuit-o” pe Courtney mai ales datorită căsătoriei cu Kurt Cobain, dar nu mai puţin datorită morţii încă destul de controversată a acestuia…

Şi apropo filme, cred că Courtney şi-a jucat rolul vieţii în „The People vs. Larry Flynt” – filmul lui Milos Forman în rolul lui Althea Leasure Flynt.

Courtney Love este o vampă, o depravată, o curvă calculată, o profitoare, icoana şi întruchiparea „răului” şi al „murdarului”. O poţi adula/dorii (în secret) sau poţi să o urăşti (din conformitate şi de ochii/gura lumii). N-am fost cu ea la grădi, dar cred că este o persoană greu de ignorat şi (aproape) imposibil de refuzat.

Şi o avem pe canadianca Melissa Auf der Maur (17 martie 1972), fotografă şi basistă, o alură mai arty (bitch 😛 ), sexy, dar distantă, (aparent) mai rece.

Conflict artificial: vampa versus angelica….

Povestea HOLE n-ar fi completă fără chitaristul Eric Erlandson, co-fondatorul trupei alături de Courtney Love în 1989 la Los Angeles. Până în 2002 la dizolvarea oficială a formaţiei au lansat 3 albume –   „Pretty on the Inside” (1991),  „Live Through This” (1994) şi „Celebrity Skin” (1998) – dintre care „Live Through This” a fost aclamat de majoritatea criticilor ca unul din cele mai reuşite albume Rock Alternativ al deceniului.
Hole au produs un amestec incisiv de Punk Rock şi Rock Alternativ, zgomotos şi melodic în acelaşi timp, exploziv şi nu o dată scandalos mai ales datorită prestaţiilor şi caracterului debordant al lui Courtney Love.
La succes indubitabil în mare măsură a contribuit şi relaţia acesteia cu Kurt Cobain, dar ar fi incorect să nu admitem calităţile muzicale ale trupei.
Auf der Maur intră în scenă în 1994 fiind recomandată de Billy Corgan (The Smashing Pumpkins) să o înlocuiască pe decedata Kristen Pfaff, basista originală a grupului.

În 2004 Courtney Love lansează primul ei album solo, „America’s Sweetheart”, un disc extrem de incisiv, colorat, beneficiind în mare măsură şi de aportul lui Linda Perry (ex 4 None Blondes). Discul păstrează abordarea debordantă caracteristică formaţiei Hole, dar aduce şi note de Blues bine împletite cu sonorităţile Rock, Indie şi Post Punk. 12 piese aproape fără nici un cusur, un material intens şi excelent.

În acelaşi an Melissa Auf der Maur îşi lansează şi ea primul album solo auto-intitulat, un disc destul de întunecat, dar şi exploziv pe alocuri având rădăcini, legături ombilicale cu materialele Hole, dar explorând latura mai Alternativă şi expunând-o într-un context mai Art Rock.
Un disc de atmosferă, cu puls, un material interesant şi reuşit. Tot 12 piese, nici una de umplutură.


În 2009 Courney Love anunţă reînfiinţarea formaţiei Hole şi declară că are şi suportul lui Eric Erlandson şi al Melissa Auf der Maur, fapt ce a fost dezminţit de Melissa şi l-a intrigat pe Eric Erlandson care a declarat că Hole fără el nu poate exista şi a adăugat că are şi o înţelegere în acest sens cu Courtney.
Cu toate acestea Courtney şi-a văzut de treabă şi împreună cu Micko Larkin – chitară, Shawn Dailey – bas şi Stu Fisher – tobe a susţinut mai multe concerte şi a imprimat şi un nou disc.
„Nobody’s Daughter” lansat pe 23 aprilie 2010 era preconizat ca urmarea materialului „America’s Sweetheart” şi al doilea album solo Courtney Love însă a fost comercializat în final sub eticheta Hole.
Discul beneficiază şi de aportul unui şir lung de invitaţi dintre care merită menţionaţi măcar Linda Perry şi Billy Corgan.
Cele 11 piese amestecă rădăcinile Hole cu direcţia lansată de „America’s Sweetheart”, avem şi Punk zgomotos ca „Skinny Little Bitch”, Blues tulbure cu infuzii Post Grunge ca „Letter To God” şi mult Rock Alternativ/Indie cum este şi „Samantha”.
Poate nu este la fel de strălucit ca „America’s Sweetheart” şi probabil nu va avea nici succesul mult aclamatului „Live Through This”, dar este un material colorat, bine echilibrat şi cu puls, inevitabil fanilor şi de ascultat curioşilor.

În data de 30 martie 2010 şi Melissa Auf der Maur şi-a lansat cel de-al doilea album solo „Out Of Our Minds”.
Cele 12 piese continuă şirul compoziţiilor îmbibate cu tonuri mai sumbre şi misterioase ale precedentului album, elementele Post Punk sunt îmbinate cu note Art Rock, Alternative şi Indie, sonorităţi experimentale din anii 80 se amestecă cu abordarea modernă, tensiunea, senzaţia de tulbure străbate tot materialul, îi conferă farmec şi strălucire.
Se spune că discul ar fi fost finalizat încă din 2007, dar lansarea sa a fost amânată, cu toate acestea discul sună foarte bine, nu este cu nimic outdated.

Aceleaşi tensiuni (mai mult sau mai puţin sexuale), urmele şi umbrele drogurilor spirituale sau/şi materiale traversează oarecum ambele materiale şi prind forme diferite chiar dacă multe din rădăcini sunt comune. O preferi pe Courtney sau pe Auf der Maur, sunt două discuri de ascultat… între două ploi.

8 comments on “Hole vs. Auf der Maur (2010)

  1. wow , tare…………

    citind nancy spung a clacat fisa la filmul spun(tre vazut ) …..

    courtney rocks dude………………..rari ca astia………………..f, rari………………………..nu ca vorba lu boul de rober viliams..i hope i’m old before i die…………………u know what i mean ……………pasarea asta chiar rocks………………….eu unul , jos palaria.

    • “io” votez cu Melissa … de dragul diversiunii. 😀
      dar îmi plac şi discurile lu’ Courtney. 🙂
      jos textila! 😛

  2. chiar ciudata coincidentza am dat ieri de MAdM si ma tot gindeam daca merita sau nu sa o embedez in 626 .. si azi o vad la tine si aflu ca era basista lui Courtney … care nu stiam…

    albumul OOOM de ascultat si siteul ei sunt aici !…
    http://xmadmx.com/shop/

    din pacate nu prea-mi place girlie rockul lui MAdM e cam sec si deci…tot ‘curva’ de Ms. Love tot la Hole trag mai usor decit la arty bitches (care sunt la kil in Londra – talentate dar sa le duci tu echipamentul si sa-l setezi) … pacat ca nu mai lucreaza impreuna erau o combinatzie ce functiona ! asta e verdictul meu… deci anemia e de partea ambelor..

    • am discu’ cu Melissa de 2-3 zile şi azi am dat şi de Courney/Hole…
      am o tonă de discuri noi şi nici nu mai ştiu despre ce să scriu (mai repede).
      cum plouă aici la Bucureşti, am zis că între două nu mă plouă… 😀

  3. si alt termen de comparatzie mai ‘goth’ – the much loved L7
    [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=WH7npnE_9Vw&hl=en_US&fs=1&]

    si linkul la clipul cu care a iesit scandal in UK (la sfirsit)

    [youtube=httphttp://www.youtube.com/watch?v=GypkmEUhHvQ&feature=fvw]

    si evident putem merge pe fir pina la Joan Jett (ca tot i-a iesti filmul).. se pare ca arty chicks erau mai rare in anii 90…

    • L7 a fost o trupă faină, mie mi-a plăcut şi Girlschool şi dacă tot a venit vorba, Wendy O. Williams…. 🙂
      dar tipe foarte “rock” n-au prea fost….
      oare fetele de la Sectet ce mai fac? 🙂

  4. E o mare curva Courtney Love.A vrut s-o desparta pe gwen stefani din interes muzical,dar bineinteles ca…cam tot ce face e din interes(dar nu muzical intotdeauna).Pacat de Kurt Cobain dumnezeu sa-l ierte,a trait cu o profitoare.btw ati auzit ca vor sa-i faca un film remember cu biografia sa?!Chiar astept nerabdator sa-l vad :X

    • mereu încerc să “văd” muzica şi să exclud bârfele şi mondenul…. chit că uneori este imposibil. 😀
      „America’s Sweetheart” chiar este un disc bun.
      şi ca “impresie” îmi place Mellisa…… o fi melancolia de la ploaie? 😛
      rar filmele despre artişti sunt relevante şi convingătoare….
      ultimul care mi-a plăcut a fost Control despre Ian Curtis şi Joy Division

Leave a Reply to UnSoricel Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *