Constipaţia. Pardon. Constituţia.

Îmi mai răsună-n cap vehemenţa „orice numai NU PSD”, teama bolnavă de o presupusă întoarcere la „ciuma roşie”, la… dictatură.
Este fascinant cum un tip ca Băsescu a jucat pe degete mai bine de 5 milioane de români.
Cu mandatul obţinut în buzunar, după alegerile câştigate cu marea ciuruială, Băsescu s-a dat la fund. Altceva nici nu prea avea ce face în contextul unei crize lăsate de izbelişte.
L-a desemnat şi reinstaurat pe slugarnicul – şi tot mai evident incompetentul – Boc în fruntea executivului care s-a pus pe căpătuială şi achitat datoriile acumulate în exuberanta campanie. În lipsă de idei, viziune şi soluţii, criza – subiect marginal în campanie – s-a amplificat şi aprofundat. Chiar şi pentru un nepriceput ca mine este inexplicabil cum acest Guvern nu a luat nici cele mai simple şi la îndemână soluţii anti-criză, ba mai mult, aşa numitele soluţii şi strategii nu fac altceva decât agravează situaţia: impozitul forfetar, banii risipiţi pe salarii şi pensii în locul unor investiţii eficiente, posibila mărire a taxelor şi impozitelor. Adică cam tot ce face Guvernul este fix pe dos, poate ar fi mai bine să nu facă absolut nimic.
Ştiu că „ce ar fi fost dacă” nu are nici un sens, însă nu pot să nu mă gândesc la faptul că în ciuda antipatiei mele profunde vis a vis de PSD, un Guvern PSD-PNL plus minoritari şi eventuali independenţi cu siguranţă ar fi avut mai multă noimă, eficienţă. Cum am tot repetat şi-n campanie, problema trebuia pusă în termeni economici şi social, ci nici pe departe politici sau ideologici.
Şi aşa am ajuns în aprilie, luna păcălelilor.
Băsescu a scos capul la vedere, într-o primă fază aparent luându-se de ineficienţa tot mai flagrantă a Guvernului. Dar momentul sacrificării lui Boc n-a sosit încă. Actualul Guvern o să fie sacrificat doar în momentul în care tensiunile sociale vor exploda, aruncarea lui în mâna „gloatei” furioase este atuul deocamdată pitit în mâneca preşedintelui.
Băsescu a ieşit din tăcerea prelungită fluturând singurul său drapel din campanie: modificarea constituţiei.
Sincer, pare împăratul în fundul gol defilând în haina sa cea nouă, dar cu siguranţă mai sunt suficienţi naivi să pună botul la jongleriile marinarului determinat să-şi consolideze poziţia.

Constituţia Boc via Cotroceni este ultimul lucru care interesează poporul la ora actuală, dar şi singurul „pion” rămas în arsenalul lui Băsescu.
La modul realist vorbind, la referendumul ad-hoc din toamna trecută dacă populaţia ar fi fost întrebată dacă este de acord cu un Parlament cu zero camera, ar fi votat fără echivoc DA.
Reducerea Parlamentului de la unul bicameral la unul unicameral este pe de o parte o modificare structurală, ci nicidecum un act de reformare sau eficientizare, pe de altă parte pare un pas înapoi în presupusa democratizare a Statului.
Reducerea numărului parlamentarilor de la actualul 471 la 300 mari economii nu ne va aduce, în schimb conform proiectului aruncat drept circ în media şi astfel poporului, celelalte reglementări vor reduce substanţial din competenţele Parlamentului şi implicit ne transformă într-un Stat prezidenţial. Nu zic că actuala stare de „semi” este una viabilă fiindcă s-a dovedit că nu este, însă adoptarea abrupt-impusă a Statului prezidenţial fără o analiză în ansamblu al avantajelor şi dezavantajelor este un act la fel de pripit ca referendumul pentru unicameral.
Noua Constituţie Băsescu-Udrea prevede modalităţi simplificate pentru dizolvarea Parlamentului, îngreunează suspendarea preşedintelui şi nu în ultimul rând anulează dreptul Parlamentului de a cere urmărirea penală a unor miniştri – vezi cazurile Ridzi şi Udrea.
Adică tot ce urmăreşte Băsescu este să-şi consolideze puterea şi să apere spatele găştii sale.
Bun. Dacă admitem că planul pe termen lung ar fi aducerea doamnei Udrea în fotoliul de la Cotroceni şi asigurarea funcţiei de premier pentru Băsescu, „joaca” se poate dovedi riscantă. Pe de o parte Udrea ajunsă în funcţia supremă poate fi mai rea ca o ţoampă scăpată-n Mall cu un card Visa Gold, pe de altă parte dacă totuşi cu toate maşinaţiile Băsescu şi gaşca pierd alegerile?

Dictatura nu este pentru cine se pregăteşte, ci pentru cine se nimereşte…

10 comments on “Constipaţia. Pardon. Constituţia.

  1. La cat de sumbra e perspectiva nici nu-ti vine sa te trezesti ca n-ai la si de ce ..Si tare mi-e ca va trebui sa ne trezim totusi si ……sa constatam ca nu mai e mare lucru de facut chiar daca ,in sfarsit vom vedea limpede ca am fost o masa numai buna de manipulat …Cei 300 si-au tras partea lor cat cei 471 si atunci …?In afara constatarilor la rece ce crezi ca se mai poate face?
    Si cine?

  2. Aşadar:
    Ce e de făcut?
    Delicată întrebare!
    Un răspuns ar fi:
    TREZIŢI-VĂ!!
    Eu unul, ştiu că şi cu şi fără cele 2 voturi pe care le-am “sărit” cu rândul şi eu şi Monica, tot “cine trebuie” a ieşit.
    Singurele diferenţe dintre acum şi când eram în ţară, ar fi:
    O grămadă de nume necunoscute mie, se perindă printr-o instituţie zisă “guvern”. Soarta mea însă, văd că a luat-o într-o altă direcţie şi cu şi fără ei:
    1. Mi-au dispărut petele negre de sub ochi, care în ţară, tindeau să îmi acopere toată faţa.
    2. Lui Monica, sus-numitele pete, i-au dispărut de asemenea. Se pare că ne-a priit statul aproape fără mâncare timp de…ţ… luni.
    3. Între timp, am reuşit să scriu şi să public vreo şase cărţi. În ţară, am reuşit să public doar una.
    4. Monica a reînvăţat să râdă şi o face din ce în ce mai des. Zilnic, cred.. În ţară, mai mult plângea.
    5. În ciuda tuturor acestor acte de nesupunere (gravă!!) la care ne-am dedat, constatăm că guvernul, stă bine-merci în fotolii, lumea stă bine-merci pe străzi şi face greve, de pe urma cărora, mai obţine (câte) ceva de la buget. Măcar promisiuni. Sau 0,0012% din PIB. Trebuie să recunoaştem, dacă transformăm asta în lei (grei, desigur), e o sumă frumuşică.
    Desigur, mai rămâne de aflat şi în câte felii se taie noul caşcaval, cine e de serviciu la bucătărie şi pe ce (câte?) platouri pune ospătarul feliile. Dar, ca pe vremuri, la 1001 de seri, aici urmează o voce blondă şi suavă, care vă spune, dulce “Noapte bună copii!”.
    Aşa încât, acum la final, vă zic şi eu la fel: “Noapte bună copii!”.

  3. pentru lu – păi…nu. treaba stă niţel altfel. pe de o parte n-am prea mare încredere în toată clasa politică, nu ştiu cine ce ar mai putea face după 20 de ani rataţi şi criza globală, pe de altă parte dictatura nu este neapărat un lucru rău într-un anume context, dar nu ştiu cine ar fi apt şi capabil să impună o dictatură… “luminată”.
    ideea era că nu să le-o tragă cineva ar fi nevoie, ci să ne scoatem cumva din căcat…

  4. pentru miruna – nu ştiu, adică am câteva idei, teorii, dar practica ne cam…ucide.
    cine cred că s-ar găsi într-un final, problema e că lumea s-a scârbit şi nici cei competenţi nu vor să se implice…. cum spuneam, avem o istorie ratată de 20 de ani peste care a venit o criză globală şi un preşedinte şi guvern incompetent, ba, rău intenţionat…

  5. pentru Şerban Stănescu – să fiu scurt: plecăm toţi în Grecia despre care toţi spun că se prăbuşeşte? Ha ha ha! 😛

    ai pus problema la soluţie la nivel individual, aici, de bine – de rău, românul în mod proverbial se descurcă, însă dincolo de drama sau povestea de succes a fiecăruia, la nivel colectiv suntem… varză.
    şi dacă lumea se duce de râpă în jurul tău, asta-n final te dărâmă, vrei – nu vrei.

  6. Stii ce simt?
    Ca totul e atat de grav incat in mod intentionat toti inchidem ochii sperand zadarnic sa fie doar un vis urat din care sa ne trezim intr-o zi si sa o luam oarecum intr-o directie..In Moldova e dezastru ..Si pana acum am fost vai s-amar dar acum locuri de munca nu stiu unde s-ar mai gasi … Si pe unde te intorci vezi fete triste sau …aburite de alcool ..De parca asta ar fi o solutie.

  7. pentru miruna – soluţii şi iluzii pe cont propriu… şi mereu ajungem înapoi la “las’ că merge şi aşa” şi merge…tot mai rău.

  8. Romania e pierduta….se ineaca cu propria ei voma!Nu mai are cale de scapare din mizeria asta! La alegeri,tresa recunosc ca era cel mai mare fan anti-PSD,si da…am votat cu basexu’ caci nu voiam sa vad din nou umbra transcendenta a lui tataia’ Iliescu la putere.E mare pacat ca am avut de ales dintre doua rele,si eu am ales-o (sau cel putin asa cred)pe cea mai buna(dintre astea doua rele).Singurul lucru pe care-l putem face este sa vedem(si sa ne amuzam)de tampenia asta din Romania.Sa privim partea buna din acest cacat mare in care e afundat rromanica,unde sunt multi artisti dar putine talente si unde banii creeaza talentul (cica).Nu ma intelegeti gresit!Sunt un roman patriot si voi fi in continuare dar mi se face scarba la un moment dat de aceasta tara pe care o iubesc atat de mult si chiar simt nevoia sa spun ca romania suX 🙁

    • băsescu se dovedeşte varianta mai nasoală: scapi de dracu, dai de mă-sa…. oricum, discuţiile sunt tardive şi da, ne cam înecăm şi malul nici nu se întrezăreşte.

1 Pings/Trackbacks for "Constipaţia. Pardon. Constituţia."

Leave a Reply to miruna Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *