Orphaned Land -The Never Ending Way Of ORwarriOR (2010)

De gaşca asta am auzit pentru prima oară duminică seara pe blogul lui Garm şi piesa „Sapari” m-a făcut mai mult decât curios să sap după ei şi acest ultim produs lansat pe 25 februarie.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=AbCliCQnBUo&feature=player_embedded]

Atuul major al izraelienilor este tocmai combinaţia de Metal cu folclor oriental (evreiesc şi arab), un amestec aromat şi bine proporţionat, însă şi pe partea de Metal fac o combinaţie interesantă pe un fundament solid de Heavy Metal adăugând Doom, Death şi Progresiv. Vocea uneori este foarte melodioasă, alte ori grohăie ca la carte, timbrul şi abordarea lui Kobi Farhi mi-a amintit puţin de armeanul (american) Serj Tankian (System Of A Down). Chitarele au greutate, schemele sunt destul de clasice, riff-urile au însă densitate/intensitate mai accentuată, chiar şi pasajele de riff-uri, mici solo-uri paralele (sau în terţă) ce amintesc de şablonul Maiden, sună mai incisiv şi consistent. Micile inflexiuni mai moderne fac bine abordărilor mai tradiţionale, combinaţiile de stiluri şi abordări aduc o dinamică pozitivă muzicii. Dar ca să nu zic numai de bine, un mic minus – din punctul meu de vedere – ar fi tempo-urile: majoritatea se menţin într-o zonă medie, destul de aşezată şi lipsită de culoare. Nu m-a cucerit stilul bateristului, asta poate şi fiindcă momentan nu au unul constant, în studio au lucrat cu session musician.

Site Oficial
Pagina MySpace

„The Never Ending Way Of ORwarriOR” este al 4-lea album şi al 2-lea material concept al formaţiei înfiinţate din 1991.
„ORwarriOR” înseamnă luptătorul luminii – vezi Becali! Ha ha ha! 😛 😛 😛 – şi conceptul materialului se învârte evident între acest război între lumină şi întuneric, bine şi rău.
De altfel, solistul Kobi Farhi intenţionează să publice şi o carte cu 33 de povestiri sub titlul „Tango Between God and Satan” (Tangpo între Dumnezeu şi Diavol).
Albumul este împărţit în 3 capitole şi conţine 15 piese cu o durată de peste 78 de minute.
Cum spuneam, mireasma de 1001 de Nopţi, temele orientale, coloratura materialului este ce-i diferenţiază radical de marea masă a trupelor din această zonă, abordările diferite, combinaţiile de stiluri le fac muzica dinamică, interesantă. Kobi Farhi cântă predominant în engleză, dar „scapă” şi fraze în ebraică şi arabă.
Chitariştii Yossi Sa’aron Sassi şi Matti Svatitzki „prestează” impecabil, dar Yossi Sa’aron Sassi are pe lângă chitară şi pianul şi alte câteva instrumente (bouzouki, bağlama, etc).

Fiind vorba şi despre un album concept n-am să-l disec în detaliu, l-am tot ascultat şi îmi place – mie în general îmi plac lucrurile exotice, „chestiile” mai originale – şi Orphaned Land au această calitate.  Mi-a plăcut mult şi “ambalajul”, coperta şi cărticica discului cu o grafică la fel de originală.
Cred că dacă îşi vor găsii şi un baterist inventiv, cu nerv, vor consolida secţia ritmică cu basistul Uri Zelcha, muzica lor poate devenii şi mai de impact, idei, teme interesante sunt suficiente.
Nu o fi uşor să răzbaţi în lumea aceasta nici din Israel, dar le ţin pumnii.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Lf7i6UB5vGw&feature=channel]
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=lZUcWngEtcM&feature=channel]