aparent…și evident

Echilibrul aparent…

Când pleci de la o premiză falsă sau greșită riști să ajungi în cu totul altă parte decât ți-ai propus. Uneori asta mă face să nu-mi mai propun nimic. Ei, nu este chiar așa, poate-mi propun în secret și trag cu coada ochiului să văd cum decurg lucrurile. 🙂 Știu, este o prostie, dacă nu te vede nimeni nu înseamnă niciodată că NU știe nimeni…

Poate că da, realitatea pe care o cunoaștem este parte dintr-un vis elaborat din care nu ne vom trezi niciodată…

Poate. 🙂 Dacă starea de echilibru nu este una naturală – și oarecum obligatorie – multe lucruri își schimbă radical sensul.

Și echilibru „perfect” nu există. Sau dacă totuși da, acela este doar încă un nume pentru dumnezeu. Și ca tot ce este dumnezeu sau nu-l conștientizăm sau îl interpretăm complet eronat.

Are cineva controlul?

Există chiar și strict teoretic posibilitatea unui plan?

Ne place să ne jucăm de-a dumnezeu, suntem amețiți de putere, de dorința de control, contorizăm totul și prin asta ne amăgim că și avem controlul lucrurilor, dar… poate că „rostul” nostru este să producem și să menținem dezechilibrul.

Totuși poate am sărit calul.

Sau și asta face parte din plan?

😀

Azi, 20 martie 2010, la ora locală 19:32, are loc echinoxul (sau echinocțiul) de primăvară, care marchează începutul primăverii astronomice în emisfera nordică.

Este un moment propice pentru a face o evaluare a unui ciclu încheiat și a face planurile pentru ciclul următor.

(Vine, vine primăvara!) Evident!

Am luat deja câteva decizii importante și am planuri (mari) și pentru perioada următoare. Soarele îmi zâmbește complice, universul mă atinge și vreau să simt fiecare vibrație, să trăiesc și să savurez fiecare moment. Începe ceva. 🙂

Dar – evident – aparent sunt(em) în echilibru. 🙂

20 comments on “aparent…și evident

  1. “teoretic” exista un plan de viata care se face inainte de momentul conceptiei individului, cand se stabileste totul: locul nasterii, momentul, parintii (rudele sau asa numita familie de suflete surori, in care fiecare e legat deja prin trecutul comun de ceilalti) si toate celelalte amanunte. ba chiar are loc o asumare constienta a destinului ce urmeaza a fi dus la indeplinire.

    la nastere toate acestea se sterg din memoria fizica (nu si din cea universala) spre binele individului, pentru ca daca ar sti dinainte tot ce are de facut nu ar mai decurge totul la fel, mai ales in cazul celor pe o treapta de evolutie inferioara. ramane ca ghid instinctul care este o dovada a unor experiente din trecut si care dicteaza deseori calea de urmat, daca esti suficient de atent sa il asculti si ai incredere si curaj sa ii dai curs.

    exista si liber arbitru sau, uneori, lipsa lui (fatalitati) cand nu ai de ales, trebuie sa treci obligatoriu prin anumite experiente.

    si da, daca te mentii cat de cat pe linia destinului tau (desigur, cu implicatii personale si colective), detii si controlul asupra evenimentelor, poti hotari asupra lor, chiar daca rezultatele depind sau sunt influentate si din afara.

    controlul (jocul de-a dumnezeu), de fapt puterea exercitata asupra altora e deja alta poveste.

    ideal ar fi sa ne construim si inaltam pe noi si nu sa ii supunem si/sau daramam pe cei mai “slabi” (de fapt, pe o alta treapta a evolutiei, prin care am trecut la randul nostru candva) decat noi.

    omul este o alcatuire fascinanta.
    desigur, in univers(uri) exista entitati sub sau peste om, ca nivel de evolutie.
    rostul (sensul) este probabil acesta: prin dezechilibru catre echilibru. 🙂

  2. azi am simtit si eu din plin venirea primaverii 🙂 si sper sa vina din toate punctele de vedere!!!

  3. Facem trasee funambulesti clipa de clipa. Cel mai adesea in noi. Asa e normal, asa e firesc, sa cautam armonia. Si sa mergem mai departe. Nu stiam de ce azi am avut chef de curatenie generala in casa; deci incepea primavara astronomica…:)

  4. pentru Ruby – mereu ajungem înapoi la asta:

    („It comes down to this.
    Your kiss.
    Your fist.” – de asta mi-am amintit colateral
    . 🙂 )

    teoriile predominant sunt infirmate de practică.
    am citit și eu destul de mult despre ființe aflate pe trepte superioare sau inferioare și cumva toată treaba aceasta are un iz pur uman, mereu cineva sau un grup de persoane se dorește mai cu moț și de fiecare dată se găsește și o teoremă sau o teorie care să dovedească faptul că sunt mai cu moț…
    sunt fecioară și lucrurile pe care nu le pot confirma din mai multe surse le digerez cu dificultate, îmi place confirmarea practică a teoriilor și asta nu mereu este posibilă…
    poate sunt și ușor luciferian, rebel, mă opun la orice idee de plan… (Final Destination… 🙂 )
    dacă există UN plan, există și toate celelalte și asta cred că mă înspăimântă.
    ideea de care mă agăț și din Astrologie este că Astrograma Natală îți este utilă exact în a „dejuca” planurile, este în fapt ceea ce îți oferă și Tarot-ul prin anticipare… fuck! dacă poți dejuca planul, asta-i confirmă existența, nu?
    nimeni nu vrea să se dezvolte pe sine, e mai ușor (și amuzant) să supui pe alții… goddamn human beings.

    [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=10oySOB1QO0&feature=related]

  5. pentru unicoarna – m-am mutat de o lună în drumul „tarabei” și „întâmplător” azi am trecut pe lângă o terasă-pizzerie… 😀

  6. pentru Papillon – eu ieri am ieșit pe o terasă, asta după ce l-am achiziționat pe Yodanoul meu ucenic 😀 – și un monitor huge… 😀 pentru planuri noi ai nevoie și de partener(i) de nădejde și de unelte. 🙂
    (eu nu mâine vreau să trăiesc bine ci azi. 🙂 )
    garsoniera este atât de mică…nu înțeleg unde încape atâta praf??! 😛

  7. mi-a povestit o prietena ca are un ‘om’ pe care il iubeste; acest om trece printr-o perioada grea si i-a zis ca dumnezeu il ajuta sa treaca peste. ea este reticenta in privinta Lui, si l-a intrebat cum l-a ajutat D acum. El i-a raspuns: prin oamenii pe care mi i-a trimis.

    eu cred in echilibru. fara el, nu putem..fiinta.

    nu cred in destin si nici in vreun plan pregatit dinainte. cred insa ca daca te cunosti, ajungi sa te ‘imbunatatesti’, ajungand astfel sa iti influentezi ‘destinul’

  8. Waw!! Ce stare de spirit avem!! Sa te tina!! Mult !!

    Echilibrul de asta se cheama echilibru daca stai sa te gandesti ..Ca trebuie mereu sa ajustezi ca sa ramana asa …Altfel s-ar fi numit fir intins sau nu stiu cum …Si in toate exista o stare de ..echilibru care ,la o anume reactie devine dezechilibru ..Teorie de ddoi bani ..Am incepuit saptamana in acea stare de profund dez…Dar ma bucur pentru tine ..

  9. Mda… am cam sărit calu’.
    A deţine controlul e o prostie. A ce? A cui? Îmi, îţi, îi aparţine ceva cuiva? Cu cît ştiu mai multe îmi dau seama cît de puţine ştiu…
    M-am învăţat să mă cresc pe mine şi poate că acest lucru şochează. În fine… toţi avem în noi o părticică de Lucifer sau de Iudă…
    Astrologia îţi poate doar nişte informaţii generale. Atît. Tarotul? Ştiu destul de puţin… după mine cărţile îţi pot arăta viitorul în funcţie de modul de gîndire actual.
    Se păstrează aceiaşi carte de anul trecut? Ţin minte că erai Nebunul… mai eşti?

  10. pentru meda – cum spune (tot) Reznor: capital g 😀

    [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=gvRSfJrm2es]

    indiferent dacă credem în D sau nu, indiferent ce nume, ce definiție îi dăm, „ceva” există.
    până la urmă totul depinde cum ne raportăm la acel ceva.
    este o altă discuție că pentru o bună raportare cu ceva sau cineva din exterior este necesară o bună relație cu sinele. 🙂
    putem numi asta și echilibru. 🙂

  11. pentru miruna – părerea mea legat de echilibru este că problema constă în faptul că nu poți determina echilibrul doar dacă-l raportezi la ceva iar raportările mereu au o marjă de eroare… 🙂

  12. pentru Stănescu Monica – cartea personalității este una și neschimbată, eu sunt Ermetul (Fecioara).
    altfel poți „trage” câte o carte pentru fiecare zi, lună și an. 🙂
    probabil rămân „nebun” în comparație cu unii sau alții…. contează? 😀
    lucrurile se învață, viața se trăiește… acesta este un echilibru dificil. 🙂

  13. am fumat prea mult
    am băut ceai.. apă.. mîncat bine…
    salvează-mă de la călcat haine! mă dor încheieturile mîinilor de nu prea mai văd… are să fie bine, la serată, nu? 🙂

  14. pentru liloo – acum vreo 16 ani mi-am cumpărat un fier de călcat și după 2 ani de păstrat obiectul intact în cutia nedesfăcută, l- am făcut cadou. 😀

1 Pings/Trackbacks for "aparent…și evident"

  1. […] multe ori nici măcar nu realizăm. Şi mă întorc – am şi eu cerculeţele mele, la naiba! – de unde am plecat: Poate că da, realitatea pe care o cunoaştem este parte dintr-un vis elaborat din care nu ne vom […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *