Notorietate obscură – pseudo concurs cu premii fictive

Săritul peste cal este sport naţional, un fel de tradiţie molipsitoare şi tot odată obligatorie. Blogul (şi bloggingul) sunt parte a cotidianului, toţi scriu, nimeni nu citeşte, este o constatare mai veche de-a mea, dar confirmată şi reconfirmată.
Am mai vorbit despre fenomen şi am spus că mulţi sau au pierdut/greşit sensul şi direcţia sau habar n-au despre ce este vorba. Asta că n-au habar, teoretic este până la urmă ok, fiindcă ar putea să însemne că pornesc pe un drum necondiţionaţi însă şi aici se confirmă o altă observaţia de-a mea: practica infirmă teoria şi asta ca urmare a faptului că odată pornit pe un drum greşit, este dificil să ajungi la destinaţia dorită.
Am un dinte pentru ceea ce numesc „bloguri corporatiste”. De exemplu Zosoşi subliniez, n-am nimic cu omul. Intru şi încerc să găsesc ceva. Orice. O imagine, un gând, un… rost. Poate-s tâmpit, idiot, imbecil sau pur şi simplu cârcotaş, dar rar – a se citii niciodată – nu m-a „atins” nimic. Dar Zoso e cool, este o instituţie. Cabral. Idem. 99,9% fleacuri. Şi lista este mult prea lungă şi tot timpul deschisă. De la Ciutacu şi Badea (Gâdea n-are blog? 😛 ) la popularii Mitrea şi Năstase (pe când şi victoriosul Ponta? 😛 ), de la deviaţi ca Saccsiv la horoscopul (necrolog 😛 ) al lu’ Urania (postat şi re-postat în “n” locuri).
Bine, e loc pentru toată lumea, nici nu asta ar fi problema, unii „e” mai populari ca alţii şi popularitatea nu reprezintă nimic şi nicidecum nu este un barometru al calităţii, al conţinutului şi consistenţei unui blog.
Dar şi aici trebuie făcută o precizare. Mulţi din cei pomeniţi nu sunt bloggeri de „meserie” ci blog-ul este doar o prelungire a altei activităţi şi popularitatea în mare măsură provine din altă parte.
Observ – şi nu doar legat de blogeri şi blogging – lipsa de vocaţie.
Ai, n-ai treabă, talent, idei, ceva de comunicat: scrii. Să fie.
Ideea că blog-ul ar fi un jurnal deschis publicului aproape că a dispărut complet. Am pierdut comunicarea nu doar cu cei din jurul nostru, dar am pierdut legătura chiar şi cu noi înşine. Este finalul previzibil al aroganţei cu care ne-am baricadat în turnuri de plastic, imitaţii ieftine de fildeş. Nu, nu din ecologism, nu din dragostea pentru animale, nu din respect pentru viaţă şi fiinţe vii ci din comoditate şi zgârcenie…
Cei care mai au verticalitatea să fie ei fără a pretinde că sunt altceva, nu sunt (foarte) populari. Cu mici excepţii.
Ar mai fi blogurile cu tematică – artă, sport, cultură, etc – , bloguri de breşă, unele din ele fiind chiar de calitate însă au acest „handicap” că se adresează unui public restrâns şi multe din ele sunt de negăsit în universul infinit al internetului şi al (tot mai) vastei blogosfere.

Vă spuneam că m-a iritat oarecum că mi s-a lipit eticheta de „blog de criză sau blogger crizat”. Am întrebat ce înseamnă şi am primit un răspuns gen „de aia”: „Înseamnă exact ce ţie sau altora le spune imaginaţia. 🙂 Nimic mai mult.” Aha, doamna n-a mâncat nici usturoi, nu-i pute nici gura. Bine, nominalizare este una, de votat – din fericire – nu m-a votat nimeni… 😛 M-a deranjat faptul că eu scriu predominant despre muzică şi alte „nimicuri” care mă preocupă sau… pur şi simplu povestesc accidental/ocazional despre mine sau micile, marile mele frământări cotidiene.
Mă amuză că o postare cum a fost cea cu slujba de pe eJob stârneşte mult mai mult interes decât orice articol legat de muzică…
Politica am eliminat-o din sfera mea de interes: nici politica în sine, nici politicienii nu reprezintă în vre-un fel o soluţie pentru problemele curente individuale şi globale. Din păcate cred că soluţii globale nu există de nici un fel iar individul este prea ignorant şi laş să se salvezi singur. În fine!
Am spus (şi) asta: „blogul nu este nici concurs de frumuseţe – catwalk -, nu este nici „cine ştie câştigă”, nici măcar oglindă nu cred că este, sincer, nu cred că reprezintă cu nimic mai mult decât semnificaţia pe care i-o acordăm noi propriului nostru blog – la fel ca şi cu toate celelalte lucruri din viaţa noastră.”

Unii însă încearcă să călărească popularitatea altora şi aşa – cred – s-a ajuns la pseudo concursuri de frumuseţe. Nici asta n-ar fi o problemă, dar cum aminteam, s-au născocit categorii complet idioate (Cel mai bizar blog, Cel mai bizar blog, Cel mai schimbător blog, etc), dar nimeni nu pomeneşte de blogurile cu şi despre muzică. Asta nici cei care pretind că se interesează de artă şi cultură…

La începutul blogingului s-a inventat şi aşa numitul blogroll. Este o listă de link-uri – de obicei reciproce – care pe de o parte crea o legătură între anumiţi blogeri, pe de altă parte reprezenta şi un fel de certificat de înrudire, vot de încredere dat între bloggeri. Din analiza de trafic a site-ului văd că blogroll-ul nu mai reprezintă mare lucru, nimeni nu prea îşi bate capul să îşi extindă cercul de interes. Sunt probabil cel puţin două aspecte aici. Cum spuneam chiar la început, toată lumea scrie, nimeni nu citeşte, pe de altă parte cred că nu este săptămână să nu primesc o propunere/cerere de link-exchange şi din politeţe prostească (şi/sau exagerată) cum nu refuz pe nimeni, şi blogroll-ul meu s-a îngrăşat şi s-a lungit şi sunt adrese/persoane pe care nu cred că le-am vizitat mai mult de două ori: prima şi ultima oară (când i-am adăugat)… 😛 😛 😛
OK, admit, sunt egoist, arogant, mă scuz şi eu că n-am timp (sau chef), nu-s nici un prieten foarte bun, nici un cititor prea fidel.

Bun. Am lungit-o şi cred că (iar) v-am plictisit de moarte. 🙂 Adevărul este că astăzi m-am simţit atât de neinspirat încât am crezut că nu voi fi capabil să scriu nici două rânduri.
Am o „tonă” de muzică şi am mai găsit câteva discuri ce merită toată atenţia, dar… O să le vină rândul. Sper. 🙂
Vroiam să spun că şi clasamentele au sens, au măcar o valoare simbolică dacă sunt făcute cu cap sau… din suflet.
Aşa am ajuns să fac şi eu o listă cu ce (mai) citesc şi eu uneori cu plăcere. Nu este un clasament şi nu se acordă premii. E eventual o simplă invitaţie la o plimbare virtuală de duminică. 🙂

Îl apreciez pe Flavius în primul rând pentru bunul lui simţ ieşit din comun, dar şi pentru căldura umană, naturaleţea cu care abordează diferite subiecte. Este ceea ce numesc om şi este un exemplar (tot mai) rar.
O plac pe Papillon pentru gândurile sale şi frumuseţea cu care reuşeşte să le aşterne, vibraţia pe care o transmite.
Pe Anna o citesc cu mare drag de fiecare dată. Mă regăsesc în căutările ei, şutesc din înţelepciunea experienţei de viaţă şi-i savurez umorul.
Alin este busola mea în lumea filmului, dincolo de faptul că ne leagă amintiri mai vechi de 20 de ani, îmi place sictirul lui şi merg cu încredere pe aprecierile lui legate de pelicule noi şi vechi. Scrie şi despre muzică, dar la muzică nu se pricepe nimeni ca mine…. Ha ha ha! 😛
Şi cam tot la capitolul acesta ar mai fi Garm – Filme şi Rock, este Victor cu al său Just Blues, o incursiunepredominant în lumea Blues şi Folk şi fără să epuizez nici lista, nici blogroll-ul meu, Muzika Magika unde găsesc mereu ceva interesant de ronţăit urechilor.
O citeam cu drag şi pe Roxanne – o puştoaică inteligentă şi cu talent, dar s-a…. crizat. Sper să-i treacă. 🙂
O aveam şi pe Thanata până s-a pierdut în… pădurea (ei) de puli.
Dacă nu-mi pierdeam apetitul (interesul şi încrederea) vis a vis de subiectele politice, poate mă mai băteam şi acum pe Mahmuri Între Fantome, aşa am devenit doar un cititor ocazional şi… docil. 🙂
Şi mai am în listă adrese utile. 🙂 E Andrei – un tânăr talentat şi aparent inepuizabil, Manole meşter şarmant, Ultimul Unicorn – n-am mai citit-o de mult, îi datorez o bere şi o pizza (de la alegeri) 😛  şi Andruşka – lui îi datorez mult mai mult… 😛 …şi mai sunt câteva pagini care îmi sunt dragi, iertare că nu le pomenesc acum! – însă cel mai mult îmi place să mă plimb fără direcţie, mai ales pe Blogspot şi să dau… „următorul blog” sau pur şi simplu, aiurea, din click în click să rătăcesc şi să citesc bloguri la întâmplare…Când am timp, chef, disponibilitate şi… răgaz. Ca azi. 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ZiAYdIafwi0]

31 comments on “Notorietate obscură – pseudo concurs cu premii fictive

  1. Imi place mult cum scrii despre muzica; pot spune cu toata sinceritatea ca prin intermediul tau am descoperit grupuri sau solisti de care habar nu aveam. Sunt o ascultatoare docila, dar recunosc, nu ma pricep sa comentez, ci doar sa ma bucur de sunete… Dintre blogurile acelea celebre nu-l citesc pe niciunul si nu cred ca pierd nimic; in schimb, pe cei din blogrollul meu, putini la numar, ii citesc cu drag, pentru ca eu i-am ales pe ei si simt ca ne uneste pe toti ceva… un fir imaginar de ganduri si simtiri…

  2. pentru Papillon – şi eu dau iama în blogroll-ul meu… 🙂 însă – cum spuneam – am şi câteva mici scăpări în el, mi-e jenă să refuz cererile…. 😛 😛 😛
    în rest…. singurul “corporatist” pe care-l mai citesc este Tudor Chirilă.

  3. Eu te citesc mai mereu… dar la muzica nu ma pricep…
    Iar eu te apreciez pe tine pentru sinceritate, naturalete, inteligenta, talentul tau de a reda in cuvinte ceea ce simti si pentru curaj.
    Te pupa Minelus

  4. pentru Minelus – sărut-mâna. am cam 45 de cititori constanţi şi câteva sute de vizitaori ocazionali şi uneori… rătăciţi. 🙂

  5. Am vazut odata, o statistica la blogurile tale, la inceput, ca nu mai stiam exact linkul, si-i dadusem cautare “brushvox”, si erau vizitatori din toate colturile lumii, am vazut ca-ti arata si IP-ul celui care te viziteaza. Bun asa! Asa ar trebui sa faca si aia pe netlog, sa vezi atunci…. ca sunt care au si cate doua conturi, unul de femeie si altul de barbat…. stiu eu una, ce i-as mai face eu ticaloasei asteia… hahaha!

  6. Bună, brush ! Şi dacă n-am trecut pe aici cam demult este pentru că…n-am prea mai trecut pe nicăieri (ei , mă rog, obişnuinţa de a-mi bea cafeaua într-o anumită cafenea virtuală n-a dispărut, nu încă )
    Oi fi “crizată” 😀
    Vreau ceva de la mine, nu ştiu ce vreau şi asta…(nu pot să mă abţin, trebuie s-o spun)… îmi ocupă tot timpul.
    Şi muzică, multă muzică am ascultat, muzică ce ar fi trebuit s-o ascult acum …ha, 30 de ani, incredibil , dar…30 de ani.
    Blogăreala : nu prea pot fără ea, aşa de nebună cum o fac eu acolo, dar parcă o simt cumva… la viteza tiptil.
    Acuma mă duc să citesc , aici, la tine, bloguri din urmă.
    Să fii cuminte, dar…cu limte. 😀

  7. pentru Anna – nici eu nu m-am dovedit un cititor bun şi constant, viaţa (extra virtuală) are suficiente urcuşuri şi coborâşuri pentru a-mi ocupa timpul şi spaţiul.
    muzică (bună) am însă grămadă şi uneori şi alte… bazaconii.
    şi când mai am timp, dau o tură pe la prieteni. 🙂

    P.S. cuminte? conform standardelor cui? (hi hi hi hi)

  8. pentru unicornu’ albastru – 😀 cu primăvara cred că ai dreptate.
    cu lenea… păi nu la scuză mă gândeam, era o pură constatare în ceea ce mă priveşte… abia am timp de mine. ştiu, îmi e ruşine! 😛

  9. eu citesc un singur blog , pe tine …..in rest nu le prea am cu virtual life …….gen facebook , twiter….bloguri …si alte minuni …….nu am timp de asa ceva .the real life -mi acupa tot timpul ……

    eu consider bloghistii si facebookistii …etc …..oameni cu mult timp de omorat……

    la mine timpul este complet full (mai ales acum cu 2 puradei)…………..daca e timp liber……………, sar coarda , joc scunsea,prinsea, aschie, baza, sotron,fac lectii, merg la patinuar , schi ,balet, inot , parcuri …culeg frunze moarte, merg la lighispir, desenez, cand la chitara, fac castele de nisip………si daca mai e timp de citit, citesc povesti la puradele……………..

    deci la mine e umpik ciudat cum unii au timp de toate munile astea de chestii virtuale………e ciudat sau sunt eu prea old school?

    oricum ar fi …… eu prefer realul decat virtualul ……

  10. pentru rifeor – da dude, virtualul îţi omoară o grămadă de timp şi unii rămân captivi în el şi îl confundă cu viaţa reală…

    sex virtual şi concerte văzute pe YouTube…naşpa, isn’t it? 😛

  11. pentru Garm – nu mai am loc de prostiile mele, da’ să le mai citesc şi pe ale altora… 😛 😛 😛

    abia de apuc să citesc ce mă interesează din muzică şi chestiile de care mă mai preocup… pe bloguri, trec când apuc pe la prieteni şi cu asta basta. ştiu, sunt arogant şi ignorant, nu umplu netul cu comentarii peste tot să-mi cresc traficul şi nu mă omor să am postări care sunt teme fierbinţi.
    unii trăiesc de pe urma blog-ului, la mine este doar un hambâţ. 🙂

  12. wow..ce descoperire interesanta am facut..scrii tare bine, te-am citit pe nerasuflate…acum..mno..sa-mi dau si eu cu parerea…cred ca blogosfera se imparte in doua mari categorii:
    sunt acele persoane care au descoperit o noua metoda de comunicare cu propriul lor targhet (o prelungire, cum bine ai spus, a jobului lor…a meseriei lor…) de aceea zozo nu te misca cu absolut nimic…nu-l simti, nu-l mirosi, nu este palpabil…pentru ca nu te regasesti in el si-n cuvintele lui…unii isi fac reclama, pe netlog am gasit-o pe paula seling care are sute de prieteni…
    altii muta discutiile de la teveu sau de prin ziare in virtual…vezi blogurile ziaristilor…toti astia scriu pentru altii…nu mai vb despre politicieni ca mi se face scarba..

    si mai sunt persoane care scriu in primul rand pentru ele insele ..daca le citeste cineva bine, daca nu..ura si la gara…am inteles ca tu scrii despre muzica, poate altii sunt pasionati de bucatarie sau de masini..sau scriu nazbatii pur si simplu din necesitatea de a-si varsa undeva frustrarile…astia nu sunt cititi…pentru ca nu au in spate o industrie media..se au doar pe ei…prefer cea din urma categorie si ma bucur ca te-am gasit pe tine cum i-am gasit si pe altii..putini dar frumosi..si cel mai important ma bucur ca am descoperit oameni nu produse

  13. pentru merepaduretze – mulțumesc în primul rând pentru apreciere.
    da, ca și „afară” și în virtual lumea este ciudată – să zic așa – dar fiecare are dreptul să fie cum crede de cuviință, cum se simte bine atâta timp cât nu (prea) deranjează pe alții.
    eu scriu destul de haotic, mult despre muzică, uneori despre mine și alte ori… ce-mi vine la mână (cap). 🙂

  14. 🙂 nu mi s-a parut haotic scrisul…de obicei selectez ce-mi place…eu nu ma pricepla muzica..ascult, dar nu as putea scrie despre asta..cred ca scriu despre mine de fapt, pentru ca eu sunt centrul universului meu :))) suna al naibii de egoist, stiu..dar e o forma de descarcare ..o defulare ..iar cateodata simt nevoia sa astern idei, indiferent cat de idioate ar fi, tocmai pentru a le pricepe mai bine..pentru a le intelege sau a le da un sens

  15. pentru merepaduretze – te-am introdus în blogroll să trec să citesc… altfel îți pierd urma. admit: am devenit un cititor prost și leneș.
    asta că ești centrul universului tău nu-i rău deloc. 😀
    nu scrisul în sine este haotic și subiectele pe care le abordez sunt (vin) haotic.
    idei idioate am și eu. podul plin, beciul plin, casa, casa scării și aleea ce duce la bloc… 😛 toți suntem așa, nu toți recunoaștem. 🙂

  16. da..sa stii ca cele mai bune scrieri sunt cele ale caror idei vin cand te astepti mai putin
    mi se intampla sa stau la o bere la terasa si sa ma pocneasca Ideea..stralucita Idee..hm..si nu am unde sa scriu..macar trei cuvinte, o propozitie ca apoi sa o dezvolt mai tarziu..acasa…..asa imi distrug pachetele de tigari, pentru ca incep sa le mazgalesc pe toate partile……mi se intampla asta si prin metrou, si la dentist..iti imaginezi cum e sa stai pe scaun la dentist cu gura cascata si ochii in tavan ..medicul sa se plimbe pe lg tine cu tot soiul de unelte iar tie sa-ti vina o idee pt blog??? :))))

    cat despre scari de bloc..alei si poduri..suntem niste nostalgici. cred.

    o sa reincerc sa te introduc si eu in blogroll. ieri nu mi-a iesit…imi prind urechile cu site-ul asta. :)))) eu vin de pe blogspot. asta asa..ca scuza. :)))) o sa mai incerc.

    zi faina!!!

  17. pentru merepaduretze – cea mai tare fază (zic eu): scriam un text pentru o piesă, cu pixul pe hârtie, dar la birou, cu tastatura sub nas și computerul, monitorul pornit. la un moment dat mi-a venit ideea „genială”, am scris-o repede (tot cu pixul pe hârtie, evident) și am dat repede Ctrl S… 😛 😛 😛 atunci am realizat cât de idioți putem fi… 😀
    blogspot e o platformă mai bună ca wordpress, de ce te-ai mutat?
    nu țin la blogroll și link-exchange-uri, nu trebuie să-ți bați capul. 🙂

  18. :))))))) misto faza. eu nu mai pot sa scriu pe hartie ceva de la cap la coada. hartia alba ma inhiba …hm..si cat de straniu mi se pare sa mai tin pixul in mana…si scrisul parca nu e al meu…:)))

    pai..nu m-am mutat de pe blogspot..acolo am majoritatea posturilor ..am ajuns aici din curiozitate si pentru a citi posturi noi…bine..nu am terminat eu de lecturat toate blogurile de pe blogspot :)))) dar voiam sa vad ce se scrie si pe aici
    si daca nu tii tu la blogroll, las ca tin eu 😀 pentru ca, daca nu mi-ar fi ajuns mes tale pe mail te-as fi pierdut. asa, te pot citi oricand..esti la un click distanta..nu stiu in ce reclama am auzit asta :)) si gata, esti la mine in lista!

  19. pentru merepaduretze – mă omori! suntem în aprilie şi tot mă tragi înapoi la un post din februarie…. ha ha ha! 😛

1 Pings/Trackbacks for "Notorietate obscură – pseudo concurs cu premii fictive"

Leave a Reply to brushvox Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *