Let’s dance! Groove Armada, Delphic, Alpha Point, Sade şi Vedera.

Ne trezim încruntaţi, zi de zi tot mai încruntaţi. Apa caldă nu curge, caloriferele sunt aproape reci, facturile cresc. Îţi freci dinţi cu periuţa, scuipi apa-n chiuvetă şi verşi şi o înjurătură. Cafeaua parcă nu mai are nici un gust, fumul ţigării te zgârie pe gât, dar tragi fumul cu încăpăţânare şi mai înjuri o dată. Deschizi televizorul din obişnuinţă, aceleaşi ştiri se repetă cu nepăsare, vocile bâzâie şi nici nu mai desluşeşti sensul cuvintelor şi – inevitabil – înjuri din nou.
Afară zăpada murdară stă grămadă peste tot, calci în urmele paşilor anteriori, nimereşti într-o băltoacă şi… îţi mai scapă o înjurătură printre dinţi. Ajungi în staţie numai bine să-i faci cu mâna tramvaiului… şi în loc să înjuri, scoţi mp3 playerul din buzunar, îţi pui căştile şi dai drumul la muzică. 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=YHhmyyahh4s&feature=channel]

În paşi de dans, treci mai uşor peste obstacole!

Groove Armada – Black Light (2010)


Al 6-lea album Groove Armada ne aduce 11 piese proaspete în colaborare cu nume ca Bryan Ferry, Fenech-Soler, Jess Larrabee, Nick Littlemore, SaintSaviour şi Will Young iar sunetul albumului aminteşte şarmant de discurile semnate de David Bowie, Fleetwood Mac, Gary Numan, New Order şi Roxy Music.
Australienii au acelaşi puls plăcut, degajă căldură şi un „feel good” antrenant, contrastant cu titlul materialului.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=te800CeEjBM]

Primul extras single „I Won’t Kneel” (cu aportul lui SaintSaviour) este o piesă mai aerisită, cu un ritm mai lent, sunetul de anii ’80 străbate plăcut, bâzâiala sintetizatoarelor au căldură, amprenta Retro are ţinută, pulsul clasic degajă relaxare. Al doilea single, „Paper Romance” este o piesă mai ritmată, mai dinamică, rămâne însă aceeaşi abordare relaxată şi relaxantă, pulsul plăcut al anilor ’80.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=UbpWBDfpUBA&feature=channel]

Tot albumul balansează echilibrat între piese mai lente şi piese ceva mai ritmate, aroma Disco de anii ’80 pulsează plăcut de la un capăt la celălalt al discului, e relaxare totală, băţâială senină. Mi-a (mai) plăcut „Fall Silent”, „Shameless” cu vocea excelentă a lui Bryan Ferry, „Warsaw” şi „Not Forgotten”. În toată nebunia de acum, câte un disc Retro care totuşi are viaţă, sună viu.

Delphic – Acolyte (2010)

Delphic sunt un trio de Dance Alternativ din Anglia şi acest „Acolyte” este albumul lor de debut lansat de Polydor pe 11 ianuarie 2010. Cei trei membrii oficiali: Richard Boardman, Matt Cocksedge şi James Cook sunt completaţi de bateristul Dan Hadley.
Clip-ul single-ului de debut, „This Momentary” a primit anul trecut 3 nominalizări la UK Music Video Awards şi participările la festivalurile importante de pe insulă, T in the Park, Reading and Leeds Festivals, Creamfields şi Bestival le-au adus o notorietate considerabilă şi s-au clasat pe locul 3 la BBC Sound of 2010.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=mkmZBuidJVY&feature=channel]

Din amestecul de elemente Dance cu Indie/Rock rezultă un sunet proaspăt, incisiv, abordarea caracteristic britanică având reprezentanţi de frunte ca New Order sau The Prodigy. Delphic sunt mai apropiaţi primilor, însă filonul Rock este mai estompat, mai nuanţat, muzica este aerisită, lasă spaţii largi, condimentează abordări Trance cu elemente Rock fără însă să devină zgomotoşi, predominant rămân într-o zonă Chill, dar au secvenţe ce amintesc şi de New Wave-ul anilor ’80.
Cele 10 piese sunt o călătorie relaxantă şi plăcută. „Acolyte” cu cele aproape 9 minute ale sale creşte lent, se deschide ca o floare în soarele dimineţii, este fracturată dinamic, pasaje lente sunt inserate în groove-ul pulsant, elementele sintetice se îmbină cu sunetele naturale şi împreună formează un râu armonios.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=2vl2tZV6XV4]

„Acolyte” este un album bine balansat, echilibrat şi compact. Un disc plăcut de parcurs, mi-au plăcut în special „Doubt”, „This Momentary”, „Acolyte” şi „Counterpoint”.

Alpha Point – Alive CDM (2010)

Alpha Point au fost o surpriză plăcută. Vin de la Chişinău şi sunt reprezentanţii scenei Dark Electro, în muzica lor se amestecă influenţa Depeche Mode cu elemente Trance, Synth şi Future Pop.
Proiectul lui Alexander Gladky aka Rush s-a născut din restructurarea formaţiei Future Positive, o gaşcă deja de succes care a împărţit scena cu nume consacrate ca VNV Nation, Covenant şi Combichrist.
Muzica lor se înrudeşte cu mai cunoscuţii Assemblage 23, dar Alexander pomeneşte şi de Colony 5, Neuroticfish şi Unheilig.
Acest maxi „Alive” este lansat prin Synthematik şi evident găsiţi piese şi pe pagina personală MySpace al proiectului.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=7uQnRxAg-ys]

Materialul conţine 5 variante la piesa “Alive” şi 3 pentru “Things I Do”.
Mi-au plăcut ambele şi mi-au plăcut şi diferitele variante de mixaj de la abordările mai întunecate la cele aerisite. La “Alive” mi-a plăcut cel mai mult versiunea Evil Pengenious Mix al lui Mezzamo iar pentru “Things I Do” versiunea Future Invasion Mix făcută de Technomancer cu siguranţă rupe cluburile!
Alpha Point este un nume ce merită reţinut şi urmărit, poate se găseşte cineva să-l aducă şi în cluburile din Bucureşti şi din ţară.

Sade – Soldier of Love (2010)

Nu Donatien Alphonse-François de Sade ( 😛 ) ci Helen Folasade Adu alias Sade.
N-am mai auzit nimic de „fata” asta (are 51 de ani…. 😛 ) de ceva vreme. Cei drept nici ea nu prea s-a omorât cu firea, nu m-a sunat, nu m-a căutat şi n-a mai scos un disc de 10 ani. Unde mai pui că actualul ei album este doar al 6-lea disc… Dar se pare că-i într-un ceas (moment) bun, a debutat direct pe poziţia a 4-a în UK Album Chart şi peste ocean a vândut juma’ de milion de exemplare devenind cel mai bine vândut album al începutului de an.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=44Fl6jtLEQk]

10 piese, 40 de minute în stilul deja consacrat al cântăreţei de origine nigeriană, o muzică aerisită, cu miresme de Soul şi Jazz, un R’N’B mai autentic decât produc toate divele, divuţele şi gonflabilele la olaltă scoase pe bandă rulantă de industria muzicală. Vocea ei străluceşte cu acelaşi farmec, muzica este simplă şi naturală, parcă lipsesc toate artificiile care fac muzica de astăzi să sune uniform şi sintetic.
Este o muzică plăcută şi parcă-parcă miroase-n aer şi Grammy-ul…
Piesa ce dă titlul albumului este şi primul extras single, o melodie mai ritmată, cu un sound mai modern, mai înţepat. N-aş paria, dar următorul single cred că va fi „Skin”, o piesă lentă şi aerisită, pluteşte ca ceaţa şi se lipeşte de urechea ascultătorului fără a fi siropoasă. Mi-a mai plăcut  „Morning Bird” şi „Bring Me Home”. Un disc de atmosferă cu orchestraţii fine şi cu suflet.

Vedera – Stages (2009)

Industria o caută – de 20 de ani, ha ha ha! 😛 – pe noua Deborah Harry. Unii jură că ar fi Florence and the Machine, eu nu sunt aşa convins. Sau o altă Chrissie Hynde
Vedera au ceva din aroma Blondie, dar parcă sunt mai apropiaţi de The Pretenders şi de surorile Wilson (Heart), nu au vâna Punk, sunt (mai) cuminţi, şlefuiţi, mai radio friendly, fapt cei face comestibili şi plăcuţi.
Gaşca  vine din Kansas City, „Stages” este al doilea lor album şi amestecă Pop cu Rock, uneori introduc şi elemente Country, deşii la cartea de vizită scrie Indie, Art şi Space Rock. Aşa o fi…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=B7S7B1kbDHc]

Kristen May are o voce plăcută, restul formaţiei: Brian Little – chitară, Jason Douglas – bas ţi Drew Little – tobe, furnizează un suport corect, echilibrat de amestec Pop/Rock, o muzică numai bună de condus maşina de exemplu.
Din cele 12 piese mi-au plăcut: „GreaterThan”, „Loving Ghosts”, „Satisfy”, „Even I” şi „Look Around”.
Este un disc plăcut, relaxant, dar nu deosebit.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=F7nyKkHIpzE]

10 comments on “Let’s dance! Groove Armada, Delphic, Alpha Point, Sade şi Vedera.

  1. din nou acorduri pe care urechea mea le poate traduce pe limba ei 🙂 multumesc mult Brush!
    inca nu ma pot hotari ce-mi place mai mult dintre toate. o sa le mai “vantur” putin.
    e drept, nu prea imi vine sa dansez acum, insa muzica asta e un bun stimulent. 🙂

    Sade… e altceva. intotdeauna m-a atins cu vocea si stilul ei.

    foarte faine si videoclipurile.

  2. pentru Ruby – plăcerea este de partea mea şi mă bucur dacă am reuşit să strecor o rază de seninătate în dimineaţa ta. 🙂

  3. dude, sade asta e buna de tot…..si la voce ………..si altfel …..se nimeri ca am cetit aici la tine si apoi ma uit la un show… ellen show……si o vad pe sade cu noul ei album , la un cantec live..sodier of love … ……….wow.tipa inca poate ………………..

    e clar . sade rocks…….o piesa chiar tare cu niste(punctari) rifuri chiar “acolo “………………..

  4. pentru liloo – ‘neaţa, o zi şi un week-end fain. 🙂
    asta a fost ieri, cu cel de azi încă-s în desfăşurare…. 😛 😛 😛

  5. pentru rifeor – he he he…. distracţie plăcută dude, bună asta cu S.O.D.-er of love – 😛 – şi să-ţi meargă la suflet. 🙂

  6. pentru lillo – fiecare postare are şi data postării. acesta este de acum două zile: februarie 19, 2010.
    ieri am scris ceva mai târziu şi azi încă nici nu m-am apucat de scris…
    ‘neaţa. 🙂

Leave a Reply to rifeor Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *