23 august şi memoria colectiv-selectivă

Nu poţi compara para cu portocala, pruna cu pepenele, peştele cu porcul sau viaţa de dinainte cu viaţa de după. Cu siguranţă există nostalgii şi nostalgici. „Futu-i ceapa mă-si, nu credeam că democraţia o să fie aşa!” – am auzit nu o dată de la oameni diferiţi.
Acum 20 de ani probabil eram pe stadionul 23 august şi aşteptam apariţia marelui conducător. Azi nici măcar stadionul nu mai este şi nici urmă de manifestările grandioase de odinioară.
Strălucirea zilei Naţionale a României între 1948-1989 nu mai are nicio strălucire şi trecerea României din tabăra Axei în cea a Aliaţilor în cel de-al doilea război mondial la 23 august 1944 aparent s-a risipit în praful istoriei şi al timpului. Americanii au întârziat mai bine de 50 de ani şi ne-am ales cu o cumetrie de care n-am ştiut să profităm cu Mama Rusia. Ne place sau nu să admitem, schimbarea taberei în funcţie de interesele de moment, ne-au adus şi „beneficiul” unui partener privit tot timpul cu suspiciune, etichetă de care n-am scăpat şi nici nu vom scăpa. În fapt, 23 august nu este altceva decât ziua în care în 1944 printr-o lovitură de Stat militară, Antonescu a fost îndepărtat de la conducerea ţării şi România s-a predat necondiţionat Aliaţilor. Dacă istoricii încă n-au căzut de acord asupra evenimentelor de atunci – lovitură de Palat şi de Stat, Insurecţie, Revoluţie, etc – şi încă se folosesc diferite termene pentru definirea evenimentelor, consecinţele le-am suportat şi le mai suportăm.
Au rămas trei localităţi cu numele de 23 August, o localitate în judeţul Caraş-Severin, una în Constanţa şi una în Mureş.
23 august trezeşte încă nostalgia unor vremuri apuse. Asta fiindcă la înlăturarea sistemului comunist, n-am pus nici un alt sistem în locul acestuia şi – paradoxal sau cinic – sistemul capitalist la care ne-am pseudo-aliniat, tocmai dădea semnele decesului neanunţat, dar cu atât mai previzibil. Între două scaune şubrezite, ne-am trezit cu curul în aer. 🙂
Mulţi vorbesc despre avantajele „epocii de aur”: siguranţa locului de muncă, siguranţa cetăţeanului, concediile la îndemâna tuturor sau performanţele sportive aparent de ne-egalat de atunci. Uită de frică, de frig, de lipsa alimentelor, lipsa perspectivei, în mod bizar creierul selectează detaliile care ne convin şi izolează sau şterge lucrurile care ne incomodează sau nu (mai) cadrează cu opinia şi poziţia noastră curentă. Absurditatea nostalgiei se reflectă perfect în mult înjuratul salamul de soia devenit astăzi un produs „cool”.
Evident, atât sistemul capitalist, cât şi cel comunist a avut avantaje şi dezavantaje, spre neşansa noastră însă se pare că păstrăm şi perpetuăm din prostie sau comoditate exact aspectele care n-au legătură cu sistemul ci ţin de om şi caracterul acestuia: hoţia, cumetria, corupţia, lenea, nepăsarea, şmecheria…

Nu suntem conduşi de extratereştrii, politicienii nu vin dintr-o altă lume, Statul nu este un organism extern ci reflecţia societăţii, socetate din care facem şi noi parte. Şi sunt nevoit să mă repet: nu istoria se repetă ci noi repetăm greşelile.

Mai importantă – cred – a fost ziua de 23 august 1939, când la Moscova, în prezenţa lui Stalin, s-a semnat Pactul Ribbentrop-Molotov, teoretic – şi oficial – un tratat de neagresiune încheiat între Uniunea Sovietică şi Germania nazistă, practic un tratat de împărţire a lumii între două imperii expansioniste. Tot un cinism al istoriei a făcut ca tot într-o zi de 23 august – în 1942 – să înceapă bătălia de la Stalingrad…

23 august 2009, încă o zi într-o lume aparent ciudată, dar tot mai… amuzantă.

11 comments on “23 august şi memoria colectiv-selectivă

  1. sunt de acord cu Dumneavoastra: noi suntem cei cre respectam – mai mult sau mai putin auzant(i)- greselile.

    nu imi reusesc sa imi dau seama cit este de amuzant sa nee amintim nostalgic (?!?) de salamul cu soia, de acele manifestari grandioase si cultul persinalitatii, uitind de semnificatia acestei zile in conjuncturi diverse si cu consecinte inca neclarificate, pe deplin de catre istorici, prea divergenti in pareri, nu doar in functie de simpatiile (nu scriu ‘aparteneta’) politica a fiecaruia.

    cu respect, Va doresc zile frumoase

  2. pentru anamariadeleanu – m-am săturat de abordarea încrâncenată care nu aduce nimic bun în plus, doar te face să te simţi şi mai expus faţă de o lume pe care nu reuşim să o înţelegem şi să o controlăm… de schimbat nici nu poate fi vorba. 🙂
    majoritatea oamenilor caută răspunsurile în exterior şi nu fac altceva decât fug de întrebările născute în interior…
    dar cum spuneam, m-am decis să nu mă mai consum şi să privesc cu zâmbetul pe buze lumea-n faţă. 🙂

    nostalgia nu este neapărat amuzantă, dar este un fapt.

    mulţumesc şi duminică frumoasă.

  3. Colac peste pupaza. 😆
    Si eu tot de salamu’ de soia vroiam sa ma leg.
    Orice aliment/produs/element/mineral (etc.) din natura este benefic oraganismului!
    Insa, atunci papai asa ceva in fiecare zi. Si nu doar o felie doua ci pana te saturai cat de cat. Pentru ca trebuia sa ai ceva in stomac pana seara cand reveneai acasa.

    Efectele se vad doar acuma.
    Am citit mai demult articole (atunci erau doar ziare pe la noi) in care se descriau efectele soiei (compusilor din soia) asupra organismului. Si nu erau din cele spre lauda.
    Am gasit alt articol acuma.
    http://www.netmedic.ro/nutritie-si-fitness/16/Soia.-Buna-sau-rea
    In definitiv, initial a fost folosit ca si ingrasamant. Se poate utiliza ca si aliment doar dupa procese de inmuiere, fermentare, incoltire pentru a elimina toxinele care le contine.
    Sigur este bun pentru organism, dar in cantitati mici si doar cand e necesar. Nu toata-ziua-buna-ziua si ani de zile de-a randul.

    Si matraguna este daunator organsimului deoarece este toxic. Dar si salveaza vieti – atunci cand e administrat in cantitati mici si la timpul potrivit (atunci cand este necesar organismului).

    Eu nu am amintiri placute legate de data de 23 august.
    Chiar deloc.

  4. pentru Petra – ‘neaţa. uităm parcă prea repede şi din acest motiv nici nu învăţăm nimic şi legat de ce spui tu: problema este că informaţii există, dar oamenii sunt prea comozi şi nu se interesează nici măcar de sănătatea lor… sau o fac când e prea târziu. şi iar ajungem la discuţia primordială: educaţia.

  5. Exact asta am spus si eu: educatia. Dar asta porneste si de acasa. Ti-am mai spus eu ca noi de mici am fost invatati sa nu acceptam totul asa cum ni se serveste. S-ar putea sa ne fie util dar sa punem bibilica la contributie si sa determinam noi, in sine, daca acel ceva ne este util, bun, folositor. (la momentul dat)

    Referitor la istorie.
    Foarte multi se supara pe mine ca nu tin cont de istorie. Adica … nu asa cum “e la moda la romani” : nostalgic.
    Bine fratilor!
    Dar acele vremuri au fost. PUNCT!
    Degeaba visam cu ochii deschisi la acele vremuri daca nu am invatat nimic din ele. Oamenii se schimba. (am intentia sa spun … evolueaza).
    Daca nu faci ceva in prezent pentru oamenii de acuma si aplici mereu aceleasi reguli vechi, fortezi omul sa involueze la stadiul in care politichia veche functiona cu brio.

    Asta fac si politicienii nostri. Pentru simplul fapt ca ei sunt din aluat de vremuri trecute. Ei habar nu au cum sa ajunga la un limbaj comun cu generatiile noi. Si aici nu amintesc de copii nostri ci de cei cuprinsi intre 30-50 de ani.
    Practic acestia reprezinta populatia activa intr-o societate.

    Istoria este bine spre a fi cunoscuta. Dar este … istorie! (mod de viata sociala /politica etc./ la timpul trecut) Traind doar prin perspectivele tipurilor trecute (pentru cei din ziua de azi) ar fi ca si cum o persoana care poarta nr 38 la pantofi incalta o pereche mai mica sau mai mare cu doua numere.
    Sunt incaltaminte, e drept. Dar nu pe marimea purtatorului.
    Am facut aceasta comparatie amuzanta pentru ca se considera aproape o blasfemie daca trupul nu este imbracat conform regulilor societatii prezente. Dar nimeni nu se mira de natiile care traiesc mental si cognitiv in propriul lor trecut. 🙁

  6. pentru Petra – ştii, nu scoţi babele din casă când sunt orele de telenovele pe posturile de televiziune, da’ zic că era mai bine înainte: ok, să revenim şi la programul de 4 ore de televiziune, din care măcar 2 ore să fie numa’ politică şi restu’ cântece patriotice… 😆 😆 😆

  7. 😆 E drept ce zici tu.
    Dar daca se revine la 4 ore de program inseamna ca vine din partea a terte persoane constrangerea de a privi la tv.
    De ce nu s-ar putea “autocenzura” omul din propria initiativa? In ideea ca ii este mai bine sa nu stea pe canapea la tv ca o molie in dulap. Pana nu se termina hainele de ros nici ele nu ies din dulap. 😀

    Hai sa privim si altfel lucrurile. Asa cum am spus despre reprezentantii politici ca sunt epave si nu mai au ce cauta ca conducerea tarii (cel putin nu in numar asa de mare 😉 ), asa putem spune despre babute. mai bine sa stea ele la telenovele decat sa stea in casa scarilor sa ne barfeasca sau sa stea cu paharul pe peretele vecin al apartamenului in care stau doi tinerei ce muncesc la obtinerea de noi membrii ai familiei. 😆

    Eu iti spun din propria experienta: persoanelor in varsta trebuie sa le dai ocupatie. Nu ma gandesc la munca fizica, ci la “ceva de facut”. Caci altfel nu rezisti cu ei. Eu am in jurul meu, constant, cel putin 3-4 persoane in varsta. Stiu ce si de ce spun. 😆
    Daca le gasesti vreo ocupatie care sa le placa si la care sa se priceapa de minune sunt adorabili. 😉
    Nu le poti impune si nici nu e frumos. Dar ii poti determina cu vorbe juste si pline de consideratie sa faca ceva de care sa fie multumiti. De fapt, cei care nu sunt suferinzi de boli cronice invalidante cer sa faca ceva. Simt nevoia sa se fie utili.

    Sa avem o seara frumoasa. Puszi. 🙂

  8. pentru Petra – la cum tot ridică actualii guvernanţi limita vârstei de pensionare, o să avem ocupaţie până la moarte… 😆
    o seară frumoasă. 🙂

  9. vorbesti de ocupatii pana la moarte…
    Sigur ..desi ..in conditiile astea …cred ca zana cu coasa isi face plinul mult inainte de pensionare ..Cel putin in invatamantul prescolar ..e …ceva de groaza sa iesi la pensie atat de tarziu ..din motive lesne de inteles ..

    Nostalgii …?
    sa stii ca imi lipseste setea aceea de culturalizare prin actiuni culturale ..Chiar si cenaclul Flacara ,blamat observ acum …

    La tara unde nu prea aveai nici atunci ,cum nu ai nici acum(in paranteza fie spus ..se pare ca totusi pe atunci inca mai erau macar sali de cinematograf unde tinerii mai vedeau cate ceva),

    La tara deci ,ma duceam la muls vaca luind radioul cu mine ca sa ascult muzica …folk ..
    Nu puteam merge 65 km ca sa vad un spectacol de teatru desi mai faceam si asta..rar ce- i drept ..sau la filarmonica sa ascult pe viu un concert ..dar radioul ma facea sa fiu prezenta si sa simt efervescenta acelor tineri insufletiti de cei ce realizau acele spectacole ..Azi?
    Dar nu vreau sa intru in polemici

  10. pentru miruna – Petra a adus vorba despre ocuparea timpului la (eventualii) pensionari… dacă stăm să ne gândim la modul serios, vina o are tot tov. Iliescu care a pensionat masiv şi fără cap în anii ’90 iar acum – evident – au apărut problemele din sistemul asigurărilor sociale. Şi uite încă un motiv să am acel dinte special pentru zâmbăreţul numa’ bun de ani grei de detenţie.

    eu nu pot să am nostalgii faţă de un (alt) sistem ineficient şi – ce lumea a uitat parcă complet – opresiv. cenaclul flacăra… nici folkul, nici porcu’ de Păunescu nu mi-au fost la inimă vreodată. da, ştiu şi tot repet: sunt un punker împuţit. 😆

    azi nu se mai investeşte nici în cultură, nici în sport – e drept. dar asta nu poate fi extrapolat în ideea că “atunci era mai bine”… atunci a fost un joc propagandistic, similar cu cel nazist sau sovietic, acum avem de a face cu incompetenţă, delăsare şi mici interese individual-meschine.

    să ai o zi şi o săptămână frumoasă. 🙂 să ne mai bucurăm puţin de vară, vine o iarnă grea…

  11. Nu e vorba de nostalgii dupa sistem neaparat ..Tu nu cred ca poti intelege ..asta ..Atuinci nu era atceva ..Muzica aceea ..nu avea nici un fel de caracter ..politic daca vrei ..Era muzica de atunci si atat ..la faptul ca ascultam o muzica in locul a doua ore de telejurnal impus si ca durata si continut dar si ca orientare ..
    Intr-un sat izolat la 10 km de sosea ,cu gropi si noroi si la 80 de oras ..era o alternativa..Atat ..
    ..Nu era nicidecum mai bine si nu fac apologia acelei epoci ..Eu chiar n-am de ce..Si tu sa te bucuri de ce a mai ramas din vara insa ..vine toamna ..Simfonia de culori si pentru artisti…e …

1 Pings/Trackbacks for "23 august şi memoria colectiv-selectivă"

Leave a Reply to brushvox Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *